duminică, 25 iulie 2010

Capitolul 2- Fetele lui Jimmy


(....)
Dimineaţa unei zile de vară dintr-un cartier din Bucureşti, în care vezi soarele reflectat printre blocuri vechi, prăfuite şi crăpate, te face trist.
Ilina nu era singură în pat. Lângă ea era prietena ei, devenită pentru un scurt timp, iubita ei. Nety era înaltă, creolă şi avea părul roşu şi des. « Corpul îi este aproape perfect »gândi cu un pic de invidie Ilina. Şoldurile înguste, coapsele lungi, mijlocul subţire, ca tras prin inel, sânii aparent mici, dar foarte dulci şi moi, cu sfârcurile tari şi roz o făceau pe Ilina să nu mai ştie dacă nutrea pentru fata de lângă ea o amiciţie, o prietenie strânsă, dorinţă sau invidie.
Singurul defect al cântăreţei era nasul ei acvilin. Privindu-i nasul, Ilina se simţi deodată eliberată de scânteia de dorinţă matinală care i se aprinsese pentru cealaltă fată. Se simţea superioară, ea cu năsucul ei fin şi cârn, şi i se făcuse cumva silă că pentru câteva clipe dorise pe cineva pe care acum îl dispreţuia. « Nu voi mai fi niciodată cu o femeie, eu îl iubesc pe Jimmy, Doamne Dumnezeule, iartă-mă pentru ce am făcut şi ajută-mă să mă împac cu Jimmy şi să fac un copil cu el! »

Cele două îşi petreceau timpul împreună. Din cînd în cînd. Stăteau de vorbă, se sărutau sau făceau dragoste. Prin faptul că o dezmierda, Nety încerca să îi arate prietenei ei că a greşit în privinţa lui Jimmy, că nu trebuia să se dea la iubitul prietenei ei.
Dar acum Ilinei nu îi mai păsa...
(..)

În această dimineaţă, eroina noastră se comporta, fără să vrea, ca un bărbat. Se trezise la ora nouă, pretextase ceva şi îi spusese lui Nety că trebuie să plece. De fapt, nu mai suporta să stea cu ea în încăpere. Pe de altă parte nu avea nici chef să se ridice din patul unde era atât de bine şi de cald. Dar începea să se plictisească în apartamentul mare şi sumbru al prietenei ei. Se întinse, îşi privi mâinile şi observă inelul dăruit, odată, de Jimmy. Iar mai lipseau două pietre. Îi era greaţă. Se simţea prinsă într-o capcană scârboasă care o strivea. Nu putea să mai respire.

Niciun comentariu: