incercuita....
de ceva timp ma simt incercuita... daca acum vreo 5-6 ani numai prietenii ff apropiati imi sugereau ca ar fi cazul sa ma asez la casa mea, sa las nebuniile, show-urile tv sau cantatul, sa port sacou, sa ma imbrac in fusta dupa genunchi, sa ma dau cu glos in loc sa ma rujez cu ruj rosu, bla bla bla...acum ma simt deja incercuita... niste prieteni de-ai mei cu stare si-au pus in cap sa ma marite! mi-au si aratat doua poze cu doi baieti "foarte buni, cu masini, cu vile"...mrrrr! am facut in sinea mea nervoasa..
le-am zis ca sunt draguti dar nu sunt genul meu(si nici macar nu sunt fotbalisti )si nu au mai avut ce sa zica. de ceva timo si tata print-o misiva pe internet mi-a sugerat ca ar fi mai bine sa las Romania unde sunt numai baietii cum sunt... si sa ma duc la ei, unde imi gasesc ei un baiat cuminte...
uf.
de ar fi asa de simplu.
dar sufletul meu inca e nebun. vrea ceva, nu stie nici el ce. in niciun caz sa o transforme pe ioana care este cum este ea, intr-o nevasta dupa tipar. in niciun caz eu nu voi arata ca orice nevasta. asta jur.
revin. mama la fel, desi era cea mai liberala din familie, ma innebunste ca sa las viciile si sa ma fac fata cuminte, ca sa ma marit si eu...
ei isi inchipuie ca datorita felului meu de a fi, nu ma marit.si exemplele pot continua.
dragi rude, prieteni, oameni de bine, draga mama, draga tata...draga motan, draga carmen, si asa mai departe, va stiti care sunteti pe langa mine si la care tin..
nu vreau sa ma schimb!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! si oricum, daca m-as shimba, m-as schimba ptr mine, nu ca sa ma marit!!!!!!!!
cine ma iubeste , ma va lua ASA CUM SUNT.
oricum, daca sunteti curiosi, puteti veni la mine sa vedeti in e-mailul meu si in alte adrese, cate cereri de acest fel am, unele serioase, alele simple glume. sunt si foste iubiri de-ale mele care abia acum m-au descoperit cu adevarat si ma vor inapoi...
nu vreau nimic.
sau poate vreau ceva, dar nu stiu ce. reunosc, si asta am mai spus-o, vizoalizez o nunta lungaaaaaaaaa - gen remember rain - gnr - care sa dureze mult si o luna de miere nesfarsita urmata de o casatorie nebuna ca mine si ca iubiul meu, nu stiu cine va fi el. nu stiu cine viseaza asa ca mine, si nu stiu daca cel care viseaza ca mine ar fi alesul meu. poate ca nu va placea de el...
asa ca lasati-ma in pace....
va spun acum, public...lasati-ma...:D
o sa vad eu...
ps.acum plec la un eveniment..iau laptopul cu mine caci imi vine sa scriu non stop... de o sapt am facut apraope un roman intreg...o poveste de-a mea mi-a dat inspiratie... mai vorbim:)
Comentarii
Stiu ca nu-ti zic nimic cu rautate nici familia ta si nici prietenii.
te inteleg perfect si stiu cum este sa te bata cineva la cap.
La mine, acum ca sunt cu cineva de un an jumatate, ma bat la cap ca ar fi cazul sa fac un bebe.
Stiu, si-mi doresc asta tare mult, dar...sunt chestii care ma retin, din pacate.
Toti ne-am dori ca lucrurile sa fie atat de simple.
Daca stau bine sa ma gandesc, nici macar nu exista baieti cumonti cu adevarat. Zic ei ca nu s-ar mai numi barbati.
Oricum, o sa continui sa te citesc. defapt am sa te bag in blogroll, ca sa nu mai intru pe la Corvin in fostul tau blog si de acolo, aici...
Asa ca o sa stiu cand o sa fii happy si, sincer...iti doresc asta.
Mie-mi place cum esti si niciodata sa nu renunti pentru nimeni si nimic la micile tale nebunii si la copilaria din suflet. ;)