Ceva ciudat

Ieri a fost o zi speciala si pentru ca a fost onomastica mea, si pentru ca am visat frumos( m-am visat impreuna cu prietenele nele din presa, mergand la mare si de acolo in Dubai :)) dar si pentru ca mi s-a mai intamplat ceva ciudat de dimineata... De afara, de undeva, se auzea ceva extrem de placut auzului... Initial am zis ca nu e adevarat, ca poate ma insel, ca seamana mult inflecsiunile, ca vorbeste vreo vecina de aici, vreo italianca. Persoana vorbea in continuu, si cred ca de aia m-am si trezit pana la urma, sa o aud mai bine. Am deschis geamul si m-am uitat in jos. In curtea vilei nu era nimeni, in schimb se auzea intr-adevar cineva vorbind, mai precis o femeie, din casa alaturata. Am tras cu urechea si intr-adevar, ii spunea cuiva, cred ca unei alte femei, de la celalalt capat al telefonului ceva despre un "bors"... pentru italieni, nu insemna nimic sa asculte cuvantul bors , spus asa, tam nisam cu noaptea in cap! Dar mie mi-a inveselit ziua!
Imi dau seama ca fericirea consta cel mai mult in faptul ca neuronii mei faceau mai putin efort sa inteleaga ce spune o persoana, fiind in felul lor traumatizati in aceste 3 saptamani de limba italiana, amestecata cu cea franceza, atunci cand nu sunt in prezenta lui Aless...
Si totusi nu imi dau seama bine daca nu cumva dorul de tarisoara mea ma facea sa fiu asa de fericita auzind in "dulcele grai moldovenesc" cate ceva despre un banal bors, de dupa niste ziduri, intr-o dimineata de ianuarie, in Pisa.