Fragment nou "Fetele lui Jimmy"

Partea a doua – Ziarista


CAPITOLUL 1


La « Hanul lui Manole Haiducul »

De ziua lui Henri Dumşă, patronul trustului independent Secret (din care făceau parte maşinile de spălat Secret, canapelele Secret, săpunul Secret(a), accesoriile din piele, cariocile Super-Secret, ziarul economic şi de investigaţii Strict-Secret - pe vremuri numit "Statul" unde îşi începuse cariera ca portar în urmă cu 15 ani dl. Dumşă - iar în curînd urmînd să apară pe piaţă televiziunea Secret TV), colegii din conducere s-au gîndit să organizeze sărbătoritului la vestitul local "La Hanul lui Manole, Haiducul" o petrecere; petrecere unde au fost invitaţi şi o parte din angajaţii trustului.

Cei din sală aplaudau ritmic. (Deşi era numai voie-bună în jur nu puteai să nu-ţi aduci aminte de vremurile de tristă amintire cînd se aplauda cam tot aşa.) Era 12 noaptea şi manelele s-au oprit pentru a face loc urării de La mulţi ani! Sărbătoritul a vrut să spună un spech scurt. Jimmy, managerul general al societăţii Secret, mîna dreaptă a patronului, cu o faţă impasibilă aplauda şi el. Alături de el se aflau subordonaţii lui direcţi care afişau feţe echilibrate şi bucuroase. în cealaltă parte, adică a simplilor angajaţi, era teroare; rîdeau cu toţii spunîndu-şi tot felul de cuvinte cu subînţeles (foarte probabil acest mod de a privi lucrurile era legat de faptul că vînzătorii şi jurnaliştii - adică simplii angajaţi - aveau salarii cît un sfert sau chiar mai puţin raportat cu partea de conducere a firmei). Cei mai mulţi erau luaţi de mult pe sus de alcoolul care fusese împărţit cu destulă generozitate la petrecerea de la Han. Sonia era printre puţinele figuri din zonă care-ţi spuneau ceva. Departe de a fi pretenţios îmbrăcată, ea atrăgea atenţia prin expresia feţei. Era concentrată şi destinsă în acelaşi timp; zîmbea dar nu avea zîmbetul tîmp (aşa cum pare după cîteva pahare de alcool) al unora dintre colegii ei, sau cel nervos al altora. îl privi un timp pe Jimmy şi apoi îşi întoarse surîsul în direcţia sărbătoritului. înconjurat de prietenii lui, Henri Dumşa, patronul zîmbea şi el uitîndu-se la globul de sticlă cu lasere şi lumini care se învîrtea în tavan.
"şi acum Mihnea, acordeonistul cel mai tare din parcare, are plăcerea să cînte pentru sărbătoritul nostru o piesă superbă... De mi-ar da anii! "Vă rugăm, poftiţi la dans...!" anunţă cineva.
Jimmy o prinse pe soţia aniversatului şi începu să valseze.
Treptat lumea se prinse în dans. Sonia văzu pe una din cele mai în vogă personalităţi ale momentului, controversatul patron al unui trust concurent, Ion Carianopol, cu care avusese cîndva un meci jurnalistic, cum vine în direcţia ei. Deşi nu s-ar fi aşteptat ca acest controversat personaj să o invite la dans, se bucură de acest lucru dar aşteptă impasibilă ca dl. Carianopol să ajungă în faţa ei. Din păcate, acesta se oprise la doi paşi de fată şi începuse să discute cu doi oameni de afaceri (care aveau contracte "grase" cu ambele trusturi); în acelaşi timp o privea pe tînăra jurnalistă, din cînd în cînd, cu colţul ochiului. în timp ce Sonia se gîndea ce penibilă fusese să creadă că bossul de la Strict Secret ar fi vrut să o invite pe ring, sesiză o privire ciudată din partea acestuia. Acest lucru îl remarcă şi fata cu care jurnalista stătea de vorbă, Carmen, una din secretarele firmei, care o întrebă dacă se cunosc de undeva. "Nu personal. Este adevărat că l-am sunat la un moment dat ca să-mi acorde un interviu, imediat după ce a preluat Compania de Petrol Trull. Ei bine, atunci dl. Carianopol mi-a zis că va face o conferinţă de presă. Nu m-a anunţat nimic, nici chiar după două săptămîni, cînd a apărut în revista Monetarul un interviu de primă pagină, unde le povestea totul despre acest subiect. L-am sunat să-l întreb de ce a procedat aşa şi să-l mai rog să-mi ofere măcar pentru a doua zi un interviu, evident, cu cîteva date în plus faţă de Monetarul. Mi-a zis că e OK şi m-a invitat la firmă. Cînd am ajuns acolo, secretarele lui mi-au spus zîmbind cu subînţeles că Dl. Carianopol tocmai a plecat. Cum şi unde, am întrebat. Mi-au spus că are avion în Eleveţia. Consider că s-a purtat foarte urît." în acel moment Dl. Carianopol tocmai începu să rîdă, probabil motivul era legat de ceea ce-i spusese unul din partenerii de discuţie. Dar Carianopol se uita fix la Sonia afişînd un zîmbet ciudat, care o viza de data asta. Enervată, aceasta întrebă tare:

"Pot să ştiu şi eu de ce vă uitaţi aşa de fix la mine?"
"Nu mă uitam la dumneavoastră, ci la reproducerea de pe peretele din spatele dvs. Dar dacă tot sînteţi curioasă, poate vreţi să ne vedem pe bulevardul Coardei să discutăm în amănunt despre tot ce doriţi dvs" spuse personajul după care se înclină şi se întoarse cu spatele. Sonia, rămasă fără replică cîteva secunde. Apoi replică cu voce tare spre secretara de la firmă care auzise replica grosolană a bărbatului:
"Ce să-i faci, nu mai poţi nici să respiri din cauza tupeului unor foşti securişti din de-alde ăştia!"
Atins parcă cu ceară, dl Carianopol se întoarse spre Sonia şi îi replică,
"Donşoară, sper că nu te-ai referit la persoana mea; în cazul în care aşa ai procedat, o să suporţi consecinţele."
Seara se termină cu bine pentru cam toată lumea. Petrecerea s-a spart în jurul orei 3 noaptea, cînd cele 300 de persoane au urcat în autocare care le-au transportat la casele lor. Unii mai beţi au făcut ceva scandal pe drumul de întoarcere, se vede treaba că "drinkuiseră" cam mult sau cam amestecaseră alcoolurile. Dar chiar şi cei care făcuseră scandal şi care a doua zi au primit mustrări de la şefi nu aveau acea senzaţie îngrozitoare ca Sonia. Chiar şi după cîteva săptămîni, "donşoara" Sonia se simţea ca o cîrpă, deşi făcea eforturi mari să nu o ia raznă, să nu plîngă, sau să le povestească amicilor săi de discuţie. Doar cîteva colege aflaseră despre cele întîmplate. "De ce dragă, care este problema ta? El s-a luat de tine, nu invers!" - încerca o colegă să o liniştească. De ce, de ne ce, se pusese cu unul dintre cei care dictau atît în publicitate cît şi în maass-media actuală, de fapt un personaj care în cei patruzeci şi ceva de ani ai lui înghiţise destul căcat şi avea acum destui amici care nu-i puteau refuza nimic. Ba mai mult, se zvonea că Dl Carianopol va candida anul viitor la Preşedenţie. şi cum era şi arătos, ba avea şi o doză mare de umor care atrăgea masele, poate chiar ar fi avut şanse. "Nu vrei să-i ceri scuze mai bine decît să te perpeleşti atîta?" o întreba Carmen, confidenta ei la toată tărăşenia. "Nu, în nici un caz, asta nu fac!" se burzuli Sonia.
Dacă s-ar s-ar fi luat după ameninţările acestuia, ar fi trebuit să schimbe nu doar locul de muncă actual, dar şi domeniul în următorii ani de zile. Dar deocamdată, dl Carianopol nu-şi aplicase amenţările.

va urma