duminică, 16 mai 2010

Despre mine


Nu imi pasa pentru ca dragi oameni, e simplu: mie nu imi pasa de nimic. Nu ma mai misca nimic, nu imi mai e teama de nimic, nu mai simt nicio mare spaima cu adevarat.
De ce?
Pentru ca am pierdut mai demult foarte mult in viata mea, aproape totul. Si iar am luat o de la cap. Si acum am iar totul. Nu imi pasa decat de cat de frumoasa sper ca va fi ziua de miine. Pentru ca una dintre marile mele dorinte este sa ma duc undeva la plaja sa stau zile in sir, pina ma voi plictisi...
... cu mici, cu bere, cu muzica, cu rochii negre, cu dans din buric, cu lambada, cu stelele toate pe cer, cu cosite in vant uscate de sare, cu nisip fin in tanga, cu saruturi, cu luna, cu vise, cu zambete, cu fotbal, cu plasme mari, cu clinchte de pahare in lumina artificiilor, cu povesti, cu mii de povesti, cu viniluri, cu motociclete arzand in soare, cu ceasuri multe care sa fie toate oprite, cu ulei de bronzat, cu ciulini prinsi de sandale, cu valuri albastre-turcoaz inspumate, cu un radio vechi cu muzica noua, cu multe nimicuri care sa fie numai ale mele, cu rochii lungi rosii si portocalii de plaja, cu vechi filme, alb negru si color, cu calamari, pizza cu ananas, cu tequila si scoici mari cat o minge, multe, din care sa se auda nu marea, ci oceanul, cu covoare mari, pufoase, in toate culorile, evident cu ciorba de burta (cu ardei iute, piper si otet) , cu cai, cu piscina, cu multe romane pe care vreau de ani de zile sa le citesc, cu mii de filme, cu poduri, cu nopti inmiresmate petrecute la karaoke, cu postere mari cu Marylin Monroe si G'N'R, cu icre negre si de manciuria si stop...gata stop ca deja vreau prea multe...

ps. ...nu am avut un tata care sa stea linga mine (pentru ca tata a fost iresponsabil si a divortat...) iar mama a fost cum a fost, cum stie ea, si nu a stiut sa isi tina barbatul acasa... ca securitatea a facut ce a facut si l-a inchis pe tata, l-a batut cu saci de nisip si i-a dat drumul apoi, aproape bolnav.
Si eu a trebuit ca de la 5 la 12 ani sa ma lupt singura cu vecinii, cu copiii lor, cu colegii de scoala care faceau misto de faza: dar tatal tau unde e? tu esti din flori?
nu, nu sunt din flori, ai mei au divortat.
hai nu mai spune?!
Si eu nu ma suparam atunci, dar ma uitam la copiii aia si imi juram ca daca vreodata o sa am unul, va fi aparat mai bine de catre mine decat am fost eu vreodata aparata de mama, va fi aparat de lumea asta rea care strica un suflet cald si il transforma inca de timpuriu intr-unul rece si nemilos.

Niciun comentariu: