Despre oamenii -vipere

Sunt o persoana deschisa. Mult prea amabila, deschisa, exuberanta. Asta ma face, in Romania, sa par naiva. Ba nu, ma face proasta... Sa conchid. Da, sunt o dobitoaca, o proasta care are mult prea multa incredere in lumea de langa ea.

Nu vroiam sa incep asa acum acest text. Vroiam sa spun aici, caci nu imi place sincer sa ma duc zilnic in cate o emisiune TV sa fac circ, vroiam doar sa ma plang voua, celor care ma cititi - si stiu ca macar jumatate din voi sunteti prietenii mei (vad asta dupa emailurile de la voi si dupa comentarii)- cat de josnici sunt unii oameni.Si sa aveti grija si voi.
Stai cu ei (ca prietena) ani de zile si desi simti anumite lucruri negative (simti ca persoana aia e rea, malefica, invidioasa), nu o rupi cu ei. Dar desi o astfel de persoana e plina de defecte, macar sa stea in banca ei. Nu, n-ai sa vezi. Acele persoane - si cred ca ati avut si voi parte de ceva asemanator macar odata in viata - dupa ce ca sunt rele si proaste si uneori urate, -(pentru ca, chiar daca ar fi ele frumoase ca asa le a facut mama, rautatea si invidia le ies pe fatza precum pojarul) -, se comporta ca niste vipere pe care vrei sa le hranesti. Musca si o tulesc.

Am patit de cateva ori in viata treaba asta, nici prea des, nici prea rar. Tragand linie, incerc sa ma incurajez si sa ma gandesc ca se intampla mereu, se intampla tuturor, se intampla si la case mai mari, ba chiar ca sa sar un pic calul, s-a intamplat si unor persoane precum Isus, Cezar, Selena etc.

NU vreau deloc sa ma victimizez. Doar ca vreau ca putinii oameni care ma citesc si care chiar nu citesc ce scrie aici doar ca sa culeaga informatii despre mine sau sa faca misto, ci ma citesc pentru ca le place caracterul si stilul meu, sa mai stie ca mai exista o parte a mea alta decat "ioana devoratoarea". Exista o fiinta mult prea idiot de buna. Fiind asa de buna, logic ca uneori sunt rea pentru ca anumite persoane inteleg bunatatea mea ca pe un afront, ca pe o batjocura. Sau nu o inteleg deloc pentru ca nu este in firea lor.
Mereu mi-a placut sa ma impac. Sa intorc si celalalt obraz. Dar am senzatia ca unele persoane nu au citit macar un rand din Biblie daramite cele 10 porunci.

Recunosc ca sunt razbunatoare. Recunosc. Recunosc ca ma razbun cam de vreo 10 ori mai mult decat mi-a facut mie cineva. Apoi uit, iert, si ma revansez. Ma revansez enorm. Problema este ca am stat si am analizat. Niciodata nu am facut eu prima rau cuiva. Mereu, in toate asa zisele razboaie ale mele de cand eram mica (voi o sa va ganditi probabil doar la cele mediatice, in care m-am porcait la tv cu cate cineva) nu eu am inceput.
Iar firea mea este sa fiu buna, sa incerc sa iert, dar daca mi se face ceva aiurea de cateva ori, sa ma razbun. Altfel nu pot.