sâmbătă, 4 august 2012

Fetele lui Jimmy se apropie de finish....urmeaza altceva si mai tare!


Mai sunt cateva zile si voi publica si finalul primului meu ROMAN, Fetele lui Jimmy.
L-am scris cu drag, cu greu, cu lacrimi. L-am inceput inca din ultimele zile din liceu, l-am carat dupa mine, in minte si prin diferite locurie unde am stat, l-am scris pe hartie, l-am scris la masina de scris, l-am scris la Ziua, la VIP si la Gardianul l-am terminat. Ultima tusa am dat -o cand eram la X magazin.

Am grabit, poate, publicarea lui pentru ca nu mai suportam sa il vad tinut prizonier in calculator. Si in mintea mea.

In fine, nu intru in detalii. Pe scurt, finalul romanului ii va surprinde pe multi... securisti.

Dupa ce voi termina cu expunerea aici pe blog a cartii Fetele lui Jimmy, voi publica niste nuvele , doua la numar. Nu le-am publicat pe print pentru ca nu am avut timp sa ma ocup de toata asta plus ca nu mi se par foarte bune. Da, recunosc, nu mi se par foarte bune. Sunt citibile, sunt interesante, dar nu sunt miez, nu sunt aur. Sunt, sa fie. Sunt ca un fel exorcizare pentru pulsiunile mele interioare de acum cativa ani. Practic, de aia au fost scrise si de aia trebuie sa iasa si ele la lumina.
Sa scap de chestiile alea din capul meu. Si din inima mea.

In decurs de un an nu am schimbat nici macar un singur rand la cele doua nuvele.
M-am uitat insa la ele periodic si mi-am dat seama ca nu mai sunt asa de bune precum credeam. Asta inseamna evolutie.

Creatie inseamna sa simti ce am simtit eu aseara. Razand in mijlocul strazii, o strada pe undeva in Colentina, in timp ce imi faceam curaj sa ma duc sa imi cumpar o saorma de la colt, pentru ca ma rodea al dracu stomacul, si vazand un fulg alb de pasare, luat de vant, purtat de vant, pe strazi, mi-am dat seama ca pot mult mai mult decat Fetele lui Jimmy sau urmatoarele nuvele pe care le veti citi in urmatoarea perioada. Mi-am datseama ca pot mult mai mult decat multe si decat multi. Si ca un taran prost care imi comenteaza la o poza de pe Facebook in care sunt undeva prin Toscana, "Hai maaa, ca tu esti aici langa Bucuresti, la camine in spate, stiu io..." ng ng ng.... Trebuie sa ma faca sa rad cu hohote nu sa ma enervez.

A, inca ceva. Ii dispretuiesc pe cei care doar zic si nu fac, eu nu sunt unul dintre acestia. Asadar, in curand voi publica, fie aici, fie pe alt suport, al doilea roman.
Repet, am mai scris cateva nuvele, dar, desi sunt bune, nu le pot categorisi drept romane.

Niciun comentariu: