Jurnal de bord- de ieri

Sunt in avion, mai am cateva zeci de minute si ajung la Bucuresti. Ascult muzica machedoneasca. O pun mereu cand ma simt un pic stresata sau ingrijorata. Pindu e maestrul care ma face sa ma simt bine cand zbor. Conditiile cu Alitalia au fost Ok, au fost niste mici turbulente in primul zbor cel dintre pisa si Roma, apoi avionul de la Roma a intarziat cam 30 de minute...ma intereseaza prea putin motivele. cel mai naspa a fost ca dupa ce am ajuns in avionul spre Bucuresti, un ditamai avionul, am mai stat vreo 40 de minute aiurea in aeroport fara sa facem nimic. Ma rog, alte si alte motive de scuze.
Ce sa spun, imi este dor de nebunia din Romania. Recunosc, m-a relaxat atmosfera din Italia si din familia lui Alessandro. Asta mic, Simone, este o dulceata de copil, mi-ar placea sa aba caracterul si eductia lui copilul meu.
Revenind la zbor, spre Bucuresti m-au pus cu doi macaronari, daca cel dinspre coridor era mai ok, cel de langa mine- eu cerusem special loc a fereastra- cred ca avea vreo 2 metri si ceva si mai era si f in varsta asa ca dormea non stop, sforaia, si isi intindea cracii imensi pe locul meu. la un moment dat nu am mai rezistat asa ca a am trantit cat am putut de tare masuta pentru mancare pe genunchii lui de s-a auzit trosc! Omul s-a trezit speriat, iar eu i spus candid, scuzi!
O alta chestie care m-a enervat, desi in alte zboruri nu mi se cerea asta, acum a trebuit sa pun geanta de mana in care erau leptopul pe are scriu, telefonul, banii,actele, aparatul foto, fardurile etc sus... asa a am profitat de un moment de neatentie din partea stewardeselor si am smuls geanta de sus, apoi ca sa fiu sigura ca nu ma deranjeaza nimeni, mi-am pus la leptop muzica si evident castile bine infipte in urechi, asa ca toata lumea putea sa comenteze si sa imi ceara ce vrea, eu nu aud.

Cum am spus, imi este dor de Romania... Am ceva treaba zilele care urmeaza, dar vreau sa o las mai moale cu stresul. Observ diferenta mare de atitudine dintre italieni si romani... La ei functioneaza perfect zicerea lui Scarleth O'HARA din pe Aripile vantului - Si maine e o zi, la noi, la romani, toata lumea este inclestata sa faca ceva, acum, aici, imediat, precum un pittbull flamand...
Si culmea, vad ca ialienii, in ciuda crizei prin care trec si ei, sunt inca mai smecheri decat prevede legea... hmm...
asadar, abia astept sa aterizez ca sa ma vad cu prietenii mei de care imi este foarte dor... simona care este la cluj dar care simt eu - ca si altadata - ca se va impaca cu Ono -, Carmencita si Kaaa, Olimpia care m-a sunat pe cand eram pe motor prin Toscana si apoi m-a lasat mesaj spunandu-mi ca dimineata pe la ora 6.00 o suna disperati anumiti prieteni comuni machedoni intreband-o "ce mai face nebuna si cand se intoarce?"
oricum mi-e dor de Romania, de toata lumea de pe FB pe care o iubesc,de motanul sasha si de altii...tre sa inchid ca aterizammmmm.un bacio grandeeeeeee!
CIAO!