miercuri, 12 septembrie 2012

Odobesti


Pentru mine, cea mai buna mancare a fost mamaliguta aia de la Odobesti pe care o facea tanti Sofia. Bine, ea facea tt felul de mancaruri bune. Dar mamaliguta era buna pentru ca o puteai asorta cu slaninuta, ochiuri proaspete, smantana si asa mai departe.
Nu am plans cand au murit Unchiu Radu si Tanti Sofia, la scurt timp dupa unchiu Radu. Am plans peste ani si plang si acum si realizez ca nu este o gluma, nu este un vis. Din pacate, pe oamenii aia care mi se pareau, chiar si la 80 de ani ca se iubesc, asa in felul lor ciudat, rastit, tachinoacios, carcotas, dar se iubesc, ii voi iubi toata viata dar nu voi mai putea sa ma intalnesc aici cu ei...
Tanti Sofia, Unchiu Radu, va iubesc, asa cum iubesc Odobestiu;, dealurile, vinul, podul , frigul de deasupra beciului, nucul batran din mijlocul viei noastre, caci via aia , cat a ramas din ea, este a noastra, a tuturor - vorba unui stramos de al nostru... - , fie ca nu stam acolo, fie ca ii culegem roadele sau ca nu...

Niciun comentariu: