Fetele lui Jimmy- partea a 10-a

Am anuntat in urma cu vreo 2 saptamani, si iata ca ma tin de cuvant, ca voi posta timp de vreo luna, pe fascicole, pe blogul meu, primul roman scris de mine, "Fetele lui Jimmy", publicat in 2006 la editura DOMINOR, cu prefata si postfata de Ioan Grosan si Dan Silviu Boerescu. Romanul, acum, aici pe blogul meu. Probabil ca dupa acest lucru, o sa mai urmeze tot aici si celelalte romane ale mele.

(imi cer scuze ptr eventualele greseli, aceasta varianta este cea necorectata)
Enjoy!



**************

Fata incerca sa se concentreze. isi aduse aminte de seara trecuta. Fusese cu barbatii aceaia intr-un club si mai apoi, fusese rapita si amenintata cu pistolul... Nu isi mai aminte de nimic clar. Nu mai stia ce era vis si ce fusese aievea. isi deschise telefonul mobil, care acum avea o liniuta de baterie. Era ora unspreceze si jumatate trecute. Telefonul incepu sa tarie de mesaje.
“Asta trebuie sa fie Nety”, isi zise ea. Zece SMS-uri se repetau obsedant: “Unde esti?” “Raspunde!” “Ce faci?” “Unde esti?” “Esti ranita?” “Vin sa te iau?...”

-intoarce nene, nu ai ce sa faci!, tipa un batran.
-Unde sa ma intorc? zbiera soferul, iritat. Nu vezi ca nu mai e loc? Trebuie sa astept sa se deblocheze cumva drumul.
-Ia-o prin lan!, sugera cineva.
-Ca sa ne rasturnam!? Ai innebunit omule ! zise o femeie. Gata, taci cu mama, continua ea, linistindu-si copilasul care incepuse sa planga si el, speriat de catastrofa.

Ilina uita calvarul prin care trecuse noaptea trecuta si mintea incepu sa ii mearga cu rapiditate.
inainta in fata, la sofer si se apleca spre el.
-Uite ce propun: incearca sa intorci, ca poti, este loc suficient pe stanga, si apoi, la un moment dat, este o scurtatura spre Bucuresti. incearca asa!
-Da! Da! Fa cum zice fata! o aprobara o parte din oameNi. Decat sa stam aici pana maine, in apa asta care urca mereu, mai bine faci ceva!

soferul mormai ceva, apoi executa manevra. Dupa oarececare dificultate, reusi sa iasa din ambuscada si la scurt timp gasi si drumul indicat de fata. Oamenii erau deja optimisti.
Dupa o ora si jumatate, autobuzul ajunse la Gara de Nord. intre timp, apa incepuse sa scada, semn ca edilii Bucurestiului se ocupasera de canalizare si reusisera sa trimita muncitorii sa desfunde canalele. Acestia isi facusera treaba. Apa se retrasese. Din loc in loc, se mai vedeau doar mici baltoace.
Pasagerii au coborat pe ramd luandu-si ramas bun de la tanara, unii dintre ei cu afectiune.
Soferul o intreba.

-Nu vrei sa te duc acasa? La urma urmei, iti sunt dator.
-Ar fi placut, zambi Ilina. in strada Berzei, blocul 18. Apoi adormi.
din nou.

16. in vizita la Tanti tatza

Era vara, la mare, demult. Ea avea vreo 6 ani. Lumea pleca rand pe rand de pe terasa de la hotel Forum pentru ca se facea frig. Era cu mama ei, care mama era cu echipa de filmare, care echipa realiza un serial de televiziune. Era o “codita” dupa maica-sa, asa ii spunea matusa. Machiozele se extaziau inca de pe atunci cand se uitau la ochii ei. ii spuneau ca “are ochii in forma de peste si sunt foarte placut de machiat”.
in seara aia din ’80, a ramas impreuna cu Dinu pe terasa. Ea se asezase pe sezlongul lui si se uita la parul lui si la linia fina a pufului de mustata – el avea vreo 12-13 ani... Vroia asa de mult sa-l sarute.
Cand au ramas numai ei doi a chemat-o langa el. A crezut ca in sfarsit vrea sa o sarute. Tremura. El insa i-a zis ca o invata ceva si daca poate sa retina o poezie “frumoasa”.
Ea a dat din cap afirmativ, emotionata.
El a inceput sa ii recite o “poezie”. Fetita a spus-o si ea, mai tarziu, intr-un concurs scolar pe sector, provocand un adevarat haos. invatatoarea, inmarmurita, i-a dat un doi si a chemat-o pe maica-sa ca sa ii tina o prelegere despre rolul familiei intr-o societate multilaterar dezvoltata si despre moravurile rele care pot strica, din fasa, un tanar vlastar socialist.

Gicu s-a dus la tanti tatza
Sa isi cantareasca putza
Tanti tatza nu-i acasa,
Gicu lasa putza pe masa
Tanti tatza cand veni
Zise plina de mirare:
“Vai ce putza fara coaie
Dac-o bagi in cur se’n-moaie!”

***

Abia peste 18 ani i-a spus de asta, anul trecut, in 2003, la mare, la Costinesti, intr-o dimineata pe la 7.00, la masa unei cafenele de langa hotelul ei. Atunci i-a spus ca “ma gandeam si eu la discutia asta si poate la multe altele. Ma bucur ca ai avut tu curajul...”

***

Avea si amintiri mai neplacute, ca aceea in care i-au aparut, in clasa a a 8-a, tam-nisam, negi pe mani. Toata vara aia, cu un an inainte sa dea la liceu, a umblat cu plasturi pe maini de rusine. Apoi, misterios, cum au venit, s-au si dus. Din copilarie avea alte imagini haioase. Cum stateam acasa, inainte sa se inscrie la nesuferita de scoala, si desena... Era fericita cand desena, picta, sau alteori scotocea prin debara si rascolea in hainele ei de pe vremea cand era bebelus, apoi in scotea pozele de la nunta mamei ei. si o intriga personajul in costum negru. Probabil tata.
-Unde e acum? intreba.
-A plecat in lume.
-Unde?
-Nu stiu…

Cateoata, atunci cand statea acasa, in dormitor, ii placea sa bea ceai dintr-o ceasca rosie, si sa fie imbracata intr-un training larg.
La birou in fata ei se afla poza cu tatal. Cornel Bancescu, care locuia de ani de zile in America, in Detroit, impreuna cu a doua sotie. Fusese inchis in timpul lui Ceausescu. Acuzat ca ar fi complotat impotriva regimului. Mama ei nu ii spunea prea multe lucruri despre trecutul lor iar Ilina nu isi mai aminte nimic de cand era copil. Dar visa cateodata ca atunci cand era mica a avut multe prietene care semanau cu ea.
“Din cauza regimului... Totul s-a intamplat din cauza regimului de atunci. Zarurile au fost aruncate. Eu am fost facut aproape neom de gorilele lui Ceausescu. Nu era un mit ca ne bateau cu saci cu nisip. Chiar asa a fost. Nu e de vina Ailin ca m-am despartit eu de mama ta. Nu sunt am de vina ca am fost inchis atata timp si ca nu am putut sa iti dau pensie alimentara. Mama ta vitrega te iubeste si pe tine ca si pe fratii tai vitregi...”
Mama vitrega i-a adus-o scrisoarea lui in vara trecuta, impreuna cu alte cateva cadouri. Apoi i-a scris pe e-mail ca tot familionul se va muta, in curand, in Hawai si ca “de ce nu le mai scrie?”. “O sa va scriu!” I-a asigurat.
Ea vroia mai mult sa vorbeasca cu tatal ei. L-a chemat in tara. Dar el a spus ca nu vrea sa mai vada niciodata Romania.


Capitolul 17.

Bateria

Cand s-a trezit era intr-un taxi. Si-a dat seama ca vinul rosu de la pizzerie si tigara de marijuana din acea zi o dadusera peste cap.
- De unde venim?
- De la Brasov, domnisoara. Ati uitat ?, va simtiti mai bine? Am crezut ca ati murit! Spuse soferul.
- Dar de ce ?
- Pai aveati o fata alba-alba si nu mai miscati deloc cand v-au urcat domnii.
-Am mancat ceva stricat in oras... Niste pizza, se scuza Ilina.
- Da, da…mormai neancrezator soferul.
Mirosea a tei. Sunete de chitara se auzeau de undeva, tot mai tare si chiar atunci, vantul a inceput sa bata cu putere, iar parul ei negru, s-a imprastiat pe fereastra taxiului, in zeci de suvite salbatice, ca niste serpi. Mobilul, care se zbatea intre viata si moarte cu o baterie care era in coma, ii arata ca tocmai mai primise un SMS.

“As vrea sa ma ierti pentru tot. Mai vrei sa mai incercam odata?...”era un mesaj de la un numar pe care nu il recunostea si nu apucase sa vada cine il semnase.
Mobilul zbarnii lugubru si se inchise. Bateria se terminase definitiv si fata nu aflase cine fusese expeditorul... Ar fi putut fi mai multe posibilitati, diferite persoane, mai mult sau mai putin importante pentru ea. Abia acasa, peste vreo jumatate de ora, cand ea isi va pune telefonul la incarcat, va afla si numele persoanei care ii trimisese mesajul. Sau poate fusese o greseala. Pana atunci, ii ramanea sa mai viseze.


Capitoul 18.

Tavaleala

Mesajul acela fusese de la Dinu. Nici de la Marco, nici de la Jimmy. si totusi tinea si la Dinu. I-a si spus-o in timp ce ii facea masaj in patul mare din vila enorma situata in cartierul francez. Dinu se despartise de o nevasta urita si ii propunea o aventura.
“Cam putin, doar o aventura… Nu mai am 18, 20, nici chiar 23, medita Ilina.
Ar fi fost gata sa se combine cu Dinu, cand a dat peste Cristi. Totul fusese foarte romantic. intalnirea din noaptea de Anul Nou, povesti spuse inainte de culcare, saruturi tandre, dejunuri aduse la pat…
Cristi era un tanar politician cu care, in urma cu un an, se intalnise la o decernare de premii a unei reviste mondene.
Acum Dinu avea un rol bine stabilit in partid, putea spera chiar, intr-o zi, sa ajunga in guvern, si de ce nu, chiar presedintele sarii, cine stie.
Dar nu il iubea.
Nu mai stia clar daca iubea pe cineva.
In trecut vroia un copil cu Jimmy. Acel copil nu apucase sa se nasca. Nu era in mintea ei, desi parca era un vis. Ciclul atunci ii intarziase atunci cu doua luni; facuse testul „barza” si era gravida.
De bucurie, dansa pe strazi. Era copilul lui Jimmy. Dupa ce se despartisera din cauza lui Nety, nu au putut sta certati mai mult de cateva zile. Se impacasera, se iubisera, dar la cateva zile, Jimmy, aflase de la Mary-Jeanne ca prietena lui ar fi cu celebrul Marco.

-M-ai mintit ca o tarfa! O tarfa jegoasa! Mi-e sila de mincinoase si de prefacute!
-Nu e adevarat! E o minciuna! Nu m-am culcat cu Marco, doar m-am intalnit cu el…Am vorbit doar…
-Mi-e scarba. Taci odata. imbraca-te si pleaca de aici.

Chiar in seara aceea, dupa ce ajunsese acasa, pierduse sarcina.
Jimmy nu a stiut nimic. Atunci fusese ultima data cand au facut dragoste. Pe 10 noiembrie.

***

Acum era 11 noiembrie si dupa exact un an, a facut iar dragoste cu Jimmy. isi inselase logodnicul cu un barbat casatorit.Va ajunge in iad?
Acum era din nou acasa la ea. Statea la birou si isi examina inelul cu smaralde daruit in urma cu ceva timp de Jimmy. Mai ramasesera patru pietre. Restul cazusera. in urma cu un an, in ultima noapte cu el, visase ca era mireasa lui. Apoi, a doua zi, se despartisera. Nu mai stia ce visase de data asta. inchise ochi si isi aminti insa seara trecuta.

***
Se intalnisera la o prezentare de moda la Fary Trotther, la Hotel Bucuresti. Ilina, Cristi, Mary-Jeanne, Jimmy.
Jimmy se schimbase fata de ea. Acum o salutase ceremonios, era jovial, ca altadata. ii zambea.
-si-o fi dat seama ce poama e Mary-Jeanne. Ce poama stricata!” ii spuse un amic care stia povestea celor doua.
-Poate…
-Buna seara, domnisoara. Era Jimmy. Venise la masa ei in timp ce sotia lui se dusese la toaleta.
- Buna seara.
- Ce mai faceti?
- Bine, dar dumnevoastra?
- Bine, uite beau un sprit cu nevasta si cu niste prieteni. Vrei sa vi la masa mea?
- Nu cred ca ar fi o idee buna. Sunt inca certata cu Mary-Jeanne si apoi sunt impreuna cu logodnicul meu.
- Dar unde e, ca nu il vad?
- E la masina, imi aduce haina ca mi s-a facut frig.
- Aha, a uite, e acela? Jimmy arata spre un barbat inalt, brunet, in costum care intra pe usa localului.
- Da, el el.
- Arata bine. Pai nu vreau sa va deranjez. ii transmit ceva lui Mary-Jeanne?
- Numai bine din partea mea…
- Am inteles...
- La revedere.
- La revedere.
Dar Jimmy nu se urnea din loc.
- Ce s-a intamplat Jimmy?
- As vrea sa te intreb daca iti mai place vinul rosu…
- Nu prea mai beau vin…sti, lui Cristi nu ii prea place sa bea si nu mai beau nici eu decat rar.
- Ei, daca ai vrea sa gusti un vin vechi de Spania, te-as invita la mine…
- Am un iubit, Jimmy.
- si eu o nevasta, si ce?
- Nu l-am inselat pana acum pe Cristi…murmura Ilina. As veni dar am sta de vorba doar.
- sti bine ca se va intampla si altceva. Daca vrei sa vi, eu te astept la mine, in casa din Vergului.

Nu a putut sa reziste pasiunii. Spera sa nu fie pedepsita de Dumnezeu de data asta.
il iubea inca. Abia acum isi dadea seama. Cristian a vrut sa plece repede din acel local.
- Cine e barbatul cu care vorbeai?
- Un fost prieten, ziarist, sotul fostei prezentatoare, Mary-Jeanne, uite-i pe amandoi acolo.
- Mi s-a parut cam obraznic. Ce tot iti zicea?
- Ma intreba despre ce am mai facut, vroia sa programeze un interviu cu mine saptamana viitoare …
- De ce nu te-ai salutat si cu Mary-Jeanne atunci?
- M-am salutat si cu ea cand erai tu jos…
- Aha…

************
va urma

Comentarii

Postări populare