A nu se confunda politețea cu flirtul!

Un compliment drăguț primit, recent, a fost de la o femeie deșteaptă, frumoasă și rafinată. Mi-a spus: "Mereu m-am temut de tine, mereu mi-a fost teamă să nu mi-l iei. Știam că există între voi doi o chimie specială." 
 I-am spus, un pic măgulită, dar și un pic mâhnită că nu a înțeles ce fel de om sunt eu: "Niciodată în viața mea, când am știut că doi oameni se iubesc cu adevărat, nu am ridicat ochii la acel bărbat, oricâte complimente mi-ar fi făcut și oricâte cadouri mi-ar fi dat. Pentru mine acel bărbat a fost și va rămâne pentru totdeauna un bun amic!"

Sper că prin acest mesaj liniștesc o grămadă de doamne care îmi urmăresc postările. Dacă bărbații lor sunt înnebuniți după mine, nu am ce să le fac. Și în orice caz, a nu se confunda politețea cu flirtul. Că în România, din păcate, bărbații sunt așa de proști, pardon, naivi, încât dacă le mulțumești frumos, au senzația că vrei să îi tragi de putză.

Din păcate, de multe ori, ani de-a lungul, am lăsat lucrurile așa, să se creadă ce se crede, fără a dezminți mare lucru. Și mă trezesc peste ani cu această reputație de femme-fatale, nu că la un moment dat nu am fost mai nebunatică, deh, ale tinereții valuri si pe alea le recunosc!.... Dar să ne oprim, totuși, din exagerat, inventat și "lăsat lucrurile așa", că nu-i așa.
Foarte mulți domni care au fantezii cu mine, și cărora le-am făcut onoarea de a stă la o bere sau la o vorba, probabil că lasă în suspans răspunsul la întrebarea: "Ai fost cu Ioana?" Că așa par ei mai interesanți pentru nevastă și pentru alte pipițe de încearcă ei să le agațe sau pentru prietenii de drojdeală, pe principiul tantalailor virgini din filmul "Pacatoasa" cu Emma Stone.