Poezie. "A edulcora. Edulcorat."

A edulcora. Edulcorat. "Am o mie de idei si de cuvinte In minte Urla precum lupul Precum cioara pe morminte. Am in mintea mea, obsesiv, agravant, un chip de om hoinar O tragica carcasa a unui suflet mistocar Si o dilema veche, sau noua, sau de maine O merita statutul de om? Sau cel de caine?", se intreba pe inserat o fosta floare, si lacrima de furie, crescand pe o carare. ****** Povestitorul: Am cunoscut in lume, si fiinte crude Si suflete nebune, Si furie, si iubire, si farisei, si izbavire. Dar nu pricep in veci de ce sa nu lasi ca sa zboare In lumea lui cea noua, un fluture, spre alta floare?! Nu inteleg nici ura, nici amara razbunare Nu pot pricepe de ce esti egoista, floare? Cand poti sa uiti ca in lume exista cineva Ce nu te mai saruta si nu te mai vrea. In loc sa il gonesti spunand cuvinte triste in timp ce gospodina plange, printre batiste, Mai bine concepe ca totusi esti o floarea si uda-te cu roua, nu cu lacrimi, pentru ca altfel doare Nu sa iti aduci aminte cu venin pe clipele trecute Din existenta ta senina, a altora tacuta. ***** Edulcorat e un cuvant banal, meschin Ce poate nu pe el il defineste Ci pe gospodina ce plange in batista. Dar tu floare draga, de ce esti asa de trista? Cuvintele pot spune multe, Pot sparge catedrale Pot despica si marea Pot vindeca, pot doare Iar sunetele seamana intre ele Si insemnatatea lor despica lumea in doua Ca marul otravit Ca roza fara roua... Si intelege ca uneori, desi la prima vedere "Repulsie" si "puls", ar semana un pic E cam gresit Caci unul inseamna greata si ruperea de atza Iar celalalt semnifica dorinta, dor si viata.