Despre falsii scriitori...

Scriitori, in ghilimele.... Cred ca totusi sunt scriitoare, cu adevarat (fara ghilimele), (nu de alta dar am publicat fara ajutorul, fara banii cuiva, fara pilele cuiva, un roman considerat destul de bun de catre critici - Fetele lui Jimmy), de aceea nu ma inspaimanta, ca pe altii, asa zisi maestrii ai penitei, foaia alba din fata, sau mai modern asa, un document nou de pe calculator. Oftez. Imi este scarba de notiunea falsa de scriitor. Sa fii scriitor inseamna sa, zic si eu, sa publici ceva, nu doar sa scrii. NU soar sa te lauzi ca vei fi mare intr-o zi NU doar sa te lauzi ca poti scrie tone de pagini despre un chibrit! Nu doar sa postezi pe Facebook! Nu doar sa iti fie publicata o carticica mica si urata - dupa ce ai tradus 10 carti la 1 leu 40 de pagini, si apoi editorul, de mila, sa iti publice un roman! NU esti scriitor daca 50 de ani , ti se publica la amarat de roman si editorul ti-l modifica de nici nu il mai recunosti. Iar editorul, culmea, este si varul tau.... Nu esti scriitor daca ai un blog, ai 200 de prieteni si toti dau like dar mai sunt unii care apar acolo din intamplare, si te injura si iti spun ca esti varza, iar tu iei atitudine! Si ii stergi, si mai apoi scrii si un post care se numeste: Despre idioti... Unii scriitori in ghilimele, sunt si mai incredibil de nesimtiti. Se considera scriitori daca au scris un sfert de jurnal cand erau mici, si apoi nu au mai scris nimic. Alti scriitori (trebuie neaparat sa spun ca sunt ghilimele la toate cuvintele scriitor din acest text? Sau se subantelege?!) scriu chestii absolut idioate dar lungi si imbarligate pe Facebook! Sau, unii dintre ei mai au norocul si scriu pe gratis in cateva reviste care se dau gratis prin Bucuresti. Ei sunt insa MARI SCRIITORI UNDERGROUND si se uita la tine - tu sa zicem, un om care nu faci parte din clanul lor - cu o privire de parca ai fi acel negru Jim din cartile cu Tom Sawyer, sau mai rau, de parca ai fi un viermisor care se plimba pe coaja unui mar din farfuria lor... De fapt scriitorii care nu au publicat nimic, si care probabil ca nu vor publica nimic niciodata, au alibiul de scriitori ca sa nu fie considerati drogati sau betivi sau putori ratate. Sau doar doua dintre ele, sau toate trei deodata. In general o putoare ratata sta toata ziua in carciuma si bea cati bani are apoi se intoarce acasa, tipa la nevasta, bate copilul, sparge si ce a mai ramas din mobila si din vesela, scuipa in televizor, injura de morti si apoi sforaie linistit, impacat ca a facut treaba pe ziua ce a trecut. O putoare –betiva- scriitor, insa este altfel. Nu se poate compara niciodata cu un betiv! Este o jignire imensa! El nu bea - el se inspira, el nu vomita - el se exprima, el nu distruge - el creeaza, el nu bate - el face un tratament iubitei lui care este bolnava psihic si nu mai intelege cat de mare geniu este el!!!! O putoare- scriitor, fara sa fie si betiva, este altfel. Este acest individ care spune, probabil recitand in cap nu stiu ce pasaj de Eminescu, ca pleaca sa duca gunoiul, dar abia la ora 7 dimineata a doua zi, iti raspunde la telefon. Si el este dus cu baietii, numai cu baietii, cica, la un pahar, dar el est singurul - cica - care nu bea asa de mult ca "betivii aia". Nu bea asa de mult caci stie ca ultima fata va fi a lui, pentru ca el rezistaaaaa, nu bea asa de mult, si dupa ce toti o sa pice pe jos, el va pleca cu aia mica blonda cu mustata acasa la ea – pentru ca putoarea-scriitor nu are bani de hotel si nici nu are casa lui, si in general o putoare - scriitor, se stie!!! - sta la iubita, sau sta cu prietena. Putoarea –scriitor insa este foarte romantic......... Rupe cativa trandafiri – sau doar unul – din gard – si cand vine acasa, murdar, tras la fatza, mirosind a parfum prost (de la aia!) si a bautura, si evident a usturoi, caci noua sa prietena, fata de la bar, a vrut sa i-o faca iubitei oficiale a scriitorului, si i-a pus usturoi in omleta... muhahahah! Ei, sa revenim la scriitor! cand vine acasa, este romantic, ii arunca iubitei pe piept niste trandafiri dintr-un boschet, inconjurand-o in acelasi timp cu doua labe tremurande - de la vodca - , si spunandu-i: Stii ca te iubesc..... Scriitorii in ghilimele, asadar, sunt niste ratati. Cred ca adevaratii scriitori sunt insa altii. Si aici vorbesc despre cei despre care stie totusi - in afara de Tonciu - toata lumea, sunt cei care s-au tinut de treaba si au scris si au tot scris. Nu doar asa, pe un servetel dintr-o buda, pe o o foaie din agenda unui amic, pe Facebook sau pe orice NET, ci au scris pe niste foi normale ceva inteligent, cu morala, si apoi au si publicat chestia aia. Si pentru ca au avut succes, cum rar se intampla, chiar si in jungla asta a scriitorilor - si pentru ca au tot avut ceva de spus, ceva inteligent, ma repet dar asta e, cu morala etc etce, au mai tot publicat, pana cand au crapat... Si de aici se cunoaste diferenta dintre scriitor cu geniu si robot imitator scriitor, pentru ca noi cititorii, stim diferenta dintre un roman celebru si dintre o ecrnizare proasta, sau dintre un roman foarte bun si o continuare penibila si neinteresanta... Scriitorii adevarati sunt insa unici. Fie ca sunt betivi, drogati, gay, lesby, copii, babute, fosti postasi, foste curve, evrei, tigani, tarani, mosi intelepti veniti din inchisoare, actori, glumeti sau deprimate care s-au sinucis dupa 3 ani dupa ce au publicat primele 3 romane, toti au GENIU. Scriitorii adevarati insa au ceva in comun: au publicat ceva si celorlalti oameni le-a placut tare mult ce au citit..........Si ar mai vrea sa citeasca...