vineri, 22 ianuarie 2010

La multi ani Alberto!

Maine pleaca Alberto intr-un mic concediu si nu o sa il mai vad pentru nu stiu cata vreme.
Aici in Italia, chiar si copiii mici ii spun tatalui si "babo" si pe numelele lui,si la mame la fel. Deci ii spun tatalui lui Ales, Alberto.
Alberto a fost ca un tata pentru mine pentru timpul cat a stat in Romania si pentru timpul cat am stat eu aici. Mi-e drag de omul asta ciudat, inalt, solid, care nu suporta engleza dar o rupe in franceza ca mine, care a fost in stare sa cumpere nu stiu cate bilete de avion fara sa se uiet la bani numai ca eu si Ales sa ajungem inainte de Craciun acasa, care nu suporta sa se uite la filme dar care se emotioneaza imediat cand aude de cate un cutremur dintr-o parte a lumii sau de copii care mor de foame, care are cont pe facebook dar care la profil si-a pus o fotografie cu niste oameni fugind din calea tzunami-ului din 2005(oameni pe care el i-a ajutat ulterior), care colectioneaza plante exotice, lucruri din Africa dar pietre vechi, pe care nu l-am auzit urland niciodata,care ajuta de ani intregi copiii din Africa si care nu vede nicio greseala la nimeni din jurul lui, sau o vede dar nu zice nimic...

Sa va zic cate ceva din ce a facut Alberto pentru mine, ca sa intelegeti de ce scriu toate astea? M-a lasat sa fac tot ce vreau eu in vila familiei, sa pictez ce vreau eu,sa mut ce vreau, sa stau pana cand vreau noaptea, sa mananc ce vreau, fara sa ma certe nicio clipa! fara sa se uite niciun moment la mine urat!
maine pleaca iar in Senegal, loc unde oamenii il iubesc aproape ca pe un zeu pentru cate a facut pentru ei si, asadar nu va fi aici de ziua lui, asa ca ii urez La multi ani acum.
cat despre mama lui alessandro, daca vreodata as vrea sa imi las copilul pe mana cuiva, nu l-as lasa pe mana mamei, ci pe mana acestei italience.

oricum niste fiinte care l-au conceput pe Aless, nu pot sa fie decat speciale...

Niciun comentariu: