vineri, 27 iulie 2012

Fetele lui Jimmy – partea a 12-a



Am anuntat in urma cu vreo 3 saptamani, si iata ca ma tin de cuvant, ca voi posta timp de vreo luna, pe fascicole, pe blogul meu, primul roman scris de mine, "Fetele lui Jimmy", publicat in 2006 la editura DOMINOR, cu prefata si postfata de Ioan Grosan si Dan Silviu Boerescu. Romanul, acum, aici pe blogul meu. Probabil ca dupa acest lucru, o sa mai urmeze tot aici si celelalte romane ale mele.Enjoy!(imi cer scuze ptr eventualele greseli, aceasta varianta este cea necorectata)

CAPITOLUL 4

NEDUMERIRI

Jimmy a venit tirziu de la serviciuu pe la ora 1 noaptea. Obosit, a trecut insa sa manance ceva la bucatarie. Tanti Anisoara, maica-sa, ii pregatise placinta cu brinza. Jimmy isi lua o bere din frigider apoi inchise geamul din bucatarie pentru ca era foarte frig. isi aprinse o tigara si dupa prima imbucatura din mincare, abandona furculita. Era prea obosit. ii venea sa-si desurubeze capul de pe umeri, sa-l odihneasa separat de trup. Cu toate astea mintea ii zbura la Sonia. La momentul in care ii spusese ca va trebui sa faca o alta ancheta si nu intr-o saptamina cit ii trebuise sa o pregateasca pe aceea cu Banca Agricola, ci intr-o ora, atita cit mai era pina la inchiderea editiei. O ancheta cu un grup de ONG-uri dar in 3 ore. tipase la ea pentru ca de fapt pe il apucase disperarea. Cineva "de sus" recomandase, mai bine zis santajase pe detinatorii publicatiei Strict Secret, ca acel material sa nu apara. Telefonul - care sunase de foarte multe ori in acea zi de la citiva finantatori ai ziarului, care amenintau sa rupa contractul de sponsorizare daca apare ceva neagtiv legat de firmele lor - ii disperase pe amindoi. "Dra Nicolauuuuuu!!" tipase el, "Fa bine te rog si fa o alta ancheta! in orice caz, trebuia din capul locului sa te gindesti ca aceasta cioranie o sa ne puna toti mafiotii in cap! Ce te-a apucat de ai pus rahatul pe ventilator in problema asta? Te rog UITa acel subiect, sterge-l din calculator si de pe printul acela si gindeste-te la altul! Ai insa grija ce scrii si vezi ca nu ai decit o ora! Repede, sa nu vad ca o zgudui la o tigara!" O vazuse apoi dind multe telefoane invirtindu-se. Rezultatul. Dupa o ora, aproape nimic. il apucasera iarasi nervii: "Vad ca vrei sa ma muiesti! Ce dracu'! NU inteleg ce o freci atita de pomana pe banii firmei!? intr-un sfert de ora sa ai ceva palpabil! Atit iti zic! Trebuie sa le spun ceva oamenilor astora!" Mai era un sfert de ora si Strict Secret trebuia sa intre la tipografie. Pina la urma Sonia rezolvase problema. Concepuse o ancheta aproape perfecta, care se referea la un subiect atemporal cu copiii strazii. O incropise dintr-un material pe care-l pastrase in folderul ei si care ramasese de la un articol nepublicat. Nu era de mare amploare, dar se plia bine pe specificul paginii economico-sociale.
Lui Jimmy ii paruse rau ca o jignise, in definitiv nu fusese vina ei. Aceleasi presiuni "de sus". Se putea spune "vina profesiei"? in contextul altei tari, ar fi fost vorba de altceva. Seara ii venise sa o cheme in biroul lui. Dar ea tocmai atunci isi lua "la revedere" de la colege. Jimmy se furisase afara si astepta pina ce fata ajunse la colt ca sa urce in masina. O urmarea de la 20 de metri. Era pregatit cu o scuza daca ea l-ar fi vazut: "Ma duc sa o iau pe Mary-Jeanne de la serviciu."
"Nu e manechin, dar de la departare aduce. ii place sa tipe si are cu siguranta insusiri de lider. Este incapatinata si cam agresiva. Are rabufniri de personalitate si o limba ascutita. Iar numele, « Sonia- sonata» zau ca i se potriveste."
Se gindea cam des in ultima vreme la ea. Era ca o apa de care mereu ti-e sete... Ciudat, parca mai citise asta undeva. Preda? Era obosit. Adormi cu capul pe masa de la bucatarie.

***
A doua zi.

- Dar ce face dl vostru manager? intreba Dara, o fosta colega de la Strict, venita in vizita in redactie.
- Pai lucreaza, e alaturi! ii raspunse Sonia.
- Ohhh! isi da viata pentru ziar zi si noapte! replica Dara.
- Mda, admise Sonia gindindu-se daca ar fi exagerata parerea ca nu numai pentru ziar vine si sta seful ei atit de mult timp in redactia lor in loc sa stea si in luxosul birou situat in Primaverii, locul celor de la management si publicitate.

***
Tenul lui Jimmy era alb, sidefiu, dar ceea ce te atragea la el erau ochii verzi, migdalati, asemanatori cu cei ai unei vipere. Mult timp, Jimmy avusese parul lung, dar cum unii clienti aveau maniere conservatoare, trebuia sa le faca pe plac si sa le acorde mai multa incredere prin look-ul lui. Asadar, la 25 de ani se tunsese a la Hugh Grant. Uneori se purta ca orice mitocan si umbla neingrijit, neras, si cu hainele cu care se imbracase in ziua precedenta. Unii spuneau despre el ca este homosexual, pentru ca toata luma stia ca nevasta-sa sta despartita de el, iar el nu era vazut cu nici o femeie. Dar nu-l puteai banui atita timp cit el era uneori extrem de misogin si nesimtitor. Or', gay-ii sint extem de fiini si ingrijiti. Jimmy nu fusese vazut in costum, pina la lansarea unei alte sucursale a Secreta-Sapunuri cind fuse invitat tot guvernul. Atunci isi cumparase vreo zece costume de la unul din cei mai mari creatori de moda. si de atunci nu se mai dezlipise de sacouri. La petreceri fuma trabuc si avea niste ochelari verzi, Channel. Mirosea frumos, avea o voce cu inflexiuni de curva masculina. Dar parul era totusi esenta lui Jimmy. Lucios si negru.

- Dar de ce ai fata asta, draga? se auzi o voce de domnisoara de pe coridor.
- Cum asa? (era Jimmy)
- Esti ca Ben Laden dupa ce l-au impuscat! completa Mary-Jeanne, Mary-Jeanne, nevasta lui Jimmy, care venise sa-l ia acasa.
- He he he, se auzi, risul un pic nedumerit al acestuia. Ca Ben Laden! He he he.

Dupa plecarea sefului insotit de sotia sa (blonda, seful spusese in multe rinduri ca are o slabiciune la blondele plinute a la Marlyn Monroe), Sonia nu mai gasi nici un motiv palpabil de stat la redactie. Drept pentru care, suna la prima companie de taxi-uri si ceru o masina.


CAPITOLUL 5

Viata in portocaliu

intr-o zi, la insistentele vecinei sale pistruiate Liliana, Sonia il convinse pe seful ei ca le-ar prinde bine un specialist in limbi straine si le-o prezenta sefilor pe micuta si sfioasa sa vecina de apartament. A fost o zi in care micuta cu par portocaliu nu a facut altceva decit sa priveasca agitatia din redactie si sa se simta de parca ar fi inghitit un obiect contondent care o facea sa nu se poata misca fara greutate. Desi angoasele stirnite in acea zi ar fi facut pe multi oameni sa nu mai vrea sa repete asa o experienta niciodata, Pistruila se hotari sa reziste. Asa ca, dupe alte trei luni, Lili devenise pentru toata lumea Pistruila si ramase una din prezentele obisnuite ale redactiei Strict Secret.


Jurnalul unei pistruiate)

(daca va mai ziceam ca e si satena v-ati fi facut o cu totul alta impresie, nu-i asa?)
"O vecina de bloc care intre timp a ajuns una din cele mai bune prietene m-a dus la ziar. stiam de Strict Secret, dar nu-l citeam. Toata povestea cu ziaristica a inceput pentru mine dupa revolutie, cind inca din primele zile in casa noastra au inceput sa se cumpere teancuri de ziare.

Mergeam cu Sonia spre Strict Secret. Muream de frica dar eram si foarte curioasa. Ce mai, chiar vroiam sa fiu actrita. Vazusem filme, citisem carti despre jurnalisti. Adevarul e pe la mijloc, pentru ca uneori jurnalistica e o meserie super-intersanta, iar alteori - cum zice Mutzuleanlean - "zaristul e ca un strungar, trebuie sa stea zi de zi la intreprindere".
Am urcat dupa Sonia treptele cenusii si crapate din cladirea de linga Muzeul Satului. Apoi am intrat intr-un birou strimt si calduros, in care te usturau ochii de la fum. seful - stiam ca e sef dar nu stiam nici cum il cheama, nici ce fel de sef este - , barbos si fioros, dar destul de mic de inaltime, avea niste ochelari mari si se incrunta des si nu prea intelegeam nimic din ce spune. Cascam ochii la el si priveam atenta barba, doar de voi prinde vreun cuvint. Spunea ceva cam asa: "O cloaca, meseria asta e ultima cloaca, de unde stii ca o sa rezisti?" Mi-a enumerat apoi "pericolele" : "avem de-a face cu evazionisti, criminali, nebuni, violatori..."
"Pot sa ma descurc, stati linistit, la mine in oras mereu bintuie criminalii linga noi! De aia m-am si mutat in Bucuresti, ca sa scap de ei!" am minti eu.
Cei din incapere au inceput sa rida.
"Ia auzi!" se minuna barbosul sef. "Pai ti-o fi dor de criminali, de vreme ce vrei sa lucrezi la un cotidian de investigatie!? Du-te cu Leon la sectia Tribunale. Leon, sa-mi zici cum se descurca! Hai, drum bun! cum ziceai ca te cheama?"
"Liliana" ...
"Mai bine ii zicem Pistruici, ia uitati-va ce de pistrui are! Deruteaza criminalu', zau asa! Pistruila mai bine!"

***
Asa era firea lui Mutzulean. Unul din cei trei redactori-sefi pe care i-am prins de cind am ajus la acest ziar. Un tip, depre care multi ziceau ca nu e sanatos, ca e "cel mai timpit" dar de care le era probabil frica. Dupa ce intrevederea a luat sfirsit, cind m-am uitat in jur Sonia disparuse si ceilalti, inclusiv barbosul Mutzulean si-au intors privirile de la mine. Asa ca m-am luat dupa un domn mai in virsta, Leonte - zis Leon - si asa am ajuns in actualul meu birou, Sectie Tribunale. Leonte era unul dintre ultimii dinozauri ai presei post-belice. Fuma BT, isi suna de doua ori pe zi familia si la prinz isi desfacea pe masa un ditamai pachetul cu sandwichuri la care asorta apa goala in sticle de doi litri de cola. Dupa doua saptamini - dupa ce am inceput sa descifrez tainele ziarului - am descoperit ca Nea' Leon era trecut in caseta tehnica sef sectie Tribunale ca Leonte Taunu.

***
Era groaznica senzatia sa stai intr-un colt, sa fi tinta privirilor oamenilor alora, atit de agitati si iscoditori, care se parea ca fac in fiecare clipa un lucru de o deosebita importanta. Am luat un ziar si am inceput sa-l citesc! Mai incolo am aflat ca asta era chiar lucrul pe care trebuia sa-l fac.

- Un ziarist trebuie sa citeasca de dimineata ziarele, mai ales ziarul la care lucreaza si apoi sa se apuce de treaba, spunea dom' Leonte Brindusei si Marianei, doua fete cu ifose de doamne, care nu aveau niciodata - sau mi se parea? - nimic de facut. Beau cola, mincau strudele de jos de la colt, isi cumparau ciorapi sau bluze - sau ma trimiteau pe mine sa le cumpar - sau stateau la povesti cu tipii din redactie. Cind am venit, absolut toti de acolo mi se pareu teribil de importanti. ii admiram ca scriu asa de repede intr-o algoritmica necunoscuta. Cum de puneau atit de siguri si de repede titlul? Cum stiau sa umble la calculator, la jocuri mai ales?

***

Romy era un tip masliniu parfumat, foarte ingrijit, cu geaca si sapca din piele maro si fuma Camel. Puteai sa-l asemeni cu un arab - nu am zis tigan - desi multi ziceau despre el ca ar fi tigan. in primele zile m-a fermecat foarte tare, mai ales ca era dragut cu mine. Sonia mi-a zis sa nu am incredere in el, dar nu am inteles de ce.
Pina la urma m-am prins. El a fost unul din barbatii care m-a lamurit pe deplin asupra structurii extrem de simple a intelectului sau organului situat in cutia craniana a majoritatii barbatilor. S-a luat de mine dupa citeva zile si sub pretextul ca ma ajuta la un articol m-a chemat in toaleta unui Club. M-a sarutat, mai mult cu forta, apoi cind a vrut sa-si bage miinile sub tricolul meu am fugit. Mi-a zis sa nu mai spun la nimeni daca vreau sa mai lucrez in presa.
Nici Sonia nu stie.
Desi credeam ca o cunosc de "acasa", Sonia a ramas un mister mai ales de cind am inceput sa lucrez in aceeasi cladire cu ea. Sonia Nicolau este o tipa care face intr-adevar reportaje tari - dar desi ei i se pareau asa toate, probabil ca foarte multa lume habar nu avea nici de existenta ei, nici de a reportajelor ei. Sonia pare inalta dar poarta mereu toc; eu stiu ca ea nu are mai mult de 1.60. Are parul rosu-inchisa, are nasul ascutit, buzele nu foarte groase si eu zic ca seamana destul de bine cu o vulpe. isi face multi dusmani. Eu cred ca a devenit prietena mea mai ales dupa ce i-am dat cadou niste papuci mari in forma de iepurasi, de ziua ei."


CAPITOLUL 6

Naivul provincial

In timp ce incerca sa-si amorteasca creierul stresat de atitea interviuri, dezmintiri declaratii cu un sirop de carte si
asculta ritmuri latino la calculatorul MAC mare de pe biroul de lemn, undeva la parterul blocului unde locuia cu chirie, Tom incepu sa se gindeasca la tam-tam-ul plecarii fostului sef de Sectie, Mutzulean. Omul cel mai potrivit pentru publicatia Strict Secret, poate cel mai bun din toata redactia, plecase. Totul din cauza unui mic scandal. Fire boema, Tom nu se preocupase sa afle cheia. stia numai ca pe undeva, redactorul-sef fusese luxat pe la spate de cineva si ca in acelasi timp fusese amestecata si o femeie. Singura la care se gindea era Sonia, dar asta si din cauza faptului ca era foarte gelos pe ea. Se implinea un an de cind venise in trustul Strict Secret si sase luni de cind avusese prima noapte de dragoste cu ea. Aveau o relatie libera, la serviciu aproape nu-si vorbeau; dar se intelegeau foarte bine si scoteau reportaje senzationale lucrind impreuna. Din cind in cind se intilneau in garsoniera lui si faceau dragoste. O singura data Tom dormise la ea dar gasca ei stranie de vecini ii taie pofta sa o mai viziteze si alta data pe terenul lor. Avusese senzatia ca sint toti obsedati. Tom si Sonia au fost deranjati de patru ori in aceeasi noapte, ba de batrinul pensionar betiv, ba de studenta care colabora la Strict Secret, ba de bataia dintre punk-eri si spre dimineata de tipetele batrinei proprietarese care-l gasise pe profesorul pensionar dormind la usa ei. "Cum de rezisti, suflete, la nebunia asta?" "Ma distreza, sint simpatici! si nu fac rau."
"Ok! Dar de acum ne vedem numai la mine!" "E o plictiseala la tine, cred ca nici gindaci n-ai!"

incepuse sa zimbeasca gindindu-se la remarca ei. Dar isi aminti de ciudata plecare a lui Mutzulean si iar, gindurile si banuielile incepura. Era sau nu gelos pe Mutzulean? Fusese Sonia amanta lui? Ca sa-si calmeze mintea, se ridica din pat si porni calculatorul. Apoi incepu sa scrie in jurnal.

"imi place si nu-mi place de acest personaj mic ca un tir dar coleric, afemeiat, perfectionist din nastere si in acelasi timp extrem de romantic. Sau ma insel in a-l descrie pe Mutzulean? Ne-a spus, jignindu-ne intr-un fel - ca va scrie cartea vietii lui despre perioada cit a lucrat la Strict Secret. I-am spus odata ca daca va pleca el voi pleca si eu de la ziar. in orice caz, era singurul care scria bine. Fata de el, odata, ma lega o prietenie sincera, o admiratie si o recunostinta destul de mari, dar nu mi-am putut onora promisiunea de a parasi redactia alaturi de el. De fapt, el nu mi-o ceruse, ma oferisem singur.
Nu pot pleca din cauza ei si acest lucru ma roade aproape la fel de tare ca primul. Mai ales ca aceasta ea, este cineva de care ma simt atras dar extrem de departat. Nu reusesc sa ajung la sufletul Soniei, care pare ba rece, ba provocatoare, ba sensibila, ba proasta, ba placuta sau inteligenta... Am banuiala ca a fost iubita lui Mutzulean si ca de un timp mai are un amant. Cred ca ar putea fi Romy sau Jimmy. Banuielile mi le-a confirmat femeia de serviciuu. Anana - cea vesnic plinsa, bolnava, care daca facea curat trintea lucrurile din jur si ofta din toti rarunchii, care zice ca e machedoanca si se lauda ca e matusa indepartata a Marilenei lui Hagi. Minciuni, pe pariu. Dar are si lucruri bune femeia asta. Face o cafea fenomenala. si ghiceste viitorul, avind ca toti din neamul ei simtul acela de a descoperi ce se intimpla intre oameni."

Tom isi dadu seama de acest lucru cind Anana i-a spus intr-o zi: "Auzi mai taca, dar tu o sa ai o mare bucurie azi, sa nu-ti fie de deochi!' Nu i se intampla nimic pana seara. Pe la opt, cind sa iasa pe usa redactiei, Sonia i-a zis prima data ca-i place de el si in acea noapte au facut dragoste. Ea ii spusese "mor dupa tine, ma vrei azi? " si izbucnise in ris.
Dar Anana ii ghicise saptamina trecuta in zatul de la cafea ca va suferi o mare suparare din dragoste. "Vezi sa nu te insele, taca' femeia asta la care ti tu acum. Ea nu te iubeste; parca esti presu' de jos pentru ea! Da cine e mama' fata asta? Nu ne-o arati si noua? Da mai bine i-ai spune "fugi ispita" asteia pina nu-ti rupe tot sufletu'!"


CAPITOLUL 7

Vedeta si crocodilul

Diana Poganescu era o superba prezentatoare de stiri. Lucra de cativa ani intr-una din televiziunile comerciale, care luasera fiinta dupa revolutie. Era o persoana inconjurata de mister. De cateva luni bune, mai multe echipe de paparazii incercasera sa afle cate ceva despre ea, dar nu reusisera mai nimic. Au reusit sa surprinda doar ipostaze cuminti cu ea, poze parca aranjate, la shopping, la sala sau la cuafor si cateva altele, intrand intr-un hotelul unde ea statea. Se mai spunea ca nu este din Bucuresti. in ciuda unor speculatii, de fapt, nu se stia nimic sigur despre Diana. Iar patronii televiziunii erau multumiti cu aceasta stare de fapt. Misterul Dianei creea rating si ratingul le aducea bani. Erau niste patroni inteligenti.
Totusi, Diana avea, se pare, un singur motiv de suparare. O deranja faptul ca un anume ziarist stia despre relatia ei cu patronul Bancii Egiptene. Cum nelinistea ei devenise obsesiva, iubitul acesteia il suna pe jurnalist si-i propuse o discutie, "ca intre barbati". Cei doi ajunsera la o intelegere mai mult materialista decit barbateasca, care o ferea pe frumoasa vedeta a ecranului de orice scandal, intrucit Jimmy, se angajase sa nu publice nimic despre acel subiect delicat in cotidianul respectiv. Lucrurile au decurs normal, pina intr-o zi cand, Diana Poganescu ajunse acasa obosita de la Televiziue si se puse intr-un fotoliu...

Se facea ca ea era mica, era la o virsta cind alerga dezbracata prin fata invitatilor la masa ai parintilor ei si sub pat descoperise un pui de crocodil. Un crocodil de cululoare verzui-gri ai carui ochi mari, galbeni, o fixau si parca ii spuneau: "Nu trebuie sa furi barbatul alteia! tine minte, este una dintre porunci? Daca nu te cumintesti o sa te inhat de picior ori de cite ori va fi vorba de o stire despre luptele din Palestina, de exemplu."
Tonul animalutului era serios si Diana ar fi putut sa izbucneasca in ris mai ales ca, la drept vorbind toate acestea veneau din partea unei reptile verzi care sisiia anumite cuvinte intr-un mod destul de comic.


CAPITOLUL 8

Afaceri si afaceristi

Chiar inainte ca Ghita Mutzuleanlean sa demisioneze de la Strict Secret, alti cinci redactori fusesera dati afara de la Strict Secret cu mare scandal: li se reprosa faptul ca mai multe alte periodice si in citeva emisiuni de televiziune si radio, se dadusera pe fata afacerile firmei care detinea Strict Secret-ul.
La barul Mottor's, noul loc de munca al lui Ghita, acesta impreuna cu alti trei prieteni forfecau stirea zilei: Jimmy a divortat in sfirsit de Mary-Jeanne. De ce? Pentru cine, cand frantuzita de nevasta-sa arata splendid si avea un puhoi de bani? Pana una alta, cei patru fosti angajati ai Strict Secret erau foarte suparati ca se trezisera cu niste citatii de la tribunal, prin care erau dati in judecata, ca nu-si platisera mare parte din impozitele la cartea de munca. Peste 145 de milioane la fiecare. Situatia le scapa de sub control, mai ales cind de la tribunal le sosi o alta citatie prin care conducerea Strict Secret ii dadea in judecata pentru stricarea imaginii firmei si le cerea 100 de mii de dolari.

- Sa o luam metodic! De fapt sint trei firme implicate!
- Stai, mai bine incepi prin a spune avocatului ca o parte din banii de pe reclama erau spalati intr-una din firme si ca dupa toata multitudinea de articole publicitare, redactorii nu luau decit salariul minim pe economie. Ca pentru a obtine bani de la anumite firme care efectuau operatii ilicite se comandau articole ancheta. Cind firma dadea banu', se trecea la aticole de bine.
- Asa este dar nu stii totul!
- Hai ba terminati, ca peste tot e a fel! Ce crezi ca aici la bar ai carte de munca, iti plateste careva impozitele?

Explicatia acestei intimplari era: niste zvonuri care ajunsesera in presa - adica in citeva ziare de scandal - pusesera consiliul de administratie al trustului pe jar. Ce se intimpla, cine ciripeste? Dupa montarea unor microfoane in birouri, vinovatii - adica vechii angajati care stiau povestile si pe care uneori ii scapa gura pe dinafara fusesera gasiti si se proceda la desfacerea contractelor lor de munca. La primirea cartilor de munca, cei cinci observara ca impozitele si asigurarile la stat nu fusesra platite de peste 5 ani si ca pentru a-si trece cartile de munca la o alta firma, trebuiau sa plateasca fiecare din ei milioane bune.
Cum problema incepuse sa fi discutata in cadru mai larg, "multumita" logoreii celor citiva expulzati, bancul zilei era "si daca nu vi s-au platit impozitele la cartea de munca?"

Nu mai surprinse pe nimeni un articol dintr-un alt cotidan central in care Jimmy, mana dreapta a patronului Dumsa, care era si persoana publica datorita fostei sale sotii Mary-Jeanne, fosta vedeta tv, sa fie facut cu ou si cu otet. Dimineata, toata lumea din redactie era adunata intr-un birou si citea respectivul articol. Jimmy nu a trecut in acea zi la birou, ci abia a doua zi, cand a procedat ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Sonia cumpara abia seara, cind se intoarse acasa, ziarul, ca sa-l citeasca in liniste.

va urma

Niciun comentariu: