Partea 4 Roman 5 Ioana Popescu - Legea atractiei

Felicia era neagra de suparare. Se uitase in oglinda si apoi aruncase cu paharul greu din sticla in imaginea unei femei buhaite. Femeia blonda, puhava, cu parul cret prins in cateva fundite roz si cativa clestisori de plastic, ca pentru fetitele de 3-4 ani, se descopunea acum in zeci de figuri, mai mici, dar la fel de umflate. Felicia ameninta cu paharul cu votca pe micile femei grase din fata ei. Nu ii mai venise de prea mult timp ciclul. In ciuda tuturor tratamentelot si pastilelor pe care le lua de aproape doi ani, ea era uscata. Pentru ca de acum, gata, stia clar ca nu mai va mai face niciodata vreun pui de om. Se atasase nebuneste de o vecina si de copilul ei, dar de fapt, in adancul sufletului ei ii ura, pentru ca ar fi vrut si ei sa i se intample cumva minunea facerii si nu "tigancii aleia proaste!". In plus de asta, isi analiza corpul. Formele, in trecut apetisante, rodnice, cu miros de pui prajit si cu gust de visina coapta, acum dadeau pe afara in pantalonii galbeni de casa, ca o piftie de pui cu multa osanza deasupra, aruncata intr-o punga de plastic de la Supermarket. Lua cu mana tremuranda o lama Gilette de pe marginea oglinzii si se taie cu furie pe pulpa groasa. Carnea sangera abundent si pe marginea cazii in forma de scoica de culoare albastra aparura trei picaturi rosii. Apoi patru... cinci... Nu mai suporta ideea ca nu mai era ea prima. De ce nu o mai suna lumea? Dece nu mai aparea la televizor? Unde erau acei domni grasi cu bani multi care anii trecuti o claxonau ca sa coboare mai repede? In plus, pisica ei favorita, Blanche, murise. Avusese mai multe chisturi pe ovar. "Trebuia sa o duceti la imperechere.... Am facut tot ce se putea face... Probabil va mai trai cateva luni." Blanche mai trai insa doar trei saptamani apoi murise cu ochii la fereastra. NU la Felicia. O sfidase pana si in ultima clipa. Felicia isi puse un tampon pe care il avea de pe vremea cand inca mai avea menstruatie in locul taiat de lama de ras, apoi isi trase pantalonii pe ea. Ii venea sa vomite. De fapt auzise la televizor vocea unei foste prietene care se maritase de curand, care era iubita, superba, slaba, venerata si foarte simpatica. Se prabusi pe fotoliul din imitatie de piele alba si vomita o amesetecatura de zacusca cu paine, ce mancase de dimineata. Gura ii ardea. Simtea flacari, in cap, in ochi, in gat. Vroia sa se razbune. Trase o dusca de votca pe gat, cu toate ca ochii se inrosisera. Apoi isi masa tamplele. - Trebuie sa ma razbun. In curand vei muri, javra nenorocita! va urma