Poezie. "A edulcora. Edulcorat."
A edulcora. Edulcorat.
"Am o mie de idei si de cuvinte
In minte
Urla precum lupul
Precum cioara pe morminte.
Am in mintea mea,
obsesiv,
agravant, un chip de om hoinar
O tragica carcasa a unui suflet mistocar
Si o dilema veche, sau noua, sau de maine
O merita statutul de om? Sau cel de caine?",
se intreba pe inserat o fosta floare,
si lacrima de furie, crescand pe o carare.
******
Povestitorul:
Am cunoscut in lume, si fiinte crude
Si suflete nebune,
Si furie, si iubire, si farisei, si izbavire.
Dar nu pricep in veci de ce sa nu lasi ca sa zboare
In lumea lui cea noua,
un fluture, spre alta floare?!
Nu inteleg nici ura, nici amara razbunare
Nu pot pricepe de ce esti egoista, floare?
Cand poti sa uiti ca in lume exista cineva
Ce nu te mai saruta si nu te mai vrea.
In loc sa il gonesti spunand cuvinte triste
in timp ce gospodina plange, printre batiste,
Mai bine concepe ca totusi esti o floarea
si uda-te cu roua, nu cu lacrimi, pentru ca altfel doare
Nu sa iti aduci aminte cu venin pe clipele trecute
Din existenta ta senina, a altora tacuta.
*****
Edulcorat e un cuvant banal, meschin
Ce poate nu pe el il defineste
Ci pe gospodina ce plange in batista.
Dar tu floare draga, de ce esti asa de trista?
Cuvintele pot spune multe,
Pot sparge catedrale
Pot despica si marea
Pot vindeca, pot doare
Iar sunetele seamana intre ele
Si insemnatatea lor despica lumea in doua
Ca marul otravit
Ca roza fara roua...
Si intelege ca uneori, desi la prima vedere
"Repulsie" si "puls", ar semana un pic
E cam gresit
Caci unul inseamna greata si ruperea de atza
Iar celalalt semnifica dorinta, dor si viata.
Comentarii