Cainii soselelor

Cainii soselelor

Altii vind pepeni, sub cerul liber, sub un curcubeu de inceput de august, altii suspina, in dormitoare zugravite cu postere Directia 5, dupa iubiri inchipuite cu vedete rock, altele prepara mancaruri ciudate in Turcia, pentru sotul antrenor si pentru amicii, potenti financiari, ai acestuia, altii sfoarie, dupa truda de zi, dupa oboseala faptului ca au vorbit cu amica lor sau ca au facut intilniri pentru traininguri, altii, la fel de obositi, stau si isi pazesc copilul, abia pasind prin viata, copilul facut cu un barbat de care nu sunt sigure, altii stau si cauta pe net case, sau masini, sau telefoem ieftine, sau sparg adrese de e-mail, altele dorm fara grija, cu mintea limpede precum lacrima, altele deja plinutze la 17 ani, dar neexagerat de plinute, se invart prin pat, simtind ca vor deveni ceva importnat, fiind fara somn, urindu-si celulita, nestind cu sa o invinga…

presedintii pling si ei, damele superbe pling si ele, cele mai putin superbe pling si ele, tot la fel, curvele pling si ele, fetele “cuminti” pling, tacanitele pling, barbatii se razbuna, ciini viseaza, poate un os, sau alti ciini;
ciinii morti nu mai viseaza nimic.
Ei zac pe marginea unei sosele, cu botul deschis, trist, ameninator, cu rinjetul cascat intr-un spasm urit, dintii albi, ceva negru, ceva putrezit…ei nu mai simt nimic, ca si noi toti, dupa ce murim. Si totusi, gazele misuna mai departe, cerul e mereu albastru, norii curg, norii sunt albi, printre ei, daca ai noroc, la 4 ani, vezi un curcubeu si iti poti pune o dorinta, si maxim doua… si nu sti daca ti se va indeplini, si iti pare rau apoi a ti-ai pus-o, pentru ca nu esti in biserica, si nu e ceva sfint “sa te rogi” la curcubeu…

Si iarba, si animalele, si vintul dintr-un Aro luat la mana a doua, este, sunt, atit de vii… atit de prezente, ca nu ti-ai dori sa pleci de aici, din lumea asta imperfecta, unde absolut niciodata nu ai ce ti-ai dorit, dar mereu, descoperi ca ai mai mult decit ai vrea.
Dar poate ca acei cinii morti au murit in somn, iar visul lor frumos, rontaitul lor savuros dintr-un os mare si plin de maduva, in admiratia oamenilor veniti sa ii aplaude ca « ce destepti si frumosi sunt ciinii care au apucat acel os !» visul s-a stins direct in moartea venita cu 150 de kilometri pe ora din acel jeep poate, negru, care mai pastreaza urmele craniului acelui ciine alb cu negru...
Poate au murit fericiti, asta zic.



Fragment roman -capitol 10