Partea 2 Roman 5 Ioana Popescu - Legea atractiei

Legea atractiei - partea 2 Era o dupa amiaza torida de mai si se facuse deja miezul zilei. Veronica Mirel uda gradina. De fapt doar urla la ma-sa, o femeie cocarjata dar care inca se tinea bine, la vreo 60 de ani, ca sa stropeasca mai repede gradina de zarzavaturi. - Fa, uda si acolo! Si misca-te mai repede ca trebuie sa o iau pe Puca de la scoala! Si am nevoie sa ies din curte! N-auzi?! Hai mai repede! Masina familiei Mirel era parcata chiar in curtea casei ramase neterminate din cauza crizei financiare care cuprinsese si Romania de cativa ani. Din cauza recesiunii, Vera, sau Veronica, sau "Nasoi", cum era ea poreclita de catre cei care nu o suportau - si erau destui - se ingrasase vreo 7 kilograme si facuse un fel de eruptie pe piele asemanatoare cu rujeola, care ii facea pe barbati sa nu mai pice asa de repede in "mrejele" ei. Ce era in ordine cu Vera era ca femeia muncea destul de mult, in sensul ca se scula tare de dimineata si alerga incolo si incoace cu Mercedesul ei gri, busit de nenumarate ori, ca sa faca rost de bani. Ca se mai folosea si de anumite avantaje feminine pentru chestia asta si ca treaba mergea doar la barbatii mai grobieni, care nu vazusera "matza" de ceva vreme, asta numai doamna Mirel o stia. Cert este ca lui barba'su, Pucai, lui Matrix - fratele Verei, si lui Tanti Aglae - mama Verei, nu le pasa catusi de putin. Important era sa fie frigiderul plin. - Hai ca am terminat acu'! Ca daca nu ud acum, se face soare si mai tare si mi se strica gradina, se scuza Tanti Aglae, care sufla in ultimul strop de apa de pe varful stropitorii ca James Bond dupa ce si-a nimicit un inamic. - Bine, bine. Hai treci si incuie poarta dupa mine, ii arunca in sictir fi-sa, scrasnind din dinti cu ochii la bordul masinii. "Iar a ramas fara benzina! Scarba aia unde dracului o mai fi fost si cu ce curve, azi noapte?! Nu il ma suport!!!", gandi ea in timp ce dadea cam neglijent in marsarier, chinuindu-se sa iasa cu spatele in ulita nepavata. - Fai! Vezi ca ai daramat petuniile... striga dupa ea, ma-sa, un pic amuzata de modul extrem de prost in care fata ei, care se dadea mare doamna, conducea masina. - Sa ma cac in ele de petunii! ii striga Vera, nervoasa. Masina era fix in mijlocul strazii, si Vasile, calul lui Nea Sorin, se opri nechezand, usor suparat, recunoscand/o probabil pe dama aia cu voce de cazan care ii facea mereu probleme de astea pe strada. - Vino fa incoa! Ii striga din mijlocul drumului, Vera maica-si. - Ce e fa? - Ia zi, la ce ora a ajuns javra acasa? - Cine? barbatu-tu? Pai Italianu' a venit, sa fi fost vreo 2.30- 3.00, asa. Si era mort de beat, he, he he... rase Aglaie in barba in care inflorea un neg maroniu cu par sur. - Tampita esti! Ce o fi asa amuzant? Ca scarba vine tarziu de la curve, si mort de beat si mi-a mancat si toata benzina?! Uite -te! - Ehhh, acum eu n-am ce sa-ti fac! Tu l-ai luat, nu io! - Hai scuteste-ma! Vera demara in tromba, abia mai avu' timp Vasile calul sa isi inchida ochii ca sa nu fie stropit cu pietris. Necheza a paguba si tropai spre casa, incet, unde stia sigur ca are ceva bun in troaca. Aglae ramase in urma, se scarpina in crestetul capului, peste bazmaua verde cumparata de ginerele ei acum cativa ani. - Si asta nu e totul, fata mea, si asta nu e totul...

Comentarii

Postări populare