Fetele lui Jimmy

Fetele lui Jimmy

partea 2

(Am anuntat in urma cu 3 zile, si iata ca ma tin de cuvant, ca voi publica timp de o luna, pe fascicole, primul roman scris de mine, "Fetele lui Jimmy", aici, pe blog. Enjoy! Probabil ca dupa acest lucru, o sa mai urmeze tot aici si celelalte romane ale mele.)


Marco era acum ocupat sa priveasca cu atentie manechinele care se unduiau pe podiumul fierbinte, incalzit de soarele torid de august.
Acum, jucatorul, mai plin cu vreo cinci se kilograme, sedea tolanit pe un sezlong ; se uita in toate partile in cautare de “prospaturi”. Le vazuse si pe cele doua fete. Se intreba gandinduase la Ilina « ce-o mai face fata asta?». Dar nu se obosi sa se deranjeze sa o intrebe de sanatate. Trase o dusca de Martini din paharul frumos si o uita. Viziona acum cu ochii mijiti modelele feminine care defilau invaluite in mantii si rochii vaporoase, argintii si aurii, pe podiumul din fata piscinei, sub soarele arzator de amiaza.

***

Peste vreo ora, dupa alte doua pahare de vin rosu si pepsi cu gheata, fetele au chemat un taxi. Erau dezamagite din cauza lui Marco. Se asteptasera ca el va veni sa le salute, dar se inselasera.
–La “Bogdanel”!, spusera ele autoritar taximetristului, stiind ca acesta nu ai avea nevoie de o alta lamurire ca sa ajunga la destinatie.

Taxi-ul ajunse in fata unui restaurant cu aspect vechi, cu o gradina mare plina de flori si de copaci exotici. Zidurile erau vopsite cu false crapaturi pe toata fatada, menite sa ii confere cladirii un aspect antic. Din loc in loc erau coloane grecesti, si langa ele erau postate statuete albe, din marmura, care purtau pe cap cosuri mari cu pietre de mina. Era unul dintre cele mai in voga localuri din Bucuresti, si desi era un pic kitshk, era admirat si frecventat de multa lume. Locul, care putea avea functia de restaurant, de club sau de gradina de vara, era patronat de celebrul creator de moda Bogdan Antonescu, zis Bogdanel, care, dupa fiecare prezentare de moda isi chema acolo prietenii, vedete si ziaristii preferati.

Pe terasa nu era nimeni, dar inauntru era imbulzeala; vedetele si ziaristii il felicitau pe Bogdan si ciocneau cu el pahare de cristal cu sampanie din cea mai scumpa.
-Ce e aici se numeste popular pomana ziaristului, fomistilor, le suiera invitatilor un tanar grasut si cam smead cu mutra parsiva, in timp ce infuleca de zor antreul. Tanarul care era cunoscut de toti ca fiind “pe invers”, lucra la o televiziune privata si se ocupa de rubrica de moda.
Patronul localului, creatorul de moda Antonescu era stralucitor. Bronzat, parfumat, gelat, imbracat din cap pana in picioare in Gucci si Armani, Bogdanel nu-si arata deloc cei 45 de ani pe care tocmai ii implinise.

-Ce mai fac vedetele mele? le intampina el pe Ilina si pe Nety cu voce graseiata. Sunteti la fel de frumoase ca intotdeauna! Luati va rog loc la o masa si simtiti-va bine, le ruga el.

Dupa ce au ocupat cate un scaun, cele doua fete si-au facut un semn care insemna «haidem la toaleta impreuna». Ajunse acolo au inceput sa se certe. Scandalul a durat cam o ora. Isi disputau doi barbati, Jimmy si Marco ; Jimmy fiind fostul prieten al Ilinei, cu care Nety avusese o aventura. Isi reprosau fiecare ca isi furasera barbatii. Totul era foarte pueril, dar cele duoa tinere nu sesizau stupiditatea discutiei. Pentru ele era insa totul foarte important. Nici una nu vroia sa ii dea dreptate celeilalte. La un moment dat Ilina a inceput sa planga si pana la urma, ca si alte dati, Nety si Ilina s-au impacat imbratisandu-se. Se vede treaba ca cineva le spionase in ultimele minute, pentru ca, atunci cand fetele au intrat inapoi in salonul mare in care erau si ceilalti invitati, toata lumea vorbea despre ele.

Cea mai rautacioasa dintre toate era prezentatoarea de televiziune, Mary-Jeanne Bancescu, o blonda care vroia sa dea impresia de femeie fatala, cu craci care pareau lungi. Dar, daca o priveai atent, puteai observa faptul ca tocurile pantofilor acelei femei erau ciudat de inalte si ca ele erau cele care ii creeau iluzia de lung si ca fara aceste accesorii fundul acesteia ar fi fost un posterios fasait, prea lat, intr-un cuvant anost. Sprancenele pensate ridicol de neatent de deasupra ochilor fara expresie, stupizi, de un maroniu tern, ii dadeau look-ul unei catele largite de toata haita din cartier. Si totuci avea ceva tentant. Sau poate ca tocmai privirea aceea lesinata, de gaoaza flescaita i dadea oarecum, exact cum nu te-ai fi asteptat, ceva interesant. Femeia se stia, daca nu urata, cel putin, imperfecta si vroia sa faca orice ca sa fie vazuta drept o bomba sexi.
Stiind ca nu avea mai sanse sa fie sexoasa, (dezavantajul ei fiind si sanii cat doua boabe de mazare), a recurs la implanturi de silicon.
Dar chiar si cu aceste ultime artificii, femeia desi oarecum sexi, avea un aer ciudat.

„O stricata trecuta cu basini si ceva coco” gandi Ilina, privind-o pe sub gene, si dand peste cap o bere Calsberg de 0.33.

Comentarii

Postări populare