marți, 14 august 2012

Fetele lui Jimmy - ultima parte


(Am anuntat in urma cu vreo 6-7 saptamani ca voi posta timp de o luna, pe fascicole, primul roman scris de mine, "Fetele lui Jimmy", publicat in 2006 la editura DOMINOR, cu prefata si postfata de Ioan Grosan si Dan Silviu Boerescu. Romanul, acum, aici pe blogul meu. Probabil ca dupa acest lucru, o sa mai urmeze tot aici si celelalte romane ale mele.)(imi cer scuze ptr eventualele greseli, aceasta varianta este cea necorectata)
Enjoy!





EPILOG


Cin’ sa fie?

Jimmy realiza mica bufnitura si clipa descojita de normal care i-a urmat. « Delicat si din senin simt ca ma acopar cu fulgi albi-albastrii si parca e mai frig. Nu-i nimic, si asa era prea cald in masina. Mie mi-a fost intotdeauna rau in masina. Abia acum vad ca ne-am oprit. Ea a disparut, ca si geamul din fata mea; vedeam prea clar, foarte clar nametii de pe marginea autostrazii si brazii acoperiti cu alb. Ma ustura fruntea, genunchiul drept si buzele. Pe mina a inceput sa curga ceva cald. Ma uit. Nu era apa, era ceva negru-rosu, era singele care imi picura de pe frunte...”

- Ati chemat salvarea? un politist cu geaca fosforescenta isi indesa mai tare cascheta pe cap. ii punea intrebari omului in a carui curte intrase Mercedesul auriu al Jimmy. Unde este accidentatul?
- in casa, l-am dus noi. Eu si fi-miu, preciza taranul.
- Mda, s-a notat. Mai era cineva in masina?
- Cind am ajuns noi, nu, dar...
- Dar?
- Nu stiu cum de ar fi putut 'mnealui sa conduca si in acelas timp sa fie si pe locul mortului? Nu credeti?
- Sigur ca da, tre' sa investigam! Auzi, dom Costica, tu observasi, ningea cind s-a lovit?
- Nu ningea, 'dom politist! De vro ora si jumatate, dupa ce v-am chemat pe dumneavoastra, a inceput. Slab, iar acum uitati ce fulgi! Nu se mai vede nici o urma!
- No, pai de asta intrebasem!
- Da...
- Pai, asa fiind lucrurile, o sa anunt la Bucuresti pe cei de acolo si in 24 de ore o sa vina un echipaj. Pina atunci s-ar putea sa vina si rudele victimei.
- Am chemat eu si doctorul!
- Bine ia facut!
- Daca mi-o cere ceva?
- Ce anume?
- Bani, stiu eu, cum e cazul?
- Pai ii spui ca platesc rudele!
- Bine sefu’! Ba zic sa vina la circa nota de plata, asa sa sti, replica taranul, cind politistul se urcase deja in Dacia sa.
- Drum bun! facu taranul!
- Sanatate! raspunse politistul.
- Vummmmm, vummmmm! facu si Dacia politistului. Apoi dupa vreo doua minute porni.
- Hm, dar de fapt cine o fi condus masina? se intreba taranul frecindu-se la nas de ger.


Partea a treia – Mona

Capitolul 1

Marturisirea


“Domnul Inspector Petrache, la sarsitul acestei scrisori o sa aflati multe lucruri interesante, dar decat sa o cititi in graba, decat sa ma judecati superficial, va rog sa cititi aceasta epistola in liniste, cu toata atentia. Dar cititi-o totusi repede, pentru ca marturia mea este gandita in asa fel incat sa ajunga numai la dumneavostra.

Ma cheama Mona. Securisti au venit in seara aceea din 1979 si m-au smuls de langa mama si de langa taticul meu. Pe taticul meu l-au dus la inchisoare si mamei i-au interzis sa ia legatura cu el sau cu noi.
intr-un tarziu am aflat ca parintii la care tineam atat de mult nu erau rudele mele de sange, erau parinti adoptivi. Ei mi-a spus pe la 17 ani ca nu mai am frati sau surori dar eu am aflat la ce spital m-am nascut si am inceput sa fac o investigatie. La spital am gasit o asistenta batrana care mi-a spus adevarul. Ca am fost trei fetite. Ilina, Sonia si eu. Ilina a ramas cu mama, pe Sonia a luat-o tata, apoi cand el a decis sa plece din tara, i-a pasat-o unei matusi careia i-a spus ca ar putea sa moara otravita de securistii de pe atunci daca ii va spune adevarul despre noi, iar pe mine au ales sa ma dea la casa de copii. Li s-a interzis sa se impace si sa ne reuneasca. Tata a murit de cancer, acum un an, in SUA. O blamez pe mama ca nu a avut dorinta sau puterea sa ne caute, dar in final, am iertat-o.

E uimitor ce pot face cateva grame de ser injectat in buze - m-a costat 300 de euro – plus doua lentile de contact de culoare gri si peruca blonda. Sunt frumoasa, dar am fost si fara artificiile astea. Insa nu trebuia sa seman cu surorile mele. Dupa ce l-am vazut la televizor pe ziaristul ala, Jimmy Sarbu, care a declarat intr-un show tv ca ii place de Angelina Jolie, am luat aceasta decizie, sa imi fac niste schimbari care sa ma deosebeasca de surorile mele si sa ma apropii de imaginea Angelinei. Nu stiu cum naiba dobitocul nu si-a dat seama ca toate suntem surori. Ca sa vedeti domnule Petrache cat de superficiali, ca sa nu zic, idioti sunt barbatii. Persoanele de fata se exclud. si culmea, chiar l-am iubit, si eu, ca si surorile mele pe Jimmy...

Cat despre jobul meu la TV... Poate te intrebi cum am ajuns eu, o fetita crescuta de niste parinti adoptivi, relativ saraci, vedeta tv.
Eu, Mona, adica Diana Poganescu, mi-am cumparat locul pe sticla. Recunosc ca m-a ajutat Hallmun ca sa devin celebra si sa am onoarea sa citesc in fiecare seara stirile la unul dintre posturile cele mai tari din Romania.
Nu le-am spus parintilor adoptivi ce fac eu, si nici de unde am banii cu care mi-am cumparat postul; adica din show-uri de striptease si de la amantul meu de aproape 50 de ani. Mama crede ca inca ma mai duc la facultate ca sa devin profesoara. Nu prea se uita ea la televizor, doar la cateva telenovele. Nici tatal meu adoptiv nu are habar de nimic. Nici unul nu si-a dat seama ca eu sunt celebra Diana Poganescu, care le zambeste tuturor de pe afise mari cat un camion, lipite pe cladirile mari din capitala.
Dorinta mea a fost sa ma razbun pe cei care m-au despartit de surorile mele dar si pe cei care si-au batut joc de ele. Asta te include si pe tine, Petrache, dar si pe Jimmy.
Pe timpul lui Ceausescu erai un agent foarte simpatic, un securist numai zahar si miere, bun de pus la rana, dar din cauza caruia parintii mei au intrat in vizorul politiei secrete. Trebuie sa te dezamagesc, ai gresit. Faptul ca ai redactat acele declaratii cum ca tata ar unelti imptriva sigurantei statului, a fost o cretinitate. Tata scria doar mici poezii in care o ironiza pe Elena Ceausescu. Atat.
Cred ca toti trebuie sa plateasca odata si odata pentru ce au facut. Iar tu inspectore, mi-e teama ca trebuie sa platesti acum.
Cat despre Jimmy, cel din cauza carora surorile mele au luat-o razna, toata politia stie ca e copilul tau din flori. Acum citeste ultimele mele cuvinte pentru tine: o sa mori! Uite-te in sus. Pe geam. Da. Sunt eu, vizavi de balconul tau, fata cu sapca neagra si pantaloni de piele care are in mana un pistol si care se pregateste sa traga in tine. Adio!”



sfarsit

Niciun comentariu: