sâmbătă, 14 iulie 2012

Fetele lui Jimmy - Partea a 9 a

Am anuntat in urma cu vreo 2 saptamani, si iata ca ma tin de cuvant, ca voi posta timp de vreo luna, pe fascicole, pe blogul meu, primul roman scris de mine, "Fetele lui Jimmy", publicat in 2006 la editura DOMINOR, cu prefata si postfata de Ioan Grosan si Dan Silviu Boerescu. Romanul, acum, aici pe blogul meu. Probabil ca dupa acest lucru, o sa mai urmeze tot aici si celelalte romane ale mele.

(imi cer scuze ptr eventualele greseli, aceasta varianta este cea necorectata)
Enjoy!



Capitolul 10

Potopul

S-a trezit pentru ca auzea tot felul de zgomote; tunete, fulgere dar si tipete. Era o adevarata galagie in jurul ei. Deschise ochii, cu greu. Se afla intr-o camera de hotel, alba, cu geamuri mari, albaste. Prin ferestre se vedeau cladiri crapate, ziduri inconjurate de ape. Se apropie de geam si se uita in jos. Totul era inundat. Iar pe cerul negru-albastrui treceau ritmic, din ce in ce mai mari, tot mai aproape, fulgere lungi, enorme, stralucioare, inspaimantatoare. isi aducea aminte ca se afla pe la etajul 10 dar vedea ca apa aproape ajunsese la marginea ferestrei. Fara sa ii pese ca o sperie pe femeia care dormea pe burta in celalalt pat, o scutura puternic:

-Trezeste-te! Trezeste-te! Ne inunda! E potop!
Persoana cealalta se trezeste cu greu. Surprinzator, Ilina nu mai stia cine este. Vedea cu greu. Era mama ei sau era Nety? Femeia se scula, se duse spre fereastra. Apa urca in continuare, cu viteza mare, in sus inspre geamul lor. Ilina vedea cum valizele cu haine de sub masa incep sa musteasca de apa si noroi. Femeiel, inspaimantate trag de valize, dar le este foarte foarte greu. Se duc spre usa, cu gandul sa se urce pe cladire. Ilina se intoarce din drum si isi deseneaza buzele cu ruj rosu in oglinda de pe masa. Nici ea nu stia de ce face gestul acela. Pentru cine? si mai ales de ce, in situatia respectiva?
Apoi, totul se pierde in ceata. Se aude clar o partitura de pian a lui Vivaldi, oare? Sunetele prelungi si deja enervante prin ritmicitatea lor ii imprastie in suvite cosmarul. Cand deschide ochii isi da seama ca fusese trezita de soneria mobilului ei pus la capul patului. Ceasul arata ora 8.00. “Ma iubeste”, isi spuse ea, intre vis si realitate, gandindu-se ca s-a uitat la ora fixa, desi se mintea. Ea singura isi potrivise alarma la acea ora fixa. Avea un shooting foto pentru o revista de moda.
Apoi se intinse si incepu sa se imbrace incetisor. incepea o noua zi.


Capitolul 11

Pateul din metrou

Se intamplase in urma cu vreo patru ani, intr-o seara, cand Ilina nu era o actrita asa de cunoscuta ca acum si mai umbla inca cu metroul. Era nesigura pe ea, constienta ca bluza ii e prea decoltata, ca este prea fardata si ca sunt cativa barbati care o urmaresc insistent cu ganduri perverse.
Era asadar in metrou. Un tip, care statea chiar in fata ei pe un scaun i-a atras atentia. De fapt pateul pe care respectivul il tinea in mina, un foietaj care parea un pic cam rece, i-a luat ochii. Dupa ce a luat vreo trei imbucaturi din pateu, barbatul masiv, cu fata alba, cu look de australian, a facut o grimasa aproape insesizabila pentru ceilalti din jur, asemanatoare cu a celor carora nu le cade bine ceva. Apoi a adormit. Dupa o alta statie, pateul i-a cazut din mana. A fost un zgomot surd, gandi Ilina, semn ca avusese dreptate in legatura cu "varsta" si implicit consistenta placintei sau ce naiba fusese. Apoi auzi un fleos-grohsc repetat de vreo cateva ori, apoi o galgaietura si din gura barbatului cu aspect placut, au inceput sa clocoteasca rosu-portocaliu pe jos, umpland pe putin un metru patrat, vartejuri de - probabil - vin, mustind de gogoloase de pateu nedigerat.
Dupa asta, o luna nu s-a mai atins de pateuri, de altfel, care fusesera preferatele ei in drum spre casa.


***

Asa l-a cunoscut ea pe Jimmy. Beat, vomitand in metrou. L-a ajutat apoi sa ajunga acasa.
Ciudat, s-au intalnit a doua zi, la redactia unui cotidian de mare tiraj din capitala. Ea fusese chemata ca sa pozeze pentru coperta suplimentului lor de week-end. Acolo l-a regasit pe tipul din metrou, despre care a aflat ca era sef la departamentul de Sport si consultant pe Investigatii. Au inceput sa iasa impreuna si dupa o luna au devenit iubiti. Pe atunci inca Ilina se mai vedea inca cu Nety. El a convins-o sa renunte la ea. “Sa nu ma inseli! si mai ales nu cu femei” o ruga el.


Capitolul 12

Marco

“Ce dracu pot sa stie astia despre mine? Ei nu inteleg nimic din ceea ce simt si ceea ce sunt cu adevarat. Cretinii dracului! Habar nu au cat de greu este sa fi la forma maxima zi de zi, desi ai visat prost sau ai avut noapte proasta, sau te doare burta ca ai mancat ceva rau sau te-a parasit o femeie sau stii ca te inseala cu altul ... Nu sunt decat nistii ulii, niste ciori pe mormant!...”

M-am saturat!!!!!

Marco monologa cu leptoppul in timp ce zappa nervos la tv.
Apoi, isi aprinse o tigara, se lasa pe fotoliu si, din cauza caldurii, isi scoase camasa. Pe fereastra se vedeau cladirile de la Unirii, reclamele luminoase care straluceau albastru-auriu-rosu-alb in noapte. si stelele. Dar, pentru unul dintre cei mai frumosi si mai talentati fotbalisti romani nu mai insemnau, de prea multa vreme, nimic. Desi era, din multe privinte, un copil, sufletul lui era uscat. Cine, cu ce, era de vina pentru asta, nu se stie...

Caitolul 13

Naiva sau proasta?

Afara ploua. Ilina era fericita. incerca sa il uite pe Jimmy. De ceva vreme vorbea la telefon cu Marco. Ultima data, Marco ii spusese ca vine in tara pe data de 16 martie. Era un pic racita. Adica ii venea sa stranute si o ustura gatul. Fuma si, nu se stie de ce, tigara ei a inceput sa miroasa a romergam. ii asteapta telefonul. Pentru prima data de mult timp, nu mai avea fantezii cu Jimmy, ci cu un alt barbat. “Poate ca va fi o minune. » De cate ori primea apel de la un numar anonim, tremura. Dar niciodata nu era el.
Bucurestiul in aceasta zi de 27 februarie era unul gri si ud. A coborat totusi afara, in dimineata aceea scaldata in ceata, ca sa isi cumpere ziare de la chioscul de vis a vis de blocul ei. A pipait ziarul, ploaia mica ii uda hartia. Marco era iar pe prima pagina. Mangaie chipul lui cu degetele. Parea asa de bun.

Dimineata, in timp ce se afla intr-un taxi care se indrepta spre Teatrul National – punct unde trebuia sa discute despre colaborarea ei la o piesa - a primit iar un telefon de pe numar necunoscut.
A raspuns neinteresata, apoi, afland cine e, a inceput sa rada fericita.
I-a zis lui Marco – caci Marco o sunase, si care ii spunea ca ajunge in Romania dupa-amiaza, ca isi va termina treaba dupa ora 19.00. Se dadea importanta vrand sa il impresioneze pe fotbalist. ii povestea ce face ea la teatru, de o reclama pe care urma sa o filmeze, iar el parea foarte dornic sa o asculte. A oprit-o la un moment dat si i-a zis ca ii adora vocea apoi a rugat-o sa povestesca mai departe.
“Asa facea si Jimmy la inceput, nu a putut ea sa nu se gandeasca…”
“Dar tu ce program ai?” l-a intrebat ea.
El era invitat la o petrecere, la lansarea unui cunoscut DJ, DJ care era prieten cu mangerul lui Marco. Era obligat sa se duca, dar el nu prea avea chef.
“A zis ca ma suna mai tarziu ca sa stabileasca cum o sa ne intalnim. Ar trebui sa ma duc acasa sa ma schimb.” ii spuse Ilina la zece minute de la terminarea convorbirii cu Marco, prietenei ei cele mai bune, Nety.
“Bravo. Succes! Poate in sfarsit o sa ti-l scoti din cap pe viciosul de Jimmy.”
********

Capitolul 14

Monopoly

Se simtea foarte mohorata astazi. Era uneori mult prea nesimtita. Chiar si cu Marco a fost, la inceputul intalnirii lor, cand, desi trebuia sa se comporte impecabil, ca un musafir politicos, ea i-a cerut, cu tupeu si agresiva :“Un campari orange, repede! Cu gheata.”
-Nu am asta.
-Pai cum nu ai? l-a luat ea la rost.
Marco se enervase.
-Auzi ...
-Bine, atunci ce ai..., spuse ea, acum un pic speriata ca intrecuse masura. Dar pur si simplu nu putea sa se opreasca. Avea senzatia ca il cunoaste dintotdeauna.
El s-a linistit si chiar i-a zambit apoi i-a turnat intr-un pahar de cristal un whisky.
Dupa cateva sorbituri, ea a incercat sa isi aprinda un Marlboro Light din pachetul lui. Oare gresea ca era prea familiara ?
Dar tigara nu se aprindea.
El i-a spus, in gluma, ca este foarte nepriceputa si i-a aprins el tigara.

in apartamentul lui Marco mirosea frumos, a tutun si a parfum scump si ea se simtea foarte, foarte bine. Ar fi vrut sa ramana toata viata acolo. Impreuna cu el.
Se uitau amandoi la un videoclip la Atomic Tv, care se derula la televizorul lui cu plasma, mare cat toate zilele.
Afara ploua incet.
Ce usor ar fi fost sa accepte sa mai stea cu el. Dar ce stapana s-a simtit cand l-a refuzat si a zis : “Am treaba. Trebuie sa plec. »
S-a jucat. Acum se joaca si Marco cu ea. E dreptul lui.
Nu a mai sunat-o si universul fetei, tocmai azi, de 1 martie, se face tot mai mohorat. Se surpa, se intuneca si se face mic, mic de tot… Ea nu mai este “iubita”, “vedeta” (asa cum isi inchpuia in visurile ei prea indraznete) ci, se simte tot mai mult ca o papusica mica si rupta din plastic, cu rochita din carpa mocioflita de vreun maidanez murdar. O papusa mica, inutila si stupida.

***

« Am fost la un casting la “Buftea” pentru o telenovela. Se ajunge cam greu, dupa ce mergi printre niste gropi, terenuri in constructii si muncitori jegosi pusi pe agatat, in final ajungi. Au zis ca ma suna.”
« Bine mama. Ce sa iti zic, ii spunea maica-sa. sti ca nu sunt de acord cu genul asta de productii, dar daca iti dau bani buni... “
“Bine mama, pa.”

Era trista. Fostii colegi de an de la ATF au fost draguti cu ea, au umplut-o de ghiocei si martisoare, dar Jimmy, nu i-a dat nici macar un mesaj. Si nici Marco.

isi amintea fiecare secunda din ultima lor intalnire.
in timp ce stateau in pat, ea l-a intrebat:
- Tu cand o mai vi in Bucuresti?
-in vreo 3-4 saptamani. Dar nu-i problema.
Era sigura ca iar o sa se indragosteasca. Avea in ea, ca majoritatea femeilor, samanta asta a dragostei. « O samanta otravitoare, care ma chinuie, samanta pe care ii vine sa o rup, sa o sfasai, sa o ard, fir-ar ea sa fie. »

***

Desi jurase sa nu mai fumeze marijuana, acum isi aprinsese o tigara.
Era cu Nety intr-o cafenea acunsa din zona Romana, nepasandu-i ca cineva ar putea-o vedea ca trage marijuana.

- Sufletul meu este ca o tigara arsa, ca un plastic care sfaraie si miroase intepator, spunea Ilina in timp ce nvartea tigara in lumina unei lampi portocalii de sare. Sufletul meu nu mai exista de cand eu eram mica, de cand am plecat la scoala, iar Razvan, baiatul de la etajul 6 care imi aducea cozonac, si care era cu 4 ani mai mare ca mine, nici nu m-a bagat in seama. De atunci am inteles ca lucrurile cele mai fixe se pot desprinde de tine ca si carnea de pui de pe osul ei maroniu si ca lumea se va sfarsi intr-o buna zi.
-Calmeaza-te, esti patetico-penibila, ii spuse Nety. si termina cu tigara aia. O sa te vada careva.
- ... am incercat sa fiu buna dar sufletul meu este negru si ma atrage uneori in jos, inspre lumea pestilentiala a erorilor si a viciilor de tot felul, continua, Ilina, aproape drogata, fara sa o asculte pe Nety.
- Poate. si Jimmy seamana cu tine. si el este asa. De asta va intelegeti asa de bine...
-Dar eu de ce sunt asa?
-Nu stiu… Sau poate nu esti chiar asa de rea...
-Sunt si persoane, aidoma sufletului meu, dar poate mai negre, care te fac sa intreprinzi lucruri rele. Tu ce crezi ?
- Ca e bine sa fi puternic in viata.
-... si daca inaintea acestui gand iti vine sa iti legi gatul de firul de la telefon sau sa te arunci de pe geam? Sau sa iti smulgi tu cu propriile maini, cu unghiile, inima din piept si s-o calci in picioare pentru ca este slaba si fraiera si ca ii indrageste pe dusmanii tai?
- Esti drogata....
... caci am constatat ca inima e dusmana creierului. Nu stiu ce am pierdut...
- ItI zic eu fetito. Demnitatea. Mult decat orice conteaza sa fi cu capul sus, sa iesi, din orice, cu demnitate. Tu sa ii faci pe ei si nu invers.
-Daca ajungi aici trebuie sa constati ca femeile sunt dezavantajate din clipa in care s-au intruchipat in burta mamei lor. De atunci ele sunt blestemate sa fie considerate tarfe sau gaini sau proaste sau puicute sau curve sau vaci sau gaste de catre masculi. si culmea, imi trecuse la un moment dat prin cap ca barbatii muncesc mai mult si fac mereu mai mult efort psihic si fizic decat femeile si ca de asta merita sa fie o lume a lor… Sau nu?
-Calmeaza-te. Dupa lasarea de moda o sa mergem sa chefuim la Bogdanel si o sa uiti de suparari, de Jimmy si de Marco si de toti.
-Supararea mea incepe sa se stinga dar imi ramane amaraciunea unei pierderi.
-Nu mai fi suparata, tu nu ai nici o vina pana la urma. Sau vina de a vorbi la telefon cu un barbat. El a fost gelos pe tine, Jimmy, pentru ca ai vorbit cu Marco. De vina a fost cine i-o fi spus... Probabil Marie –Jeanne...
-Dar eu nu l-am inselat pe Jimmy...
- stiu. Dar de fapt, ce tot discutam aici? Voi v-ati despartit mai demult. Daca il iubeai asa de tare pe Jimmy, de ce ai continuat sa vorbesti cu Marco? Iar el daca te iubeste, de ce tot iti spunea ca mai are pe cineva?
-Eu ?... ca sa ma razbun, ca sa imi recapat increderea in mine...
-Esti sigura fetito? Sau totusi a fost atractie? Hai fi sincera cu tine, ce dracu’!
-incerc... Auzi, Nety, viata era ca un mare joc de Monopoly. Cand nu mai ai ce face la Monopoly si pierzi, trebuie sa vinzi aproape tot ce ai obtinut sau cand trebuie si platesti pentru ce ai facut, te poti retrage. Te enervezi un pic pe tine, dar mai ales pe dibacia altora si gata. Te duci sa dormi. Cand partida de Monopoly este chiar viata ta reala, ce poti face?
- Da, sigur, sigur, spuse malitioasa Nety. Termina-te cu cacatul asta de filosofie de doi lei. Mai bine pune-te sa citesti Kant. Si mars acasaa.

Capitolul 15

Supergirl

Ilina se trezise in sfarsit si isi dadu sea de lumea reala, in care se afla. injuraturile soferului o aduceau, incet, incet, in prezent. Se intampla ceva ciudat. Oamenii din jurul ei erau toti surescitati si se uitau ingrijorati pe fereastra, iar masina inainta tot mai greu. Ilina se ridica in capul oaselor si privi pe geam. ingrozita, isi dadu seama ca microbuzul se afla ingropat pana la jumatate in apa noroioasa din jur. Printre copaci, pe autostrada, curgeau puhoaie involburate. in fata si in spatele microbuzului erau, probabil, alte cateva sute de masni care se aflau in aceeasi situatie.
-Ce se intampla? tipa si ea speriata. Ce este asta? Unde suntem?
-Intram in Bucuresti. Au fost inundatii si s-a stricat canalizarea din Capitala.
-Iar acum s-a blocat si drumul!
-O sa ajungem la noapte acasa, se vaita o femeie.

va urma

Niciun comentariu: