Liceu ...partea 3. Razbunarea
Poate Tibi Manea habar nu avea ce simt eu, adica mai mult decat sigur. Dar eu dadusem cu flit atatori baieti in vara respectiva pentru ca ma gandeam la el. Nu ca sa ii fiu fidela, haha,nici pomeneala, ci pentru ca nu imi placea decat decat de el, sau mai bine zis, pentru ca imi spusese ca ma place, ca sunt frumoasa, ca sunt speciala, ca vrea sa fiu prietena lui, dar nu mai sunase SI NU INTELEGEAM CE SE INTAMPLASE. Ma gandeam ca poate s-a sters vreo cifra scrisa de mine cu rujul pe bratul lui... sau poate ca a pierdut numarul, sauu ca nu fusese nimeni acasa la mine cand a sunat...
Cand am ajuns insa la scoala, am inteles totul. El el de fapt iesise cu altele si eu eram una din ele. "Bineeeeeeeeee", mi-am spus. "Lasa pe mine! Cu mine nu te joci asa!"
Pentru ca eu nu ii cerusem numarul de telefon (retineti ca atunci in 1995 nu avea nimeni celulare la liceu) am facut rost de nr lui de fix. Si cum am facut rost? Nu, evident, nu de la o fosta iubita de-a lui!
Altfel. M-am dus la biblioteca liceului, unde era bibliotecara mama Ginei Pistol,m-am prefacut ca vreau sa ma uit la fisa mea si am insfacat fisa lui Tibi, cu inima batandu-mi puternic. Am copiat tot de pe ea, apoi am pus-o la loc. De ziua lui, imi aduc aminte, era o zi de inceput de an, 28, dar nu mai stiu daca ianuarie sau februarie, dupa ce ma spalasem pe cap si dupa ce m-am pieptanat de 100 de ori, cum imi spusese cineva ca trebuie sa fac ca sa imi creasca mai des(o idiotenie, fireste)...m-am asezat jos, pe covorul moale din sufragerie, am tras aer in piept si am format numarul...
Nu era nimeni acasa la mine, spre norocul meu. Am sunat si...opa...a raspuns. Imi placea poate cel mai mult vocea lui. Graseiata, melodioasa, smechera. I-am zis "la multi ani", apoi cine sunt. Nu i-am zis de unde am numarul si nici nu m-a intrebat.
(Asa ca fetelor, daca vreti rapid o intalnire cu cine vreti voi, sunati-l de ziua lui, seara...)
Ma gandeam ca razbunarea mea sa fie asa: sa il pun sa mergem peste tot, sa ne vada toti ca suntem impreuna (prima intalnire trebuia sa fie la teatru...unde a cumparat de altfel el biletele) SI APOI SA II DAU PAPUCII....SONOR! IN FATA LICEULUI! CU SURLE SI TRAMBITE! si sa sufere!
CE A IESIT INSA...
O SA SCRIU MAI SUS...
Cand am ajuns insa la scoala, am inteles totul. El el de fapt iesise cu altele si eu eram una din ele. "Bineeeeeeeeee", mi-am spus. "Lasa pe mine! Cu mine nu te joci asa!"
Pentru ca eu nu ii cerusem numarul de telefon (retineti ca atunci in 1995 nu avea nimeni celulare la liceu) am facut rost de nr lui de fix. Si cum am facut rost? Nu, evident, nu de la o fosta iubita de-a lui!
Altfel. M-am dus la biblioteca liceului, unde era bibliotecara mama Ginei Pistol,m-am prefacut ca vreau sa ma uit la fisa mea si am insfacat fisa lui Tibi, cu inima batandu-mi puternic. Am copiat tot de pe ea, apoi am pus-o la loc. De ziua lui, imi aduc aminte, era o zi de inceput de an, 28, dar nu mai stiu daca ianuarie sau februarie, dupa ce ma spalasem pe cap si dupa ce m-am pieptanat de 100 de ori, cum imi spusese cineva ca trebuie sa fac ca sa imi creasca mai des(o idiotenie, fireste)...m-am asezat jos, pe covorul moale din sufragerie, am tras aer in piept si am format numarul...
Nu era nimeni acasa la mine, spre norocul meu. Am sunat si...opa...a raspuns. Imi placea poate cel mai mult vocea lui. Graseiata, melodioasa, smechera. I-am zis "la multi ani", apoi cine sunt. Nu i-am zis de unde am numarul si nici nu m-a intrebat.
(Asa ca fetelor, daca vreti rapid o intalnire cu cine vreti voi, sunati-l de ziua lui, seara...)
Ma gandeam ca razbunarea mea sa fie asa: sa il pun sa mergem peste tot, sa ne vada toti ca suntem impreuna (prima intalnire trebuia sa fie la teatru...unde a cumparat de altfel el biletele) SI APOI SA II DAU PAPUCII....SONOR! IN FATA LICEULUI! CU SURLE SI TRAMBITE! si sa sufere!
CE A IESIT INSA...
O SA SCRIU MAI SUS...
Comentarii