Fetele lui Jimmy - first novel

ROMAN

Fetele lui Jimmy


Fetele lui Jimmy - Roman de Ioana Popescu
de Ioana Popescu


Prolog


Ce te faci cand iubesti mai multe persoane; daca esti barbat, trei femei sau daca femeie, trei barbati? Si cand nu sti la care sa ti mai mult dintre ceilalti trei si de ce.
Jimmy are un accident de masina. Inspectorul Petrache banuieste ca a fost vorba de o crima. Inspectorului i-au trebuit doi ani ca sa descopere adevarul. L-a descoperit dar nimeni nu a aflat acest lucru pentru ca a doua zi Petrache a fost gasit impuscat. Inca nu apucase sa ii comunice procurorului ce aflase.


1. Partea intai –Actrita si vinul rosu

Capitolul 1.

O noapte de vara

In linistea noptii au rasunat doua sau trei impuscaturi. Apoi s-a declansat o alarma. Cativa caini au inceput sa latre. Gloantele trecusera la cativa centimetri de fata Ilinei. Nebunul - posesorul masinii Porsche - invarti arma in spre cer si apoi inspre ochii satenei din fata lui ca si cum s-ar fi jucat cu o morisca de jucarie. Fata ii zambi si ii spuse incet, aproape fara sa isi dea seama:
-Hai, trage.
Baiatul trase din nou si glontul trecu chiar pe langa tampla fetei, lasandu-i o dunga rosie din care incepu sa picure sange.

Ilina inchise ochii ghiftuindu-se cu palpitatia disperarii, cu senzatia ca era ata de aproape de moarte si ca moartea nu o speria. Apoi isi pierdu cunostinta.



Note subsol

De ce mi s-a pus mie pata pe Jimmy?
Pentru ca stiam ca eu nu sunt pentru el sau el nu este pentru mine? si am vrut sa schimb destinul?
O chestie sexuala?
Ca seamana cu primul meu iubit, din liceu?
Pentru ca sunt inca slaba si nu pot trece peste anumite pierderi, iubiri, defecte ale mele?
Nu poti face rau si sa ramai nepedepsit.
Binele aduce bine si raul, rau.
Adevarul tot se afla.
Greselile se pedepsesc.
Niciodata, cand iubesti prea mult, nu vei primi dragostea toata inapoi.
trebuie sa eliberezi iubirea…Pentru ca dragostea adevarata se intoarce intotdeauna inapoi.
« Pe de alta parte barbatul e un bou si femeia e o belea », mi-a spus intr-o seara un taximetrist…
De ce barbatii nu trebuie sa stie ca ii inselam?
Pentru ca ne vor parasi.
Orgoliul lor nu suporta.
Discutiile dintre mine si Jimmy, inainte de prima noastra despartire, devenisera false, monotone, sterile, desi ne-o trageam bine.
De ce?!...
Gelozie, minciuni ascunse, resentimente, ura?
Ne despartim si eu umblu prin cluburi.
Ne impacam, dar are o prietena, cel putin asa imi spune.
Iubirea cu el devine mai incitanta, mai salbatica, mai exotica.
Sentimentele, senzatiile, gelozia, frustrarea, amorul se amesteca.
Combinatia asta este ucigatoare pentru o amanta nesigura.
Ce trebuia, oare, sa fac?!...
Sa inghit, sa nu mai fiu nebuna si sa nu insel?!
Trebuie sa ma schimb. Sa devin mai buna, mai frumoasa, mai desteapta.
Sau sa fiu mai perfida, mai vipera, mai tarfa, mai mincinoasa?
Dar Dumnezeu judeca si totul se plateste.


Capitolul 2

Prezentarea de moda

Actrita Ilina Ionescu si roscata cantareata Nety Simion isi zambeau pentru ca pe un sezlong aflat in spatele lor se afla celebrul fotbalist, Marco, fostul capitan al echipei nationale de fotbal a Romaniei.
si el le recunoscuse, pentru ca, din cand in cand, isi intorcea privirea dinspre manchinele care evoluau sub soarele torid, pe podiumul din fata piscinei, si arunca ocheade spre cele doua fete din primul rand.
-Se uita la noi?
-Nu il vad bine. Stai sa ma intorc. Da, acum se uita, spuse Ilina. Cealalta, Nety, rase plina de ea. Era sigura ca ea era centrul preocuparilor pentru acel barbat si ca acesta se uita numai la ea. “E bolnava la cap, este atat de inchipuita si de increzuta ; crede ca toti o vor numai pe ea. Ma intreb daca se mai poate vindeca de chestia asta vreodata”, isi spuse Ilina, ghicind ce gandea prietena ei.
-Hai sa mai vedem o data, ii spuse insa iar Ilina lui Nety. Nu, mai bine, ma uit prin oglinda mea, si o sa il vad asa mai bine si fara sa isi dea seama.
Subiectul « Marco » era savuros pentru cele doua prietene. Marco, alias, Marian Petrescu si cele tinerele artiste se intalnisera de cateva ori. Ilina avusese si o scurta aventura cu tanarul sportiv. Dupa o cearta, pe motiv ca “ea a zis din casa, » – spusese el, in sensul ca Ilina povestise unei amice din presa cate ceva despre hobby-urile fotbalistului, iar respectiva ziarista scrisese un articol suparator la adresa lui Marco -, Marco se enervase pe Ilina.

Mario era un tip simplu, caruia ii placea sa traiasca viata. Nu vroia sa fie inlantuit de nimeni si de nimic. Ura regulile.
A urmat o perioada mai grea pentru fotbalist. intre timp, acesta avusese o groaza de probleme, atat in cariera, cat si in viata personala. Divortase de fosta sotie, o frumoasa blonda, si acum era in vorbe cu o vedeta de televiziune, de la Tv Sport Extrem.
La un moment dat a avut o problema cu legea, accidentase cu masina pe cineva. Nici un ziar nu a ratat subiectul, cum ca celebrul Marco a fost implicat int-un accident de circulatie in care fusese cat pe ce sa omoare un om.
Vis-à-vis de aceasta istorie, televiziunile au inceput sa faca documentare despre fotbalistii prinsi beti la volan; se dezgropau istorii vechi de cand un anume jucator cazuse beat cu masina in Dambovita sau un altul, prins de aburii alcoolului, ciopartise o turma intreaga de oi cu jeep-ul sau. Evient, numele lui Marco era cel mai des pomenit, data fiind recenta sa istorie.
Dupa acea intamplare, Marco a inceput sa urasca telefoanele primite de la asa zisii prieteni. Ii era sila cand citea prin presa articole exagerate sau false despre el de la un cap la altul.

In ziua accidentului, care se intamplase in urma cu mai multe luni, Marco fusese sunat de o multime de lume. Mesaje peste mesaje. Unele amabile, altele lingusitoare, altele ironice. Erau zeci de oameni –multi pe care tanarul fotbalist nu ii stia de nicaieri – care vroia cate ceva de la el. Ori un tricou de la echipa din Franta la care jucase mai demult, ori un autograf; cei mai tupeisti vroiau chiar o intalnire cu el sau bani. Multe fete, unele dintre ele fiind extrem de tinere, vroiau o partida de sex cu tanarul si frumosul fotbalist.
Marco era foarte inteligent pentru meseria si pentru varsta lui dar toate aceste mesaje il faceau sa se simta mai sus decat era. La un moment dat insa a simtit altceva, in loc de flatare, a simtit minciuna. Si-a dat seama ca si cei mai buni amici ai lui il minteau cu ceva. Toti vroiau sa profite cu ceva. « Sunt oare nebun sau lumea toata este o mizerie? » se intreba Marco cateodata.
Toate acele mesaje care paca nu se mai oprea il indarjeau sau dimpotriva il faceau sa nu mai aiba pentru ce trai.
Ce iti mai poti dori oare cand o multime de femei tinere si frumoase ti se ofera pe tava ? Faptul ca tanara actrita il refuzese o considerase la inceput o provocare, dar mai apoi, a crezut ca este doar o metoda de «a-l prinde mai bine».
Era scarbit de lume in general.
La intoarcerea in tara, si dupa ce si-a schimbat numarul de telefon, dar si dupa logodna cu frumoasa fata a unui conte englez, Marco a uitat toate acele intrebari si framantari filosofice care ii rodasera mintea.

El insa habar nu avea ca mai existase un scandal. intre Ilina si Nety. Pe scurt, Nety spunea cui vroia sa asculte ca, de fapt, in ciuda faptului ci Ilina era cea care vorbise odinioara cu Marco, fotbalistul, cica, nu se indragostise de ea. Din cauza lui Marco, cele doua fete au inceput sa se indeparteze una de alta.
Cat despre Marco, el se afla in tara pentru cateva zile, si profitase de ocazie ca sa participe la lansarea unei noi colectii de moda a lui Bogdan Antonescu, un designer de renume in Bucuresti, care era cunoscut ca de fiecare data cand isi prezenta o colectie, sa organizeze si o mega petrecere la restaurantul lui din centrul Bucurestiului, denumit « La Bogdanel» .

Marco era acum ocupat sa priveasca cu atentie manechinele care se unduiau pe podiumul fierbinte, incalzit de soarele torid de august.
Acum, jucatorul, mai plin cu vreo cinci se kilograme, sedea tolanit pe un sezlong ; se uita in toate partile in cautare de “prospaturi”. Le vazuse si pe cele doua fete. Se intreba gandinduase la Ilina « ce-o mai face fata asta?». Dar nu se obosi sa se deranjeze sa o intrebe de sanatate. Trase o dusca de Martini din paharul frumos si o uita. Viziona acum cu ochii mijiti modelele feminine care defilau invaluite in mantii si rochii vaporoase, argintii si aurii, pe podiumul din fata piscinei, sub soarele arzator de amiaza.

***

Peste vreo ora, dupa alte doua pahare de vin rosu si pepsi cu gheata, fetele au chemat un taxi. Erau dezamagite din cauza lui Marco. Se asteptasera ca el va veni sa le salute, dar se inselasera.
–La “Bogdanel”!, spusera ele autoritar taximetristului, stiind ca acesta nu ai avea nevoie de o alta lamurire ca sa ajunga la destinatie.

Taxi-ul ajunse in fata unui restaurant cu aspect vechi, cu o gradina mare plina de flori si de copaci exotici. Zidurile erau vopsite cu false crapaturi pe toata fatada, menite sa ii confere cladirii un aspect antic. Din loc in loc erau coloane grecesti, si langa ele erau postate statuete albe, din marmura, care purtau pe cap cosuri mari cu pietre de mina. Era unul dintre cele mai in voga localuri din Bucuresti, si desi era un pic kitshk, era admirat si frecventat de multa lume. Locul, care putea avea functia de restaurant, de club sau de gradina de vara, era patronat de celebrul creator de moda Bogdan Antonescu, zis Bogdanel, care, dupa fiecare prezentare de moda isi chema acolo prietenii, vedete si ziaristii preferati.

Pe terasa nu era nimeni, dar inauntru era imbulzeala; vedetele si ziaristii il felicitau pe Bogdan si ciocneau cu el pahare de cristal cu sampanie din cea mai scumpa.
-Ce e aici se numeste popular pomana ziaristului, fomistilor, le suiera invitatilor un tanar grasut si cam smead cu mutra parsiva, in timp ce infuleca de zor antreul. Tanarul care era cunoscut de toti ca fiind “pe invers”, lucra la o televiziune privata si se ocupa de rubrica de moda.
Patronul localului, creatorul de moda Antonescu era stralucitor. Bronzat, parfumat, gelat, imbracat din cap pana in picioare in Gucci si Armani, Bogdanel nu-si arata deloc cei 45 de ani pe care tocmai ii implinise.

-Ce mai fac vedetele mele? le intampina el pe Ilina si pe Nety cu voce graseiata. Sunteti la fel de frumoase ca intotdeauna! Luati va rog loc la o masa si simtiti-va bine, le ruga el.

Dupa ce au ocupat cate un scaun, cele doua fete si-au facut un semn care insemna «haidem la toaleta impreuna». Ajunse acolo au inceput sa se certe. Scandalul a durat cam o ora. Isi disputau doi barbati, Jimmy si Marco ; Jimmy fiind fostul prieten al Ilinei, cu care Nety avusese o aventura. Isi reprosau fiecare ca isi furasera barbatii. Totul era foarte pueril, dar cele duoa tinere nu sesizau stupiditatea discutiei. Pentru ele era insa totul foarte important. Nici una nu vroia sa ii dea dreptate celeilalte. La un moment dat Ilina a inceput sa planga si pana la urma, ca si alte dati, Nety si Ilina s-au impacat imbratisandu-se. Se vede treaba ca cineva le spionase in ultimele minute, pentru ca, atunci cand fetele au intrat inapoi in salonul mare in care erau si ceilalti invitati, toata lumea vorbea despre ele.

Cea mai rautacioasa dintre toate era prezentatoarea de televiziune, Mary-Jeanne Bancescu, o blonda care vroia sa dea impresia de femeie fatala, cu craci care pareau lungi. Dar, daca o priveai atent, puteai observa faptul ca tocurile pantofilor acelei femei erau ciudat de inalte si ca ele erau cele care ii creeau iluzia de lung si ca fara aceste accesorii fundul acesteia ar fi fost un posterios fasait, prea lat, intr-un cuvant anost. Sprancenele pensate ridicol de neatent de deasupra ochilor fara expresie, stupizi, de un maroniu tern, ii dadeau look-ul unei catele largite de toata haita din cartier. Si totuci avea ceva tentant. Sau poate ca tocmai privirea aceea lesinata, de gaoaza flescaita i dadea oarecum, exact cum nu te-ai fi asteptat, ceva interesant. Femeia se stia, daca nu urata, cel putin, imperfecta si vroia sa faca orice ca sa fie vazuta drept o bomba sexi.
Stiind ca nu avea mai sanse sa fie sexoasa, (dezavantajul ei fiind si sanii cat doua boabe de mazare), a recurs la implanturi de silicon.
Dar chiar si cu aceste ultime artificii, femeia desi oarecum sexi, avea un aer ciudat.

„O stricata trecuta cu basini si ceva coco” gandi Ilina, privind-o pe sub gene, si dand peste cap o bere Calsberg de 0.33.

-Ce-or fi facut astea doua acolo?, ii intreba Mary-Jeanne, cu intentie, pe jurnalisti de la masa, cu voce tare, uitandu-se fix la Ilina cum inghitea berea.
-Voi sunteti impreuna, aveti o relatie?, continua cineva la fel de insinunat si ratacios.
« Inculpatele » dadeau din umeri, incercand sa para detasate. Nety reusea, Ilina, in schimb, se albise la fata.
-Si zi, v-ati pus-o?, intreba Mary-Jeanne, razand.
-V-ati dat la buburuza? le zise ranjind si un ziarist de la un cunoscut ziar de scandal.
-Un bot mic?, chicoti o femeie, o fosta manechina.
-Ce proaste sunteti ! Terminati odata, stiti foarte bine ca nu e nimic intre noi, suntem prietene doar!, ii puse la punct Nety.
- Daaa, sigur, si marmota invelea ciocolata in staniol !!…hohotira cativa.

Ilina incerca sa nu mai bage in seama pe nimeni si se aseza la masa, alaturi de Mary-Jeanne care inca mai radea. stia ca femeia aia o vorbeste foarte rau pe la spate. Povestea lor era simpla. Avusesera de disputat nu numai un post de prezentatoare la o televiziune doar si doi barbati.
Prima care intrase pe teritoriul celeilalte fusese Ilina. Se cuplase cu renumitul actor Patric Victor la Mamaia. stia ca acesta fusese iubitul lui Mary-Jeanne in urma cu un an, dar ceva o facuse sa mearga mai de parte in relatia cu Victor. Mersese cu capul inainte si cu ochii inchisi in acea aventura care fusese superba.

Ilina o privea fara sa poata actiona in vreun fel – si aceasta impotenta, o facea oarecum impacata pe Ilina, care realiza ca, da, daca ar fi facut ceva mai de demult, daca i-ar fi scos ochii rivalei utilizand forta, sau daca ar fi stiut cum sa o faca din vorbe pe la spate, poate acum ea ar fu tinut in mana cupa victoriei.
O asculta acum, aproape fara vlaga pe Mary-Jeanne care acum povestea, plina de ea, cum il joaca pe degete pe viitorul sot al acesteia, Jimmy, iubirea vietii Ilinei.

Crezuse, in urma cu doi ani, ca dusmania dintre ele luase sfarsit in momentul cand, la sfatul asa-zis prietenesc al lui Mary-Jeanne, Ilina renuntase la Patric.
“Draga mea, isi spun spre binele tau, baiatul asta se drogheaza, minte, inseala, este un fustangiu fara margini, iese cu alte fete pe zi si mai rau, fura ! Mie are sa imi dea inapoi vreo 2000 de euro. Eu l-am parasit si acum il iei tu, asa ca pe un gunoi dupa ce l-am aruncat eu?”, incerca sa o convinga Jeanne.
“Nu e vorba de asta, nu am vrut sa il iau dupa ce l-ai aruncat tu… Nu am stiut ca e asa. Poate ca ar fi mai bine sa nu ii mai raspund la telefon...”
“Cred ca ar fi mai bine asa”.
Crezand povestea lui Mary, Ilina s-a tinut de cuvant, nu a raspuns apelurilor lui Patric, nu a vorbit cu el luni intregi. Abia dupa ce s-a indragostit de Jimmy l-a putut uita pe actor. Eliberata de dragostea pe care o simtise pentru Patric, Ilina a acceptat, intr-o seara sa se vada cu el. A aflat atunci de la el ca adevarul era cu totul altul. Mary-Jeanne nu putuse suporta despartirea de Patric si ii cersise in genunchi sa se intoarca inapoi la ea. indragostit de Ilina, Patric, o daduse afara pe Mary-Jeanne. Innebunita de durere, si ca sa se razbune pe amandoi, Mary-Jeanne a inventat o serie de miciuni despre fostul iubit.

Dar dusmania lui Mary-Jeanne abia acum se dezlantuise. Situatia era stanjenitoare pentru pentru Mary-Jeanne, femeia care fusese considerata mult timp, una dintre cele mai frumoase prezentatore de televiziune din Romania. Lumea din cercurile mondene incepuse sa barfeasca despre lovitura de imagine primita de ea de la tanara actrita Ilina – mai ales cei care nu o aveau la inima pe Jeanne, cei despre care avusese emisiuni in care isi batuse joc de unii, sau chiar colegii de breasla – si faima de femeie fatala a blondei pareau ca se clatina. Acum Ilina era considerata noua revelatiei a televiziunii, mai ales dupa un rol intr-o telenovela care se filmase la Buftea.
Mary-Jeanne a inceput sa o urasca de moarte pe Ilina. Vroia sa se razbune. Visa si sa ii desfigureze chipul rivalei ei noapte de noapte.
Aparent Mary i se dadea drept prietena Ilinei, dar au existat si momente cand nu isi putea stapani ura fata, de ea, sau cand nu vroia sa se stapaneasca.
De altfel planuise temeinic si o strategie despre cum sa ii faca rau Ilinei. Planul era foarte bine elaborat, dar evident erau si variante de rezerva. Razbunarea lui Mary-Jeanne continea tradari din dragoste si umilite publice.

Pentru inceput, scenariul se oprise aici, dar, din pacate pentru Mary-Jeanne, barbatul pe care il pusese sa isi bata joc de Ilina, ziaristul Jimmy Sarbu, se indragostise de aceasta.
Fara sa vrea, castigase iar Ilina. „A dracului javra scarboasa, imputita dracului, iar a castigat! Iar? Iar? Lasa ca vezi tu mataluta...” o blestema Mary.

Cu atat mai mult cu cat, din nou, acel barbat fusese un amant al lui Mary-Jeanne.
Din nou, dupa Patric, vedeta tv fusese parasita si de Jimmy. Nebuna de furie, intr-o noapte, a nascocit un alt plan diabolic. Sa o faca pe cea mai buna prietena a Ilinei, Nety, sa se indragosteasca de Jimmy. Jimmy ar fi inselat-o pe Ilina cu Nety, si Ilina ar fi suferit de zece ori mai mult! si-ar fi pierdut nu doar prietenul dar si cea mai buna prietena.

Dra nici Jimmy si nici Nety nu au fost in stare sa o insele pe Ilina. tineau prea mult la ea. Dar datorita lui Mary-Jeanne, care s-a prefacut in acel moment prietena ei, Ilina a aflat tot. Chiar si ce nu exista. in final, planul celor doua a reusit. Ba chiar mai mult, dupa un timp, si dupa scenele de gelozie ale Ilinei, incercari de a se razbuna pe el, ametit si stresat, Jimmy s-a impacat cu Mary-Jeanne, care parea sa ii ofere liniste. Acum Mary-Jeanne ii povestea absolut toate lucurile cu care i se confesase Ilina. Jimmy a crezut totul. Acum i se parea ca Mary-Jeanne este o sfanta si ca fata pe care o adorase o vreme este o taratura. O acum vedea pe Ilina urata, neinteresanta, prea scunda fata de Mary-Jeanne. Nici macar nu o mai saluta in public pe fosta lui prietena. Asta a fost prea mult pentru Ilina care a fost la un pas de sinucidere.
La un moment dat, Ilina a incercat sa se vada cu un fotbalist cunoscut; dar relatia, mai mult platonica, se stinse repede. Cineva avusese grija sa dea niste telefoane barbatului ca sa o vorbeasca de rau. Era vorba tot despre Mary-Jeanne, care il mintise pe Marco spunandu-i tot felul de aberatii despre Ilina; ca ar tarfa, ca ar vrea sa se marite cu el pentru banii lui, ca are 30 de ani, in loc de 24, si alte minciuni.

Singura alinare pentru Ilina după despărţiea de Jimmy, a fost prietena ei, Nety. Într-o seară, ametite de bere, cele două femei au făcut dragoste. Au urmat şi alte nopţi.
**

Dimineata unei zile de vara dintr-un cartier marginas din Bucuresti, in care vezi soarele reflectat printre blocuri vechi, prafuite si crapate, te face trist.
Ilina nu era singură în pat. Lângă ea era prietena ei, devenita pentru un scurt timp, iubita ei. Nety era înaltă, creola si avea păril rosu si des. « Corpul ii este aproape perfect »gandi cu un pic de invidie Ilina. Ssoldurile inguste, coapsele lungi, mijlocul subtire, ca tras prin inel, sanii aparent mici, dar foarte dulci si moi, cu sfarcurile tari si roz o faceau pe Ilina sa nu mai stie daca nutrea pentru fata de langa ea o amicitie, o prietenie stransa, dorinta sau invidie.
Singurul defect al cantaretei era nasul ei acvilin. Privindu-i nasul, Ilina se simti deodata eliberata de scanteia de dorinta matinala care i se aprinsese pentru cealalta fata. Se simtea superioara, ea cu nasucul ei fin si carn, si i se facuse cumva sila ca pentru cateva clipe dorise pe cineva pe care acum il dispretuia. « Nu voi mai fi niciodata cu o femeie, eu il iubesc pe Jimmy, Doamne Dumnezeule, iarta-ma pentru ce am facut si ajuta-ma sa ma impac cu Jimmy si sa fac un copil cu el. »

Cele două îşi petreceau timpul împreună. Din cînd în cînd. Stăteau de vorbă, se sărutau sau făceau dragoste. Prin faptul că o dezmierda, Nety încerca să îi arate prietenei ei că a greşit în privinţa lui Jimmy, ca nu trebuia sa se dea la iubitul prietenei ei.
Dar acum Ilinei nu ii mai pasa; se abrutizase.
Mai făcea din când în când sex cu Jimmy, dar simtea că urma finalul.
Apoi se mai vedea cu Nety; facea din cand in cand amor si cu ea dar nu simţea aproape nimic.
Viata sociala se topea tot mai mult, nu mai avea chef să apară în lume sau să se ducă la castinguri pentru roluri. Nu mai avea tragere la nimic. Începuse să bea seara ca sa poata dormi sau ca sa nu viseze. Sa nu viseze ca era impreuna cu Jimy si sa nu se trezeasca in realitatea in care Jimmy o dispretuia si nu mai voia decat sa scape de ea.
Se anestezia.
Acum langa ea era Nety; care o dorea. Pentru Ilina, dragostea pentru o femeie nu însemna nimic. Sau nu intanise femeia potrivita.
Săruturile celeilalte i se păreau prea mici, prea stupide, prea delicate. Îi lipseau parfumul dur, masculin, asprimea şi sudoarea bărbatului. Ii lipsea Jimmy. Ar fi sfaramat un munte intreg cu mana daca r fi stiut ca ata ar fi capatat inapoi iubirea lui Jimmy.
Prea tarziu, chiar si un munte, fie el, apusean sau obrogean i-ar fi zambit ironic si i-ar fi zis : « cata-ti de viata; lasa-l in pace, nu te mai vrea, duuu-teeee....»
Observa ca amica ei Nety nu parea a gasi vreo diferenţă între a fi cu un tip, sau a fi cu ea.

În această dimineaţă, eroina noastra se comporta, fără să vrea, ca un bărbat. Se trezise la ora nouă, pretextase ceva şi îi spusese lui Nety că trebuie să plece. De fapt, nu mai suporta să stea cu ea în încăpere. Pe de alta parte nu avea nici chef să se ridice din patul unde era atât de bine şi de cald. Dar începea să se plictisească în apartamentul mare şi sumbru al prietenei ei. Se intinse, isi privi mainile şi observa inelul dăruit, odata, de Jimmy. Iar mai lipseau doua pietre. Îi era greaţă. Se simţea prinsă într-o capcană scârboasă care o strivea. Nu putea să mai respire.

Capitolul 3

Cat pe ce

Partiul la Bogdanel era pe sfarsite, dar, desi era ora 22.00., nici prin cap nu le trecea celor doua domnisoare sa se duca acasa. De fapt, Ilina avea o problema de rezolvat. Sa isi recupereze o jacheta de blugi de firma uitata in masina unui asa zis doctor – de fapt personaj dubios al lumii interlope din Bucuresti, un barbat de vreo 50 de ani, cu par alb, lung si slinos - , asa ca Ilina si Nety l-au chemat pe acesta la terasa lui Bogdanel.
Personajul, pe nume Seik, a venit insotit, ca de obicei, de umbra si “servitorul” lui, un regizor ratat, cu par lung si blond si privire vicioasa. Asa zisul om de film vorbea intr-o ardeleneasca frantuzita presarata cu accent tiganesc. Se lauda sus si tare ca e prieten cu Rona Hartner dar sustinea si ca ii stie pe aproape toti actorii, regizorii si cantaretii din Romania.

Dupa ce au plecat de la Bogdanel, blondul le-a intrebat:
-Ei, si acum unde mergem dragele mele domnisoare?
- Nu vreti sa ne ducem intr-un parc, sa stam pe o banca? E asa de frumos! Pomi, racoare, vrabii..., spuse batranul gigolo.
-Nu! raspunsera fetele in cor.
-Hai, du-le la o terasa scumpa, ele asta vor, ii zise regizorul.
-Bine, hai sa mergem la o terasa. Unde vreti voi?
- La Victoria, spusera ele intr-un glas.
Victoria era restaurantul preferat de Marco, atunci cand acesta se afla in tara.

La Victoria era aglomeratie multa, mirosea a pizza, a branza si muzica italiana ii asurzea pe tot.
Ilina il zari pe Marco la o masa, impreuna cu alti patru barbati.
-Hai sa plecam, e aglomerat aici, spuse Seik.
-Ba o sa stam!, zise autoritara Ilina.
-O masa e gata in cam 5 minute, ii anunta o chelnerita.
-Deci...?, se intrebara una pe alta fetele, in timp ce se indreptau spre masa fotbalistului si se tineau de mana.

Baietii de langa Marco, aproape toti oameni din footbal, s-au intors spre cele doua fete, cand acestea au ajuns in spatele jucatorului.
- Buna, ce mai faci?, intreba una din fete si il apuca pe Marco de gat sarutandu-l.
-Buna, nu ti-a fost dor de mine? il intreba si cealalta, sarutandu-l si ea pe baiat pe partea cealalta a obrazului.
- Ba da, fetitelor, vin acum la voi.

Dupa aceasta isprava, fetele se indepartara razand. in spatele lor, ii auzeau pe barbati spunand: “Da, ce, mai, e ziua ta!? Esti tare, mai!” iar chelnerii si clientii le priveau pofticiosi. Marco zambea.
Numai Blondul si Seik nu vazusera nimic.

Fetele se asezara la masa celor doi. Se discuta despre un film la care asa –zisul regizor lucra. intre timp s-au adus doua sticle de “Pinot noir” si patru pizza “Il Calcio”, uriase, cu cate un galbenus moale in mijloc.

- si ce mai faci cu filmul? se interesa Ilina, lingandu-si degetele mozolite cu zeama aurie de ou.
- Pai o sa incep in luna august filmarile.
- si rolul meu ce mai zice? intreba fata, zambindu-i.
Dupa un moment in care blondul paru ca gandeste, acesta zise:
- O sa te introduc in distributie in locul Roxanei Guttman! Vei fi partenera lui Andrei Gheorghe, e bine?
Ochii verzi ai satenei se marira si fata incepu sa rada cu pofta.
-Faci misto, da?
Roscata pufni dispretuitor.
-Gata, iar ai pus botul, ii spuse prietenei. Iar ii crezi pe totI ratatii!
-Da’ ce-i cu tine, esti complexata!?, se intrerupse din povestit blondul, enervat, adresandu-se lui Nety.
-Cred ca tu esti complexat, altfel nu ai indruga atatea minciuni numai ca sa bagi o fata in pat, replica taios fata.

Discutia a degenerat spre cearta, iar fetele isi pierdeau treptat buna dispozitie cu cat timpul trecea iar Marco nu isi facea aparitia la masa lor. Ba, dimpotriva, uitandu-se spre locul unde aceste statea, la un moment dat au descoperit ca acesta si prietenii lui disparusera. intr-un tarziu, s-au hotarat din priviri, ca este timpul sa plece si ele.
Blondul si Seik erau din ce in ce mai nerabdatori. Vroiau sa le futa pe cele doua domnisoare cat mai repede. Nu sesizau proasta dispozitie a fetelor si faptul ca ele abia asteptau sa se desparta de ei.
-Hai ce mai facem acum? Nu vreti sa mergeti cu noi la casino?
-Nu, nu vrem!, raspunsera cele doua.
Chiar in acel moment, un Porsche opri la iesirea din restaurantul Victoria; cineva din masina ii deschise usa iar Nety se arunca pur si simplu inauntru.
-Haide, vi? Asta este salvarea noastra! Sau te pomenesti ca vrei sa stai cu idiotii astia? isi intreba prietena.
- Da pe ei ii cunosti-? arata cu mana inspre conducatorul masinii. Cine sunt ?
Neprimind raspuns, pana la urma Ilina se hotari sa intre in masina. Ceea ce se dovedi o actiune de-a dreptul idioata.
-Tarfelor...suiera Seik, in urma masinii care se depart in tromba.


Capitolul4

Puncte puncte


-Bai terminati acolo! inceteaza cu pistolul ala, tipau niste barbati iesiti pe o terasa.
-Hai, mergem la un hotel aici si ne-o punem, sau mi-o sugi in masina? intreba nebunul fara sa-i pese de rana fetei sau de vocile care incepeau sa se auda din jur.
-Nu merg la nici un hotel. Esti un idiot. (am taiat : Cara-te de aici.)
Baiatul ranji dezvelindu-si doi dinti pusi in fata si mai trase odata cu arma la un deget de obrazul fetei. Era slab si fata lui, la lumina neonului rosu de deasupra barului de striptis din Brasov, arata ravagiile multor nopti demente. Masina se indeparta rapid.
Ilina isi duse degetul la tampla. Rana nu era prea adanca, din fericire.

-Nu pot sa cred ca sunt aici, ca sunt asa..., spuse ea cu voce pierduta, privindu-si mainile murdare cu propriul ei sange.
-Hai, lasa, ca nu mai trebuie sa stai asa mult! La ora sase incep sa circule microbuzele spre Bucuresti!
- Nu merg cu microbuzul, o sa iau un taxi.
- Vai domnisoara, o sa va coste o gramada de bani! si apoi, toate firmele de taxi de aici sunt controlate de baiatul asta, e mahar baban aici, tasu’ e sefu’ la taxi-urile de aici. E smecher. E posibil sa va prinda din nou. Eu va zic sa luati microbuzul.
- Lasa, ma ca domnisoarei poate ii e scarba de circulatia in comun.
- Ar trebui sa nu ii mai fie scarba, acum doua ore era sa o mierleasca…spuse un altul.
- Hai ma Viorele, ce’s vorbele astea ? O superi pe domnisoara.
Afara se crapa de ziua.
Ea incerca sa isi adune gandurile. Cativa nenorociti incercasera sa o violeze pe ea si pe prietena ei, dar reusisera sa scape.
« Nebunul » cu Porsche-le o rapise la un moment dat pe ea, apoi un altul venise cu un BMW si o fortase pe prietena ei sa urce la el in masina. Telefonul Ilinei nu mai avea de mult baterie si ea s-a decis sa il inchida, poate ca asa isi mai revenea. Pancarta cu “Bar de Striptis” scartaia si se legana in vant ca in filmele cu cawboy. Badyguardul ii tampona rana cu gingasie cu un servetel.

Cei trei chelneri si bodyguardul au adus-o pe Ilina la intrarea in Gara Brasov, la statia de microbuze. Era o dimineata destul de rece in ciuda faptului ca era luna august.
-Daca nu mai stai cu mine, vrei sa imi dai numarul tau de telefon macar? , o ruga bodyguardul, care ii marturisise intre timp ca este un fost puscarias si ca de cum a vazut-o, s-a indragostit de ea.
-Nu pot sa mai stau, spuse Ilina, clipind tot mai des. Mi-e somn, ma duc in microbuz, ingaima ea (nu vroia sa le spuna ca are lentile de contact si ca nu avea solutia de protectie pentru ochi si lentile la ea, pentru sa nu para o enervanta fata cu bani gata de Bucuresti. Poate ca ar uri-o si ei.) Nu pot sa iti dau numarul meu, am un prieten, minti ea, gandindu-se totusi ca poate se va impaca cu Jimmy. Mi-e foarte somn, o sa dorm un pic, te rog sa pleci.
-Bine atunci, daca ti-e somn, iti spun la revedere, ii sopti, cu tristete, fostul puscarias, apoi se indeparta agale de microbuz.

« Mai bine i-as fi lasat numarul meu de telefon. M-am simtit bine cu el. M-a ajutat. ii placea de mine. Normal, isi spuse tot ea, ca ma placea, dupa cinci ani cu aceeasi femeie si doi dintre ei petrecuti la zdup, cred si eu... Dar nu era cine stie ce. Nici masina nu avea. Poate vine, totusi, inapoi? Nu, nu e el. Nu-i nimic. As vrea sa adorm. Sa ma trezesc la Bucuresti.”


Capitolul 6


Jimmy

- Alo.
-Mda?!, raspunse, o voce maraita.
-Ce faci?
-Hm... Eu sint racit.
Nu-l prea credea. Poate se prefacea?
-Ai luat ceva?
-Nu, ca nu am nimic in casa.
Au urmat 30 de secunde de tuse adanca, clocita. “Nu minte, bietul de el”, gandi fata.
-Din cauza tigarilor, ii spuse Ilina, ca sa scape de momentul neplacut. ti-am zis sa nu mai fumezi atat! Auzi, iubire, oferi ea solutia, vrei sa ajung eu la tine sa-ti aduc un Biseptol, ceva?
-Bine, vino! Da vezi sa nu faci ca atunci, cand ai zis ca vii intr-un sfert de ora si ai ajuns dupa zece ore, cand plecam...
Ilina zambi, punand receptorul in furca.

***

Nu i-a venit sa creada, cand l-a vazut infasurat intr-un sal, cu gluga pusa peste caciula. “Ce mi-ai adus? Da geanta sa vad!” facu Jimmy mitocaneste, apoi lua cate o pilula din fiecare, ca un aranoi.
L-a intrebat daca se simte mai bine.
El i-a spus ca da, dupa ce a privit-o, i s-a parut ei, ca un caine bolnav, pe sub gluga. Apoi s-au mutat, de pe scaune, pe canapea si s-au pus sa faca amor. “Sunt nebun, nu?”, a intrebat-o transpirat si gol dupa un timp, cand Ilina, dedesubtul lui, ii privea bratele care tremurau.
La sapte seara (scena de dinainte se petrecea intr-o sambata de dimineata, cand jurnalistii de cotidian precum Jimmy, deobicei, au liber) ea se trezi.

Se trezise transpirata. si ca deobicei, se sufoca intr-un pat strain. Ii era foarte cald. Se misca, usor, prin asternut, atenta sa nu il loveasca la piciorul beteag pe Jimmy. Dadu patura la o parte si privi piciorul. Ctnd era mic, baiatul fusese lovit de un tramvai, medicii reusiser’ s’ ii salveze piciorul stang, dar cicatricea care ramasese era imens’, o parte din muschiul tibiei fusese amputata, pielea fusese intinsa pentru ca Jimmy nu a vrut sa isi puna in locul pielii disparute, piele de pe fund, asa cum era varianta obisnuita in astfel de cazuri. “Cum sa imi pun eu piele de pe cur pe picior? Sa ma arate toti cu degetul?” ”Piciorul lovit il mai durea chiar si acum, dupa vreo 20 de ani de la accident. Uneori, fata avea senzatia ca este ceva grav, pentru ca el gemea in somn foarte tare. Ii era foarte mila de el, ii iubea cu atat mai puternic din cauza acestui secret al lui, si poate si din aceasta cauza ii ierta multe greseli. “Partea buna din aceasta istorie, ii povestise Jimmy, a fost ca vatmanul a trebuit sa imi plateasca despagubiri care au fost mii de lei pe atunci, inainte de ’89, si cu banii istia tata ne-a luat o masina noua. O Dacia. Inainte avusesem o Lada. Tata a fost tare. Altul in locul lui nu obtinea nimic. Dar tata era inteligent.”

Ilina deschise geamul. Apoi se duse tiptil la baie, mergand pe varfuri, ca sa nu isi trezeasca iubitul. Se stropi pe fata cu apa. Avea gura amara de la vinul baut mai devreme impreuna cu Jimmy. isi aduse aminte ca ultimul ei vis se terminase nasol.
Nici de inceput nu incepuse prea bine. Ea, pierduta, departe, fara bani si amenintata de niste violatori. Un barman negricios o scapase de un tip cu un pistol. Nu putea cere ajutoul nimanui incat era noapte iar telefonul mobil ramasese fara baterie. Era panicata. Nu stia cum sa ajunga acasa. isi mai aduse aminte de un alt vis in care ea zbura deasupra pamantului; vedea de sus cum oamenii se transformau in nisip si se asezau in ordine, luand forma unor cripte. Groaznic. « Bine ca se sfarsise cosmarul ala. » in ultima vreme, mai precis de vreo cateva luni, poate un an, nu mai visa decat porcarii. Poate de vina era si viata stresanta si faptul ca nimic nu ii mai mergea bine. Si mai ales, pentru ca iubitul ei, devenise “fostul”.
Din cand in cand se mai intalnea cu el ca sa mai faca dragoste. Sau sex. « Cat o mai dura? » Examina lucrurile lor lor puse, in dezordine, pe noptiera. Portofelul si mobilul lui (inchis de Jimmy intotdeauna cand se afla cu ea), mobilul ei, lasat deschis, cateva chitante telefonice, o penseta (cu care el ii cerea sa ii smulga firele de par albe din crestetetul capului), sticla de vin rosu adusa din Spania, doua pahare, inelul ei, daruit de el, cu piatra neagra inconjurat de 12 smaralde (fusesera 16, dar patru se pierdusera, mereu se deslipeau una catea una, «oare insemna ceva, poate ca atunci cand se va desprinde s ultima piatra va reusi sa il uite defintiv pe acest barbat? »), ceasul, scrumiera roz cu un model ce imita organul sexual feminin, doi butoni de argint in forma de minge de fotbal de la o camasa...

Se baga inapoi in pat si cum plapuma era moale si groasa si o imbia la lenevit, Ilina atipi iar. Se trezi pentru o secunda cand il simti pe Jimmy ca ii aseaza bratul pe fund. Dupa cateva secunde adormi din nou, linistita si sigura, si incepu sa viseze. De data asta se gasea undeva, intr-un camp preistoric. Nu prea era lumina si decorul parea luat din filmul Calatorie in centrul pamantului. Cum nu vedea bine, pipai locul de sub ea si deduse ca statea pe ceva care parea a fi fan. Si se pomeni cum ii sopteste lui Jimmy la ureche: “As vrea sa ma musti de gat, o data, tare si pe nepregatite, ca sa-ti astamperi setea; eu sa sangerez, tacuta, cu ochii aproape inchisi, dar destul de vioaie ca sa-ti observ zambetul cinic si sa ma desfat cu el.”

Barbatul incuviinta din cap si se apleca peste ea. Ilina continua, in timp ce-i mangaia parul negru sI I-l impletea zeci de opt-uri in suvitele lui fine. “Apoi tu sa ma mirosi, de jur imprejur, sa-ti umfli narile, sa fornai cu pofta si apoi sa te uiti la mine urat – sti tu, ca eu sa cred ca ma vei lasa si vei pleca spre alta femeie mai proaspata.” Jimmy nu se indeparta. Marai - era un sunet neomenesc - apoi isi recapata buna dispozitie.
“Probabil ca i-a fost prea foame”, gandi fata.
El incepu sa o linga pe sani si sa o acopere cu saliva lipicioasa si dulce – si din cand in cand fata icnea usor, ii simtea coltii ascutiti muscand usor din corpul ei. Ilina inchise atunci ochii si respiratia ei atinse viteza luminii.
“Te voi astepta cu limba scoasa. Dar tie ti-era foame... si in timp ce eu sufeream si radeam in hohote in mine insami, tu ma ciuguleai si ma roteai in frigare ca pe ultimul iepure jumulit!” tipa ea.
Avu apoi o strafulgerare cand el o apuca salbatic de par. O intindea, o modela dupa corpul lui paros si, dupa zambetul femeii, se vede ca ei ii cam placea!
si brusc, cele mai hidoase imagini despre care crezuse ca inseamna inmultirea animala, s-au prefacut in dragoste pura si grea, ca un lingou de aur din Banca Nationala. La inceput, ea nu stia de ce el facea acele miscari ciudate implicandu-i si corpul ei, dar se pare ca avea dreptate, pentru ca, daca se gandea bine, sesiza o asemanare cu un alt decor de altundeva, poate de pe planeta asta; cu un alt timp, poate acum o mie, sau zece mii de ani lumina, sau doar opt sute de ani. “Le-am mai facut!” spuse el si se departa nemultumit.

Orice ar mai fi incercat sa faca Ilina, Jimmy nu putea sa fie multumit.
“Hei baiete!, striga fata la el, daca mi-as fi scormonit mai bine, memoria milenara pentru tine, si ai fi mancat mai repede, ti-as fi cazut greu la stomac. si apoi ai fi jurat, de fata cu prietenii tai, in fata focului, si cu mult vin in fata, ca nu te vei mai atinge niciodata de nici un fir de par de-al meu. Dar treaba ta, tu o sa regreti!”
Dupa plecarea lui pripita, ea ramase singura.
Era deja dimineata si aerul era rece. Ilina simtea ca se regenereaza. ii crescusera la loc bratele jupuite, umerii smulsi, pleoapele sarutate pana la tocire. Ar fi dorit chiar si atunci cand ii dadeau nervii rosii si albastrii (ca echipa lui favorita) – sa fie infulecata din nou, desi intelegea acum ce durere presupune asta.
Departe, el isi facea siesta, ca un motan batran, dupa ce a furat un somon de la pescarie.

”Daca m-as fi zbatut, asa cum de fapt facusem instinctual, tu m-ai mai fi chinuit. Dar tu te-ai prins ca-mi placea, asa ca te-ai simtit tras pe sfoara, si, a suta oara, dupa a suta inghititura culeasa de pe tibia mea lucioasa, mi-ai tras al sutelea suras protocolar (si enervant de independent) si m-ai lasat sa ma topesc de tot, in soarele diminetii. Nu cred ca am zarit vreo urma de remuscare in ochii tai verzi. De ce sa-ti ceri scuze, doar nu-mi faceai decat un bine, intrerupeai abonamentul lunar de devorat."

***

-Hei, te-am visat, spuse Ilina, spre miezul zilei de sambata, cand se trezise de-a binelea. Tu ma chinuiai, sa stii in visul meu!
-Bine iti faceam, daca nu o sa te bat eu, atunci cine,? rase el.
O saruta, iar ea isi dori ca alunita de pe obrazul lui stang sa se transforme intr-o savarina. Pana atunci ii saruta doar buzele. Putea sa jure pe orice ca il iubeste. Nu o mai interesa daca era, sau nu, singura din viata lui.



Capitolul 8.

ingerasul

Deobicei, dupa o noapte de dragoste, dupa ce pleca de la el, Ilina avea chef sa stea singura. Se imtea plina de energie, fericita pe de o parte dar cu cat timpul trecea, se simtea tot mai trista. Ajunsa acasa, se uita la televizor, cumpera multe ziare si reviste pe care si le punea pe jos, in fata patului. Apoi manca ceva si bea o bere.
Dupa una sau doua Stella Artois, adormea, pana mai pe seara, cand se trezea enervata. Nu stia din ce cauza este prost dispusa si ii era foarte greata. Apoi, zappa fara chef telecomanda televizorului, pana cand gasea ceva vesel care sa ii redea buna dispoztie. Mai tarziu adormea iar in patul ei rece, strangand o perna mare in brate.
“Iar plangi? Iar din cauza lui Jimmy? Uita-l dracu’ o data !”, o intreba maica-sa, care deschisese usa sa vada ce face Ilina, daca mai plange sau nu.
“Lasa-ma in pace!”
“Esti o nebuna!”, ii spunea maica-sa trantind usa, nervoasa.
“Lasa-ma in pace!”, tipa iar in urma maica-sii.

Incerca sa nege evidenta. Ca el o chema doar pentru a o fute. Ca nu simtea nimic pentru ea. Sau poate ca totul era o cacealma. « Poate ca el vrea sa fie un fel de Rhet Buttler ca cel din Pe aripile vantulu, adica un tip care o doreste imens pe femeia lui, ii face toate capriciile, dar totul sub o masca glaciala si ironic. « Poate ca ma iubeste nebuneste, dar nu are curajul sa imi spuna, stiind ca eu dispretuiesc pe cei care imi spun ca ma iubesc ». Era singura. Vorbea singura. Nu mai credea in nimeni. Simtea ca innebuneste.

Inchidea ochii si revedea scena despartirii. Dimineta. Ea, cu parul ciufulit, in sutien si chiloti negri pe patul lui. El, statea tolanit -„ca un porc”- se gandi ea, excitandu-se: “porcusorul meu”- in pat, cu burta revarsata peste chilotii cu elefantei in care se umfla dornica sa fie iubita de Ilina, chiar si acum, in timpul certei, pula lui Jimmy.
-Ce ai zis? Repeta ! intreba ea isterica.
-Am zis sa iti faci un prieten, pentru ca in curand nu o sa ne mai putem “vedea”...
-De ce? Esti nebun ?
-ti-am mai zis. Vreau sa ma fac baiat cuminte!
-De ce? Cum adica, cand esti cu mine nu esti cuminte?
-Ilina, intelege, o sa se mute aici viitoarea mea nevasta.
Ilina i zbucni in lacrimi si incepu sa ii arunce in cap cu pernele si cu toate lucrurile pe care le prindea.
Jimmy ii prinse mainile la spate si o forta sa stea jos pe pat.
-Nu te mai uita asa la mine, o ruga el, cu voce moale. Si in plus, ti-am mai spus-o mai demult. Uite ca a venit ziua aia.
-Am crezut ca minti! Ca toata povestea cu « nevasta » era inventia ta! Ca ma iubesti si nu vrei sa-mi spui asta, asa cum faceam eu.
-Nu e cinstit! Barbatul se ridica in picioare. Mi-ai spus ca m-ai uitat, ce dracu’? Ca ai uitat ce a fost intre noi.
-Ce proasta crezi tu ca vine noaptea la 1-2 sau 4 noaptea, cand ma chemai cand voia pula ta, daca nu te-as fi iubit!?
Jimmy nu raspunse.
Ilina se imbraca rapid.
-Si Jimmy, te urasc, te urasc! Repeta ea isteric, fara sa se mai poata controla. Uitandu-se in jur, se agata de un obiect.
-Ahh! iar asta este al meu!, tipa ea melodrmatic, insfacand un mic ingeras de portelan, de pe masa si bagandu-l in geanta. Bibeloul fusese primit de Jimmy la un botez de copil de de fotbalist si a vrut sa i-l dea pe atunci Ilinei. Ea nu avusese niciodata chef sa il ia acasa, dar stia ca e al ei.
Ii strepezeau urechile in timp ce vroia sa plece cat mai rapid de acolo vechile lui declaratii de dragoste : “Tu esti ingerasul meu!”, ii murmura el odata, demult ...
-“Tu esti iubirea mea, ingerul meu, baby, scumpete, pui...” asa imi ziceai mereu! Ce era cu toate cuvintele alea, ce sa mai cred eu? tipa ea.
-Asa vrajesc eu femeile. Mai ales vedetele. Nu vreti decat bani si faceti fite, astea sunteti! si Jimmy izbuci in ras.
-Ziarist nenorocit, asta esti! Du-te dracului! urla in timp ce deschidea usa pe care aproape o smulse din balamele. Erau unul langa altul in prag. El, numai in chiloti, incerca sa fie demn. Isi drese vocea, ca pentru o despartire.
-imi pare rau, spuse. incearca sa ma uiti.
-Sa vedem daca poti tu sa ma uiti! Te cunosc prea bine. N-o sa poti !
-Nu ma cunosti asa bine. O sa te uit... Te-am uitat deja... se auzi in urma fetei.

***

Urletele Ilinei ajunsesera pana la luna portocalie din varful blocului de vis-vis. Dar luna ii facu cu ochiul.
“Poate, totusi, mai este o speranta!” gandi ea.


Capitolul 9

Tendinte

a. Ce-mi place ?

Teatrul, filmul.
Sa joc. Sa ma joc.
Vinul, in special Pinot noir.
Pizza “Il Calcio”
imi plac rasariturile, vara, mai ales la mare.
Susanul. Chipsurile. Tigarile Kent.
Pestele, de toate felurile, mai ales cel fara oase.
imi placea dulceata (de visine, de trandafiri si de caise) cand eram mica, acum nu mai mananc pentru ca ingrasa.
Mancarea chinezeasca.
Saruturile, palmele din dragoste.
Tandretea barbatilor.
Telefoanele mobile, cat mai mici.
Fotbalistii. Pentru ca au bani si sunt frumosi si nu prea destepti.
Ziarele, presa, saptamanalele, internetul.
Banii.
Ideea ca am o familie.
Sa pozez.
Sa ma dau in leagan.
Sa merg cu trenul, Sageata albastra, in special.
Filmele artistice si de dragoste.
Supa, mai nou. Ciorbele, mai ales de burta!
Berea, alcoolul, in general. Ginul tonic, campari orange, tequilla, Alexandrion. Nu prea imi mai plac liqiorurile.
Sa sufere femeile ca le fur iubitii.
Sa ma sune baietii.
Sa ma plimb cu masina decapotabila, noaptea, sa fie cald, sa vad stelele si sa sorb un martini cu gheata si lamaie.
Sa ma uit la meciurile cu Nationala
Maslinele verzi umplute cu ardei iute sau gogosar.
Muraturile bine facute.
Creierul pane. Icrele negre si cele de Manciuria.
Scandalurile sexuale.
Cadourile de orice fel.
Apelurile din strainatate.

b.Ce detest?

Detest sa ma critice cineva cu multa lume de fata.
Sa ma tund.
Sa imi las unghile lungi.
Sa dorm la comanda.
Sa spal rufe, vase.
Blonzii plinuti cu par cret si cu ochi albastrii.
Orice om care se baga in intimitatea mea si ma atinge sau sta prea aproape fara sa vreau eu.
Sa ma critice seful
Sa beau suc cu zahar.
Orezul.
Carnea alba.
Mirosul prea tare de barbati, miros amar-imputit, al unui barbat in calduri.
Sa ma refuze cineva cu orice.
Sa intarzie cineva la intalnire.
Vara cu ploaie.
Iarna cu noroi.
Sarbatorile cand sunt singura.
Minciuna.
Mustatile.
Mancarurile moldovenesti
Singuratatea.
Cosmarurile.
Cifrele.
Sa fiu naiva.
Sa fiu incapatanata.

c. De ce mi-e frica ?
Sa ma doara cand fac dragoste
Sa ma doara burta la ciclu
De lupi.
Mi-e frica de moarte.
Mi-e frica de minciuni.
De falsi prieteni.
De disparitia dragostei.

***
S-a trezit si astazi, transpirata si cu asternutul mototolit in jurul ei, ca si alteori. I se facuse frica de moarte, ca si in copilarie. Se palpeaza ca sa vada daca traieste, isi pune degetele pe crestet si il simte tare si se gandeste ca la fel de tare va fi si cand va muri. ii e groaza, ca atunci cand va muri, o va durea sa isi lase corpul in nemarginire. Ce se va intampla cu ea atunci?
Se ridica din pat cu inima batandu-i gata sa sara din piept; tremura, se duce la baie, aprinde lumina - uneori se loveste cu capul de usa - luminile ii strepezesc creierul si in sfarsit se priveste in oglinda. Vede din ce in ce ai clar in fata ei un cap de fetita rebela, cu parul lung, negru si ciufulit, cu ochii mari si verzi, cu cearcane, cu nasul in vant si, cam intotdeauna, cu cate o mica zgaiba in varful lui (are mania sa isi scoata cosurile cat de mici si de invizibile ar fi ele. Deobicei facea acest lucru de cate ori o preocupa ceva foarte tare, cand are o problema nerezolvata. A invatat acest enervant obicei de la mama ei care o urca pe genunchi, cand avea vreo cinci ani si o pigulea cu unghiile pe obraz.)
Se freaca pe fata cu apa, apoi se aseaza pe WC, isi desface picioarele, se uita sa vada daca pulpele albe sunt la fel de slabe sau a mai pus vreun bob de celulita pe ele; si face pipi. Face pipi des pentru ca bea multa apa noaptea; o obsedeaza chestia asta, de cand a auzit ca poate face pietre la rinichi pentru ca mananca sarat.
Apoi, daca nu are somn, isi ia vreo carte si o citeste la baie.
Ieri noapte a avut norocul sa adoarma la loc, si pentru ca era sambata, urma duminica si duminica era ziua ei libera.

“O sa merg mai departe”, isi spune, fara nici un fel de chef. “ O sa imi revin. O sa iubesc din nou. Sau o sa ma razbun, sau o sa innebunesc. ”

Capitolul 10

Potopul

S-a trezit pentru ca auzea tot felul de zgomote; tunete, fulgere dar si tipete. Era o adevarata galagie in jurul ei. Deschise ochii, cu greu. Se afla intr-o camera de hotel, alba, cu geamuri mari, albaste. Prin ferestre se vedeau cladiri crapate, ziduri inconjurate de ape. Se apropie de geam si se uita in jos. Totul era inundat. Iar pe cerul negru-albastrui treceau ritmic, din ce in ce mai mari, tot mai aproape, fulgere lungi, enorme, stralucioare, inspaimantatoare. isi aducea aminte ca se afla pe la etajul 10 dar vedea ca apa aproape ajunsese la marginea ferestrei. Fara sa ii pese ca o sperie pe femeia care dormea pe burta in celalalt pat, o scutura puternic:

-Trezeste-te! Trezeste-te! Ne inunda! E potop!
Persoana cealalta se trezeste cu greu. Surprinzator, Ilina nu mai stia cine este. Vedea cu greu. Era mama ei sau era Nety? Femeia se scula, se duse spre fereastra. Apa urca in continuare, cu viteza mare, in sus inspre geamul lor. Ilina vedea cum valizele cu haine de sub masa incep sa musteasca de apa si noroi. Femeiel, inspaimantate trag de valize, dar le este foarte foarte greu. Se duc spre usa, cu gandul sa se urce pe cladire. Ilina se intoarce din drum si isi deseneaza buzele cu ruj rosu in oglinda de pe masa. Nici ea nu stia de ce face gestul acela. Pentru cine? si mai ales de ce, in situatia respectiva?
Apoi, totul se pierde in ceata. Se aude clar o partitura de pian a lui Vivaldi, oare? Sunetele prelungi si deja enervante prin ritmicitatea lor ii imprastie in suvite cosmarul. Cand deschide ochii isi da seama ca fusese trezita de soneria mobilului ei pus la capul patului. Ceasul arata ora 8.00. “Ma iubeste”, isi spuse ea, intre vis si realitate, gandindu-se ca s-a uitat la ora fixa, desi se mintea. Ea singura isi potrivise alarma la acea ora fixa. Avea un shooting foto pentru o revista de moda.
Apoi se intinse si incepu sa se imbrace incetisor. incepea o noua zi.


Capitolul 11

Pateul din metrou

Se intamplase in urma cu vreo patru ani, intr-o seara, cand Ilina nu era o actrita asa de cunoscuta ca acum si mai umbla inca cu metroul. Era nesigura pe ea, constienta ca bluza ii e prea decoltata, ca este prea fardata si ca sunt cativa barbati care o urmaresc insistent cu ganduri perverse.
Era asadar in metrou. Un tip, care statea chiar in fata ei pe un scaun i-a atras atentia. De fapt pateul pe care respectivul il tinea in mina, un foietaj care parea un pic cam rece, i-a luat ochii. Dupa ce a luat vreo trei imbucaturi din pateu, barbatul masiv, cu fata alba, cu look de australian, a facut o grimasa aproape insesizabila pentru ceilalti din jur, asemanatoare cu a celor carora nu le cade bine ceva. Apoi a adormit. Dupa o alta statie, pateul i-a cazut din mana. A fost un zgomot surd, gandi Ilina, semn ca avusese dreptate in legatura cu "varsta" si implicit consistenta placintei sau ce naiba fusese. Apoi auzi un fleos-grohsc repetat de vreo cateva ori, apoi o galgaietura si din gura barbatului cu aspect placut, au inceput sa clocoteasca rosu-portocaliu pe jos, umpland pe putin un metru patrat, vartejuri de - probabil - vin, mustind de gogoloase de pateu nedigerat.
Dupa asta, o luna nu s-a mai atins de pateuri, de altfel, care fusesera preferatele ei in drum spre casa.


***

Asa l-a cunoscut ea pe Jimmy. Beat, vomitand in metrou. L-a ajutat apoi sa ajunga acasa.
Ciudat, s-au intalnit a doua zi, la redactia unui cotidian de mare tiraj din capitala. Ea fusese chemata ca sa pozeze pentru coperta suplimentului lor de week-end. Acolo l-a regasit pe tipul din metrou, despre care a aflat ca era sef la departamentul de Sport si consultant pe Investigatii. Au inceput sa iasa impreuna si dupa o luna au devenit iubiti. Pe atunci inca Ilina se mai vedea inca cu Nety. El a convins-o sa renunte la ea. “Sa nu ma inseli! si mai ales nu cu femei” o ruga el.


Capitolul 12

Marco

“Ce dracu pot sa stie astia despre mine? Ei nu inteleg nimic din ceea ce simt si ceea ce sunt cu adevarat. Cretinii dracului! Habar nu au cat de greu este sa fi la forma maxima zi de zi, desi ai visat prost sau ai avut noapte proasta, sau te doare burta ca ai mancat ceva rau sau te-a parasit o femeie sau stii ca te inseala cu altul ... Nu sunt decat nistii ulii, niste ciori pe mormant!...”

M-am saturat!!!!!

Marco monologa cu leptoppul in timp ce zappa nervos la tv.
Apoi, isi aprinse o tigara, se lasa pe fotoliu si, din cauza caldurii, isi scoase camasa. Pe fereastra se vedeau cladirile de la Unirii, reclamele luminoase care straluceau albastru-auriu-rosu-alb in noapte. si stelele. Dar, pentru unul dintre cei mai frumosi si mai talentati fotbalisti romani nu mai insemnau, de prea multa vreme, nimic. Desi era, din multe privinte, un copil, sufletul lui era uscat. Cine, cu ce, era de vina pentru asta, nu se stie...

Caitolul 13

Naiva sau proasta?

Afara ploua. Ilina era fericita. incerca sa il uite pe Jimmy. De ceva vreme vorbea la telefon cu Marco. Ultima data, Marco ii spusese ca vine in tara pe data de 16 martie. Era un pic racita. Adica ii venea sa stranute si o ustura gatul. Fuma si, nu se stie de ce, tigara ei a inceput sa miroasa a romergam. ii asteapta telefonul. Pentru prima data de mult timp, nu mai avea fantezii cu Jimmy, ci cu un alt barbat. “Poate ca va fi o minune. » De cate ori primea apel de la un numar anonim, tremura. Dar niciodata nu era el.
Bucurestiul in aceasta zi de 27 februarie era unul gri si ud. A coborat totusi afara, in dimineata aceea scaldata in ceata, ca sa isi cumpere ziare de la chioscul de vis a vis de blocul ei. A pipait ziarul, ploaia mica ii uda hartia. Marco era iar pe prima pagina. Mangaie chipul lui cu degetele. Parea asa de bun.

Dimineata, in timp ce se afla intr-un taxi care se indrepta spre Teatrul National – punct unde trebuia sa discute despre colaborarea ei la o piesa - a primit iar un telefon de pe numar necunoscut.
A raspuns neinteresata, apoi, afland cine e, a inceput sa rada fericita.
I-a zis lui Marco – caci Marco o sunase, si care ii spunea ca ajunge in Romania dupa-amiaza, ca isi va termina treaba dupa ora 19.00. Se dadea importanta vrand sa il impresioneze pe fotbalist. ii povestea ce face ea la teatru, de o reclama pe care urma sa o filmeze, iar el parea foarte dornic sa o asculte. A oprit-o la un moment dat si i-a zis ca ii adora vocea apoi a rugat-o sa povestesca mai departe.
“Asa facea si Jimmy la inceput, nu a putut ea sa nu se gandeasca…”
“Dar tu ce program ai?” l-a intrebat ea.
El era invitat la o petrecere, la lansarea unui cunoscut DJ, DJ care era prieten cu mangerul lui Marco. Era obligat sa se duca, dar el nu prea avea chef.
“A zis ca ma suna mai tarziu ca sa stabileasca cum o sa ne intalnim. Ar trebui sa ma duc acasa sa ma schimb.” ii spuse Ilina la zece minute de la terminarea convorbirii cu Marco, prietenei ei cele mai bune, Nety.
“Bravo. Succes! Poate in sfarsit o sa ti-l scoti din cap pe viciosul de Jimmy.”

Capitolul 14

Monopoly

Se simtea foarte mohorata astazi. Era uneori mult prea nesimtita. Chiar si cu Marco a fost, la inceputul intalnirii lor, cand, desi trebuia sa se comporte impecabil, ca un musafir politicos, ea i-a cerut, cu tupeu si agresiva :“Un campari orange, repede! Cu gheata.”
-Nu am asta.
-Pai cum nu ai? l-a luat ea la rost.
Marco se enervase.
-Auzi ...
-Bine, atunci ce ai..., spuse ea, acum un pic speriata ca intrecuse masura. Dar pur si simplu nu putea sa se opreasca. Avea senzatia ca il cunoaste dintotdeauna.
El s-a linistit si chiar i-a zambit apoi i-a turnat intr-un pahar de cristal un whisky.
Dupa cateva sorbituri, ea a incercat sa isi aprinda un Marlboro Light din pachetul lui. Oare gresea ca era prea familiara ?
Dar tigara nu se aprindea.
El i-a spus, in gluma, ca este foarte nepriceputa si i-a aprins el tigara.

in apartamentul lui Marco mirosea frumos, a tutun si a parfum scump si ea se simtea foarte, foarte bine. Ar fi vrut sa ramana toata viata acolo. Impreuna cu el.
Se uitau amandoi la un videoclip la Atomic Tv, care se derula la televizorul lui cu plasma, mare cat toate zilele.
Afara ploua incet.
Ce usor ar fi fost sa accepte sa mai stea cu el. Dar ce stapana s-a simtit cand l-a refuzat si a zis : “Am treaba. Trebuie sa plec. »
S-a jucat. Acum se joaca si Marco cu ea. E dreptul lui.
Nu a mai sunat-o si universul fetei, tocmai azi, de 1 martie, se face tot mai mohorat. Se surpa, se intuneca si se face mic, mic de tot… Ea nu mai este “iubita”, “vedeta” (asa cum isi inchpuia in visurile ei prea indraznete) ci, se simte tot mai mult ca o papusica mica si rupta din plastic, cu rochita din carpa mocioflita de vreun maidanez murdar. O papusa mica, inutila si stupida.

***

« Am fost la un casting la “Buftea” pentru o telenovela. Se ajunge cam greu, dupa ce mergi printre niste gropi, terenuri in constructii si muncitori jegosi pusi pe agatat, in final ajungi. Au zis ca ma suna.”
« Bine mama. Ce sa iti zic, ii spunea maica-sa. sti ca nu sunt de acord cu genul asta de productii, dar daca iti dau bani buni... “
“Bine mama, pa.”

Era trista. Fostii colegi de an de la ATF au fost draguti cu ea, au umplut-o de ghiocei si martisoare, dar Jimmy, nu i-a dat nici macar un mesaj. Si nici Marco.

isi amintea fiecare secunda din ultima lor intalnire.
in timp ce stateau in pat, ea l-a intrebat:
- Tu cand o mai vi in Bucuresti?
-in vreo 3-4 saptamani. Dar nu-i problema.
Era sigura ca iar o sa se indragosteasca. Avea in ea, ca majoritatea femeilor, samanta asta a dragostei. « O samanta otravitoare, care ma chinuie, samanta pe care ii vine sa o rup, sa o sfasai, sa o ard, fir-ar ea sa fie. »

***

Desi jurase sa nu mai fumeze marijuana, acum isi aprinsese o tigara.
Era cu Nety intr-o cafenea acunsa din zona Romana, nepasandu-i ca cineva ar putea-o vedea ca trage marijuana.

- Sufletul meu este ca o tigara arsa, ca un plastic care sfaraie si miroase intepator, spunea Ilina in timp ce nvartea tigara in lumina unei lampi portocalii de sare. Sufletul meu nu mai exista de cand eu eram mica, de cand am plecat la scoala, iar Razvan, baiatul de la etajul 6 care imi aducea cozonac, si care era cu 4 ani mai mare ca mine, nici nu m-a bagat in seama. De atunci am inteles ca lucrurile cele mai fixe se pot desprinde de tine ca si carnea de pui de pe osul ei maroniu si ca lumea se va sfarsi intr-o buna zi.
-Calmeaza-te, esti patetico-penibila, ii spuse Nety. si termina cu tigara aia. O sa te vada careva.
- ... am incercat sa fiu buna dar sufletul meu este negru si ma atrage uneori in jos, inspre lumea pestilentiala a erorilor si a viciilor de tot felul, continua, Ilina, aproape drogata, fara sa o asculte pe Nety.
- Poate. si Jimmy seamana cu tine. si el este asa. De asta va intelegeti asa de bine...
-Dar eu de ce sunt asa?
-Nu stiu… Sau poate nu esti chiar asa de rea...
-Sunt si persoane, aidoma sufletului meu, dar poate mai negre, care te fac sa intreprinzi lucruri rele. Tu ce crezi ?
- Ca e bine sa fi puternic in viata.
-... si daca inaintea acestui gand iti vine sa iti legi gatul de firul de la telefon sau sa te arunci de pe geam? Sau sa iti smulgi tu cu propriile maini, cu unghiile, inima din piept si s-o calci in picioare pentru ca este slaba si fraiera si ca ii indrageste pe dusmanii tai?
- Esti drogata....
... caci am constatat ca inima e dusmana creierului. Nu stiu ce am pierdut...
- ItI zic eu fetito. Demnitatea. Mult decat orice conteaza sa fi cu capul sus, sa iesi, din orice, cu demnitate. Tu sa ii faci pe ei si nu invers.
-Daca ajungi aici trebuie sa constati ca femeile sunt dezavantajate din clipa in care s-au intruchipat in burta mamei lor. De atunci ele sunt blestemate sa fie considerate tarfe sau gaini sau proaste sau puicute sau curve sau vaci sau gaste de catre masculi. si culmea, imi trecuse la un moment dat prin cap ca barbatii muncesc mai mult si fac mereu mai mult efort psihic si fizic decat femeile si ca de asta merita sa fie o lume a lor… Sau nu?
-Calmeaza-te. Dupa lasarea de moda o sa mergem sa chefuim la Bogdanel si o sa uiti de suparari, de Jimmy si de Marco si de toti.
-Supararea mea incepe sa se stinga dar imi ramane amaraciunea unei pierderi.
-Nu mai fi suparata, tu nu ai nici o vina pana la urma. Sau vina de a vorbi la telefon cu un barbat. El a fost gelos pe tine, Jimmy, pentru ca ai vorbit cu Marco. De vina a fost cine i-o fi spus... Probabil Marie –Jeanne...
-Dar eu nu l-am inselat pe Jimmy...
- stiu. Dar de fapt, ce tot discutam aici? Voi v-ati despartit mai demult. Daca il iubeai asa de tare pe Jimmy, de ce ai continuat sa vorbesti cu Marco? Iar el daca te iubeste, de ce tot iti spunea ca mai are pe cineva?
-Eu ?... ca sa ma razbun, ca sa imi recapat increderea in mine...
-Esti sigura fetito? Sau totusi a fost atractie? Hai fi sincera cu tine, ce dracu’!
-incerc... Auzi, Nety, viata era ca un mare joc de Monopoly. Cand nu mai ai ce face la Monopoly si pierzi, trebuie sa vinzi aproape tot ce ai obtinut sau cand trebuie si platesti pentru ce ai facut, te poti retrage. Te enervezi un pic pe tine, dar mai ales pe dibacia altora si gata. Te duci sa dormi. Cand partida de Monopoly este chiar viata ta reala, ce poti face?
- Da, sigur, sigur, spuse malitioasa Nety. Termina-te cu cacatul asta de filosofie de doi lei. Mai bine pune-te sa citesti Kant. Si mars acasaa.

Capitolul 15

Supergirl

Ilina se trezise in sfarsit si isi dadu sea de lumea reala, in care se afla. injuraturile soferului o aduceau, incet, incet, in prezent. Se intampla ceva ciudat. Oamenii din jurul ei erau toti surescitati si se uitau ingrijorati pe fereastra, iar masina inainta tot mai greu. Ilina se ridica in capul oaselor si privi pe geam. ingrozita, isi dadu seama ca microbuzul se afla ingropat pana la jumatate in apa noroioasa din jur. Printre copaci, pe autostrada, curgeau puhoaie involburate. in fata si in spatele microbuzului erau, probabil, alte cateva sute de masni care se aflau in aceeasi situatie.
-Ce se intampla? tipa si ea speriata. Ce este asta? Unde suntem?
-Intram in Bucuresti. Au fost inundatii si s-a stricat canalizarea din Capitala.
-Iar acum s-a blocat si drumul!
-O sa ajungem la noapte acasa, se vaita o femeie.

***

Fata incerca sa se concentreze. isi aduse aminte de seara trecuta. Fusese cu barbatii aceaia intr-un club si mai apoi, fusese rapita si amenintata cu pistolul... Nu isi mai aminte de nimic clar. Nu mai stia ce era vis si ce fusese aievea. isi deschise telefonul mobil, care acum avea o liniuta de baterie. Era ora unspreceze si jumatate trecute. Telefonul incepu sa tarie de mesaje.
“Asta trebuie sa fie Nety”, isi zise ea. Zece SMS-uri se repetau obsedant: “Unde esti?” “Raspunde!” “Ce faci?” “Unde esti?” “Esti ranita?” “Vin sa te iau?...”

-intoarce nene, nu ai ce sa faci!, tipa un batran.
-Unde sa ma intorc? zbiera soferul, iritat. Nu vezi ca nu mai e loc? Trebuie sa astept sa se deblocheze cumva drumul.
-Ia-o prin lan!, sugera cineva.
-Ca sa ne rasturnam!? Ai innebunit omule ! zise o femeie. Gata, taci cu mama, continua ea, linistindu-si copilasul care incepuse sa planga si el, speriat de catastrofa.

Ilina uita calvarul prin care trecuse noaptea trecuta si mintea incepu sa ii mearga cu rapiditate.
inainta in fata, la sofer si se apleca spre el.
-Uite ce propun: incearca sa intorci, ca poti, este loc suficient pe stanga, si apoi, la un moment dat, este o scurtatura spre Bucuresti. incearca asa!
-Da! Da! Fa cum zice fata! o aprobara o parte din oameNi. Decat sa stam aici pana maine, in apa asta care urca mereu, mai bine faci ceva!

soferul mormai ceva, apoi executa manevra. Dupa oarececare dificultate, reusi sa iasa din ambuscada si la scurt timp gasi si drumul indicat de fata. Oamenii erau deja optimisti.
Dupa o ora si jumatate, autobuzul ajunse la Gara de Nord. intre timp, apa incepuse sa scada, semn ca edilii Bucurestiului se ocupasera de canalizare si reusisera sa trimita muncitorii sa desfunde canalele. Acestia isi facusera treaba. Apa se retrasese. Din loc in loc, se mai vedeau doar mici baltoace.
Pasagerii au coborat pe ramd luandu-si ramas bun de la tanara, unii dintre ei cu afectiune.
Soferul o intreba.

-Nu vrei sa te duc acasa? La urma urmei, iti sunt dator.
-Ar fi placut, zambi Ilina. in strada Berzei, blocul 18. Apoi adormi.
din nou.

16. in vizita la Tanti tata

Era vara, la mare, demult. Ea avea vreo 6 ani. Lumea pleca rand pe rand de pe terasa de la hotel Forum pentru ca se facea frig. Era cu mama ei, care mama era cu echipa de filmare, care echipa realiza un serial de televiziune. Era o “codita” dupa maica-sa, asa ii spunea matusa. Machiozele se extaziau inca de pe atunci cand se uitau la ochii ei. ii spuneau ca “are ochii in forma de peste si sunt foarte placut de machiat”.
in seara aia din ’80, a ramas impreuna cu Dinu pe terasa. Ea se asezase pe sezlongul lui si se uita la parul lui si la linia fina a pufului de mustata – el avea vreo 12-13 ani... Vroia asa de mult sa-l sarute.
Cand au ramas numai ei doi a chemat-o langa el. A crezut ca in sfarsit vrea sa o sarute. Tremura. El insa i-a zis ca o invata ceva si daca poate sa retina o poezie “frumoasa”.
Ea a dat din cap afirmativ, emotionata.
El a inceput sa ii recite o “poezie”. Fetita a spus-o si ea, mai tarziu, intr-un concurs scolar pe sector, provocand un adevarat haos. invatatoarea, inmarmurita, i-a dat un doi si a chemat-o pe maica-sa ca sa ii tina o prelegere despre rolul familiei intr-o societate multilaterar dezvoltata si despre moravurile rele care pot strica, din fasa, un tanar vlastar socialist.

Gicu s-a dus la tanti tata
Sa isi cantareasca puta
Tanti tata nu e acasa.
Gicu lasa puta pe masa
Tanti tata cand veni
Zise plina de mirare:
“Vai ce puta fara coaie
Dac-o bagi in cur se’n-moaie!”

***

Abia peste 18 ani i-a spus de asta, anul trecut, in 2003, la mare, la Costinesti, intr-o dimineata pe la 7.00, la masa unei cafenele de langa hotelul ei. Atunci i-a spus ca “ma gandeam si eu la discutia asta si poate la multe altele. Ma bucur ca ai avut tu curajul...”

***

Avea si amintiri mai neplacute, ca aceea in care i-au aparut, in clasa a a 8-a, tam-nisam, negi pe mani. Toata vara aia, cu un an inainte sa dea la liceu, a umblat cu plasturi pe maini de rusine. Apoi, misterios, cum au venit, s-au si dus. Din copilarie avea alte imagini haioase. Cum stateam acasa, inainte sa se inscrie la nesuferita de scoala, si desena... Era fericita cand desena, picta, sau alteori scotocea prin debara si rascolea in hainele ei de pe vremea cand era bebelus, apoi in scotea pozele de la nunta mamei ei. si o intriga personajul in costum negru. Probabil tata.
-Unde e acum? intreba.
-A plecat in lume.
-Unde?
-Nu stiu…

Cateoata, atunci cand statea acasa, in dormitor, ii placea sa bea ceai dintr-o ceasca rosie, si sa fie imbracata intr-un training larg.
La birou in fata ei se afla poza cu tatal. Cornel Bancescu, care locuia de ani de zile in America, in Detroit, impreuna cu a doua sotie. Fusese inchis in timpul lui Ceausescu. Acuzat ca ar fi complotat impotriva regimului. Mama ei nu ii spunea prea multe lucruri despre trecutul lor iar Ilina nu isi mai aminte nimic de cand era copil. Dar visa cateodata ca atunci cand era mica a avut multe prietene care semanau cu ea.
“Din cauza regimului... Totul s-a intamplat din cauza regimului de atunci. Zarurile au fost aruncate. Eu am fost facut aproape neom de gorilele lui Ceausescu. Nu era un mit ca ne bateau cu saci cu nisip. Chiar asa a fost. Nu e de vina Ailin ca m-am despartit eu de mama ta. Nu sunt am de vina ca am fost inchis atata timp si ca nu am putut sa iti dau pensie alimentara. Mama ta vitrega te iubeste si pe tine ca si pe fratii tai vitregi...”
Mama vitrega i-a adus-o scrisoarea lui in vara trecuta, impreuna cu alte cateva cadouri. Apoi i-a scris pe e-mail ca tot familionul se va muta, in curand, in Hawai si ca “de ce nu le mai scrie?”. “O sa va scriu!” I-a asigurat.
Ea vroia mai mult sa vorbeasca cu tatal ei. L-a chemat in tara. Dar el a spus ca nu vrea sa mai vada niciodata Romania.


Capitolul 17.

Bateria

Cand s-a trezit era intr-un taxi. Si-a dat seama ca vinul rosu de la pizzerie si tigara de marijuana din acea zi o dadusera peste cap.
- De unde venim?
- De la Brasov, domnisoara. Ati uitat ?, va simtiti mai bine? Am crezut ca ati murit! Spuse soferul.
- Dar de ce ?
- Pai aveati o fata alba-alba si nu mai miscati deloc cand v-au urcat domnii.
-Am mancat ceva stricat in oras... Niste pizza, se scuza Ilina.
- Da, da…mormai neancrezator soferul.
Mirosea a tei. Sunete de chitara se auzeau de undeva, tot mai tare si chiar atunci, vantul a inceput sa bata cu putere, iar parul ei negru, s-a imprastiat pe fereastra taxiului, in zeci de suvite salbatice, ca niste serpi. Mobilul, care se zbatea intre viata si moarte cu o baterie care era in coma, ii arata ca tocmai mai primise un SMS.

“As vrea sa ma ierti pentru tot. Mai vrei sa mai incercam odata?...”era un mesaj de la un numar pe care nu il recunostea si nu apucase sa vada cine il semnase.
Mobilul zbarnii lugubru si se inchise. Bateria se terminase definitiv si fata nu aflase cine fusese expeditorul... Ar fi putut fi mai multe posibilitati, diferite persoane, mai mult sau mai putin importante pentru ea. Abia acasa, peste vreo jumatate de ora, cand ea isi va pune telefonul la incarcat, va afla si numele persoanei care ii trimisese mesajul. Sau poate fusese o greseala. Pana atunci, ii ramanea sa mai viseze.


Capitoul 18.

Tavaleala

Mesajul acela fusese de la Dinu. Nici de la Marco, nici de la Jimmy. si totusi tinea si la Dinu. I-a si spus-o in timp ce ii facea masaj in patul mare din vila enorma situata in cartierul francez. Dinu se despartise de o nevasta urita si ii propunea o aventura.
“Cam putin, doar o aventura… Nu mai am 18, 20, nici chiar 23, medita Ilina.
Ar fi fost gata sa se combine cu Dinu, cand a dat peste Cristi. Totul fusese foarte romantic. intalnirea din noaptea de Anul Nou, povesti spuse inainte de culcare, saruturi tandre, dejunuri aduse la pat…
Cristi era un tanar politician cu care, in urma cu un an, se intalnise la o decernare de premii a unei reviste mondene.
Acum Dinu avea un rol bine stabilit in partid, putea spera chiar, intr-o zi, sa ajunga in guvern, si de ce nu, chiar presedintele sarii, cine stie.
Dar nu il iubea.
Nu mai stia clar daca iubea pe cineva.
In trecut vroia un copil cu Jimmy. Acel copil nu apucase sa se nasca. Nu era in mintea ei, desi parca era un vis. Ciclul atunci ii intarziase atunci cu doua luni; facuse testul „barza” si era gravida.
De bucurie, dansa pe strazi. Era copilul lui Jimmy. Dupa ce se despartisera din cauza lui Nety, nu au putut sta certati mai mult de cateva zile. Se impacasera, se iubisera, dar la cateva zile, Jimmy, aflase de la Mary-Jeanne ca prietena lui ar fi cu celebrul Marco.

-M-ai mintit ca o tarfa! O tarfa jegoasa! Mi-e sila de mincinoase si de prefacute!
-Nu e adevarat! E o minciuna! Nu m-am culcat cu Marco, doar m-am intalnit cu el…Am vorbit doar…
-Mi-e scarba. Taci odata. imbraca-te si pleaca de aici.

Chiar in seara aceea, dupa ce ajunsese acasa, pierduse sarcina.
Jimmy nu a stiut nimic. Atunci fusese ultima data cand au facut dragoste. Pe 10 noiembrie.

***

Acum era 11 noiembrie si dupa exact un an, a facut iar dragoste cu Jimmy. isi inselase logodnicul cu un barbat casatorit.Va ajunge in iad?
Acum era din nou acasa la ea. Statea la birou si isi examina inelul cu smaralde daruit in urma cu ceva timp de Jimmy. Mai ramasesera patru pietre. Restul cazusera. in urma cu un an, in ultima noapte cu el, visase ca era mireasa lui. Apoi, a doua zi, se despartisera. Nu mai stia ce visase de data asta. inchise ochi si isi aminti insa seara trecuta.

***
Se intalnisera la o prezentare de moda la Fary Trotther, la Hotel Bucuresti. Ilina, Cristi, Mary-Jeanne, Jimmy.
Jimmy se schimbase fata de ea. Acum o salutase ceremonios, era jovial, ca altadata. ii zambea.
-si-o fi dat seama ce poama e Mary-Jeanne. Ce poama stricata!” ii spuse un amic care stia povestea celor doua.
-Poate…
-Buna seara, domnisoara. Era Jimmy. Venise la masa ei in timp ce sotia lui se dusese la toaleta.
- Buna seara.
- Ce mai faceti?
- Bine, dar dumnevoastra?
- Bine, uite beau un sprit cu nevasta si cu niste prieteni. Vrei sa vi la masa mea?
- Nu cred ca ar fi o idee buna. Sunt inca certata cu Mary-Jeanne si apoi sunt impreuna cu logodnicul meu.
- Dar unde e, ca nu il vad?
- E la masina, imi aduce haina ca mi s-a facut frig.
- Aha, a uite, e acela? Jimmy arata spre un barbat inalt, brunet, in costum care intra pe usa localului.
- Da, el el.
- Arata bine. Pai nu vreau sa va deranjez. ii transmit ceva lui Mary-Jeanne?
- Numai bine din partea mea…
- Am inteles...
- La revedere.
- La revedere.
Dar Jimmy nu se urnea din loc.
- Ce s-a intamplat Jimmy?
- As vrea sa te intreb daca iti mai place vinul rosu…
- Nu prea mai beau vin…sti, lui Cristi nu ii prea place sa bea si nu mai beau nici eu decat rar.
- Ei, daca ai vrea sa gusti un vin vechi de Spania, te-as invita la mine…
- Am un iubit, Jimmy.
- si eu o nevasta, si ce?
- Nu l-am inselat pana acum pe Cristi…murmura Ilina. As veni dar am sta de vorba doar.
- sti bine ca se va intampla si altceva. Daca vrei sa vi, eu te astept la mine, in casa din Vergului.

Nu a putut sa reziste pasiunii. Spera sa nu fie pedepsita de Dumnezeu de data asta.
il iubea inca. Abia acum isi dadea seama. Cristian a vrut sa plece repede din acel local.
- Cine e barbatul cu care vorbeai?
- Un fost prieten, ziarist, sotul fostei prezentatoare, Mary-Jeanne, uite-i pe amandoi acolo.
- Mi s-a parut cam obraznic. Ce tot iti zicea?
- Ma intreba despre ce am mai facut, vroia sa programeze un interviu cu mine saptamana viitoare …
- De ce nu te-ai salutat si cu Mary-Jeanne atunci?
- M-am salutat si cu ea cand erai tu jos…
- Aha…



Partea a doua – Ziarista


CAPITOLUL 1


La « Hanul lui Manole Haiducul »

De ziua lui Henri Dumsa, patronul trustului independent Secret (din care faceau parte masinile de spalat Secret, canapelele Secret, sapunul Secret(a), accesoriile din piele, cariocile Super-Secret, ziarul economic si de investigatii Strict-Secret - pe vremuri numit "Statul" unde isi incepuse cariera ca portar in urma cu 15 ani dl. Dumsa - iar in curind urmind sa apara pe piata televiziunea Secret TV), colegii din conducere s-au gindit sa organizeze sarbatoritului la vestitul local "La Hanul lui Manole, Haiducul" o petrecere; petrecere unde au fost invitati si o parte din angajatii trustului.

Cei din sala aplaudau ritmic. (Desi era numai voie-buna in jur nu puteai sa nu-ti aduci aminte de vremurile de trista amintire cind se aplauda cam tot asa.) Era 12 noaptea si manelele s-au oprit pentru a face loc urarii de La multi ani! Sarbatoritul a vrut sa spuna un spech scurt. Jimmy, managerul general al societatii Secret, mina dreapta a patronului, cu o fata impasibila aplauda si el. Alaturi de el se aflau subordonatii lui directi care afisau fete echilibrate si bucuroase. in cealalta parte, adica a simplilor angajati, era teroare; rideau cu totii spunindu-si tot felul de cuvinte cu subinteles (foarte probabil acest mod de a privi lucrurile era legat de faptul ca vinzatorii si jurnalistii - adica simplii angajati - aveau salarii cit un sfert sau chiar mai putin raportat cu partea de conducere a firmei). Cei mai multi erau luati de mult pe sus de alcoolul care fusese impartit cu destula generozitate la petrecerea de la Han. Sonia era printre putinele figuri din zona care-ti spuneau ceva. Departe de a fi pretentios imbracata, ea atragea atentia prin expresia fetei. Era concentrata si destinsa in acelasi timp; zimbea dar nu avea zimbetul timp (asa cum pare dupa citeva pahare de alcool) al unora dintre colegii ei, sau cel nervos al altora. il privi un timp pe Jimmy si apoi isi intoarse surisul in directia sarbatoritului. inconjurat de prietenii lui, Henri Dumsa, patronul zimbea si el uitindu-se la globul de sticla cu lasere si lumini care se invirtea in tavan.
"si acum Mihnea, acordeonistul cel mai tare din parcare, are placerea sa cinte pentru sarbatoritul nostru o piesa superba... De mi-ar da anii! "Va rugam, poftiti la dans...!" anunta cineva.
Jimmy o prinse pe sotia aniversatului si incepu sa valseze.
Treptat lumea se prinse in dans. Sonia vazu pe una din cele mai in voga personalitati ale momentului, controversatul patron al unui trust concurent, Ion Carianopol, cu care avusese cindva un meci jurnalistic, cum vine in directia ei. Desi nu s-ar fi asteptat ca acest controversat personaj sa o invite la dans, se bucura de acest lucru dar astepta impasibila ca dl. Carianopol sa ajunga in fata ei. Din pacate, acesta se oprise la doi pasi de fata si incepuse sa discute cu doi oameni de afaceri (care aveau contracte "grase" cu ambele trusturi); in acelasi timp o privea pe tinara jurnalista, din cind in cind, cu coltul ochiului. in timp ce Sonia se gindea ce penibila fusese sa creada ca bossul de la Strict Secret ar fi vrut sa o invite pe ring, sesiza o privire ciudata din partea acestuia. Acest lucru il remarca si fata cu care jurnalista statea de vorba, Carmen, una din secretarele firmei, care o intreba daca se cunosc de undeva. "Nu personal. Este adevarat ca l-am sunat la un moment dat ca sa-mi acorde un interviu, imediat dupa ce a preluat Compania de Petrol Trull. Ei bine, atunci dl. Carianopol mi-a zis ca va face o conferinta de presa. Nu m-a anuntat nimic, nici chiar dupa doua saptamini, cind a aparut in revista Monetarul un interviu de prima pagina, unde le povestea totul despre acest subiect. L-am sunat sa-l intreb de ce a procedat asa si sa-l mai rog sa-mi ofere macar pentru a doua zi un interviu, evident, cu citeva date in plus fata de Monetarul. Mi-a zis ca e OK si m-a invitat la firma. Cind am ajuns acolo, secretarele lui mi-au spus zimbind cu subinteles ca Dl. Carianopol tocmai a plecat. Cum si unde, am intrebat. Mi-au spus ca are avion in Elevetia. Consider ca s-a purtat foarte urit." in acel moment Dl. Carianopol tocmai incepu sa rida, probabil motivul era legat de ceea ce-i spusese unul din partenerii de discutie. Dar Carianopol se uita fix la Sonia afisind un zimbet ciudat, care o viza de data asta. Enervata, aceasta intreba tare: "Pot sa stiu si eu de ce va uitati asa de fix la mine?" "Nu ma uitam la dumneavoastra, ci la reproducerea de pe peretele din spatele dvs. Dar daca tot sinteti curioasa, poate vreti sa ne vedem pe bulevardul Coardei sa discutam in amanunt despre tot ce doriti dvs" spuse personajul dupa care se inclina si se intoarse cu spatele. Sonia, ramasa fara replica citeva secunde. Apoi replica cu voce tare spre secretara de la firma care auzise replica grosolana a barbatului: "Ce sa-i faci, nu mai poti nici sa respiri din cauza tupeului unor fosti securisti din de-alde astia!"
Atins parca cu ceara, dl Carianopol se intoarse spre Sonia si ii replica, "Donsoara, sper ca nu te-ai referit la persoana mea; in cazul in care asa ai procedat, o sa suporti consecintele."
Seara se termina cu bine pentru cam toata lumea. Petrecerea s-a spart in jurul orei 3 noaptea, cind cele 300 de persoane au urcat in autocare care le-au transportat la casele lor. Unii mai beti au facut ceva scandal pe drumul de intoarcere, se vede treaba ca "drinkuisera" cam mult sau cam amestecasera alcoolurile. Dar chiar si cei care facusera scandal si care a doua zi au primit mustrari de la sefi nu aveau acea senzatie ingrozitoare ca Sonia. Chiar si dupa citeva saptamini, "donsoara" Sonia se simtea ca o cirpa, desi facea eforturi mari sa nu o ia razna, sa nu plinga, sau sa le povesteasca amicilor sai de discutie. Doar citeva colege aflasera despre cele intimplate. "De ce draga, care este problema ta? El s-a luat de tine, nu invers!" - incerca o colega sa o linisteasca. De ce, de ne ce, se pusese cu unul dintre cei care dictau atit in publicitate cit si in maass-media actuala, de fapt un personaj care in cei patruzeci si ceva de ani ai lui inghitise destul cacat si avea acum destui amici care nu-i puteau refuza nimic. Ba mai mult, se zvonea ca Dl Carianopol va candida anul viitor la Presedentie. si cum era si aratos, ba avea si o doza mare de umor care atragea masele, poate chiar ar fi avut sanse. "Nu vrei sa-i ceri scuze mai bine decit sa te perpelesti atita?" o intreba Carmen, confidenta ei la toata tarasenia. "Nu, in nici un caz, asta nu fac!" se burzuli Sonia.
Daca s-ar s-ar fi luat dupa amenintarile acestuia, ar fi trebuit sa schimbe nu doar locul de munca actual, dar si domeniul in urmatorii ani de zile. Dar deocamdata, dl Carianopol nu-si aplicase amentarile.



CAPITOLUL 2

Blocul cu rotocol

1. Din jurnalul Soniei
"Localizarea: Romania dupa anul 2000.
Se face ca intr-o zi cu soare spre inserat, ma indreptam spre casa, luasem ca deobicei autobuzul si ma inghesuiam pe scara acestuia. Am inceput sa ma gindesc atunci la viata destul de nenorocita pe care o duceau o mare parte din cei care traiau in aceasta tara, luind ca punct de reper Capitala - despre care se spune ca este un loc unde se cistiga mai bine, unde este mai curatenie si mai civilizatie. in afara citorva zeci de mii de privilegiati care prin metode proprii reuseau sa nu se umple de scirba si de mizerie in periplurile zilnice prin Bucuresti, celelalte suflete traiau intr-un fel de iad mobilat si dotat cu agenti de paza. Priveam viitorul, respectiv mladitele de 10-13 ani de pe bulevardul cu nume de domnitor, care chinuiau un ciine - poate printre ultimii supravietuitori (si aia castrati) din selectia facuta de Basescu - si ma intrebam: "oare la ce bun sa te chinui in lumea asta de rahat?". Geamul din spatele autobuzului (unde imi placea mie sa stau seara cind plecam de la serviciu, pentru ca era un loc mai liber unde respirai in voie si pentru ca te puteai adaposti de miinile perversilor "cautatori" de portmonee) era spart si vintul serii imi rasfira parul umplindu-l in acelasi timp (deh, nimic nu-i perfect si nici chiar perfect simplu!) de un amarui praf stradal.

Am incercat sa-mi numar prietenii cei mai buni. incepind cu perioada in care vegetam prin blocul nr 34 de pe bulevardul unde ma nascusem. Cea cu care inca ma salutam si puteam sta fara sa ma plictisesc de vorba era o domnisorica, pardon, acum o doamna (daca nu chiar o madama?) care se maritase cu un preot, de jumatate de an. Din generala (scoala primara) nu-mi ramasesera multi prieteni. Poate nici unul in afara a doi baieti care ma implusera cu martisoare acum zece ani, cu poze cu masini si fotbalisti de la gumele Turbo si care mie mi se parea ca ramasesera la fel de micuti ca in clasa a 5-a.
Apoi din liceu... mai erau citeva fete (foste colege de clasa cu mine), dar nici una nu ma inspirase sa dezvolt o prietenie stabila. Pina sa ma mut din cartier ma intilneam cu fostele colege la "Piine", la "complex", sau la strandul de linga Statia de Metrou, vara. Asa stind lucrurile (adica destul de trist dupa socoteala mea) mi-era teama ca daca voi aduna tot pesimismul pina in prezent, voi fi tentata sa ma opresc brusc in fata unei masini aflate in mers. Hm...
Ajungind in acest punct al povestirii mi-am adus aminte ca totusi am si un prieten foarte bun (pe care sper sa-l mai am pentru ca, asa cum nu se face, am profitat cam mult de bunatatea lui). Despre acest bun prieten, pe nume Leonardo (zis Botic din cauza faptului ca atunci cind vorbea cu anumite persoane isi bosumfla buzele intr-un fel sexi dar in acelasi timp caraghios, sau hai sa-i zicem - ca poate o citi si el romanul - nostim) care mi-a spus ca scriu niste versuri foarte bune, nu pot sa spun decit ca este cu vreo doi ani mai mare ca mine, foarte frumusel, sexi, rafinat. Are un singur defect: ii plac barbatii. La un moment dat, dupa ce ne cunoscusem, ne-am pus problema: "Noi de ce nu sintem impreuna, ca tare ne-am potrivi?" Dupa o incercare pe care nu as descri-o nicicum, Leonardo a revenit la vechea sa opinie, care de atunci a ramas de nezdruncinat: "Eu nu pot fi bisexual! Mie imi plac doar barbatii, scuza pasa (pasa - pasarica, spus cu dragoste)." si de atunci am ramas... cele mai bune prietene. Din cind in cind Leonardo avea nevoie sa mearga noaptea prin oras, in cluburi elitiste unde se intilnea cu ciudati de-ai lui. Asta se intimpla vinerea si simbata. Luni, daca ne vedeam, avea o mina extraordinara, era vesel si optimist. Cum se apropia sfirsitul saptaminii, devenea din ce in ce mai nervos si mai stresat. Dar nu despre Leonardo era de fapt vorba, nu? Cum masina 140 ajunsese in statie, trebuia sa cobor. Am fost mai atenta la traversarea strazii decit imi propusesem in urma cu 20 de minute, pentru ca, gindul la Leonardo mi-a readus intr-un fel, cheful de viata. Vorba unui profesor de jurnalistica de-al meu, Ghita Mutulean, care ulterior mi-a devenit sef la gazeta. "Din orice, daca esti un jurnalist bun, gasesti un subiect, o ancheta! De la lantul de la WC si pina la Metroul care intirzie sau vinzatorul de pateuri si covrigi de la colt!"

Totusi, ca sa o iau metodic! Mi-am propus sa fac o lista cu prieteni. in primul rind ma pun pe mine. Am voie, doar eu scriu lista!

1. Sonia 25 de ani, - reporter pe Economic la un cotidian cu tiraj (mare!).
2. Lili, o vecina de bloc. Va termina in curind o facultate de limbi Straine si probabil ca se va angaja intr-o institutie de invatamint (ce scortos suna!). Liliana Ciubotariu a implinit 21 de ani, este satena, dragutica, frumusica. Este mereu indragostita de cite un vagabond care nu o baga in seama (Hm, ce proasta nu?)... si spera.... (biata Lili a avut numai deceptii in dragoste)... ca acesta sa se indragosteasca de ea.
3. Ghita Mutulean, unul dintre scriitorii tineri ai Bucurestiului post-revolutionar.
4. Leonardo, zis Botic.
5. Jimmy, un tinar manager al firmei la care lucram si eu, destul de coleric cu care zilnic aveam meciuri verbale pe diverse teme.
5. Tom(ita) - un tinar provincial, coleg cu mine. De el era sa ma indragostesc, dar mi-a trecut.
6. Diana, dragutica prezentatoare de televiziune. De ce am pus-o pe lista? O sa vedeti.
7. Dl Carianopol, unul dintre cei mai mari realizatori de televiziune si om de afaceri."


CAPITOLUL 3

Blocul cu cerculet

Desi chiria noii locuinte, cea inchiriata, parea cam mare, Sonia se hotari sa o achite si chiar in prima zi dupa ce discuta cu proprietareasa isi muta o parte din lucruri. isi suna un amic care o ajuta sa-si mute si restul de mobila din Pantelimon (unde statea matusile ei) in cladirea din Strada Berzei, unde inchiriase un apartament cu doua camere. Mici. Se simtea tare bine asa "stapina pe viata ei", si coborise deja la mini-marketul de jos de unde incepuse sa-si faca citeva cumparaturi pentru Craciun. Tocmai cind se gindea in ce fel isi va aranja lucrurile - isi cumparase trei vaze si o mini-etajera demontabila - si musca prima imbucatura dintr-o merdenea, isi auzi mobilul tiriind a panica in geanta. il daduse pe optiunea "alarma" si de accea era asa de disperata soneria lui, care culmea se pusese in functiune tocmai cind proprietara lui se afla in mijlocul drumului. Un tir claxona si mai strident, chiar la doi pasi de Sonia, care era cit pe ce sa se inece cu inghititura de merdenea. Se opri imediat cind ajunse pe trecerea de pietoni si isi scoase din geanta de piele, din multitudinea de hirtiute, pixuri, farduri si vreo trei agende si telefonul mobil care mai suna inca. Nu a spus nimic persoanei de la celalalt capat al mobilului, despre contextul sinucigas in care se aflase. Asta pentru ca probabil nu a mai avut timp. Personajul a carei voce se auzea in telefon era foarte suparat. Sonia il asculta inmarmurita. Mai mult decit nervos, celalalt, respectiv Jimmy, seful ei la redactie, ii reprosa faptul ca un text despre lansarea unei banci fusese pierdut, zice-se din vina ei, iar cei de la paginare si-au dat seama la ora 7 seara si l-au sunat sa-l intrebe. Acum, cind ziarul urma sa intre in tipografie. "Nu ai inteles pina acum ca daca te trimit sa faci anumite reportaje, nu te trimit ca imi place ce scrii, ci ca am nevoie de text de acolo! Fato, oamenii astia ne-au platit bani ca sa alocam un spatiu in ziar! Iar tu pierzi textul!" "Nu am pierdut, l-am salvat in..." "Treaba unui manager nu este sa stie unde si-au salvat reporterasii textisoarele!!" "Dar chiar l-am..." "Nimic! Daca textul nu apare la mine in calculator in 5 minute, m-ai auzit, CINCI!, o sa am grija personal sa fi data afara! Trebuia sa il ascult pe dl Carianopol si sa te dau mai devreme!" si inchise. Sonia chiar ca se putea considera data afara... Desi numai la asta nu trebuia sa se gindeasca, Sonia realiza ca dupa spusele sefului ei isteric, cel care o salvase de razbunarea lui Carianopol fusese chiar Jimmy. Panicata incerca sa se gindeasca la o solutie si desi isi propusese ca luna aceea sa nu mai dea nici un telefon in plus ca sa-i ajunga banii de chirie, o suna pe colega ei de la Sectia Economic, care spera sa mai fie in redactie. Dupa ce se lamuri unde era textul, il suna inapoi pe Jimmy. Discutia a fost incendiara si se pomeni amenintata din nou cu concedierea. "Greselile se repeta, nu vreau sa lucrez cu neprofesionisti..." Enervata, riposta desi simtea ca ar fi fost mai bine sa nu-l infurie: "Bine, atunci o sa plec, nu mai tipa atita!" "Da, uite, ti-ai mai pierdut o sansa..." "Daca mi-am pierdut-o sau nu, asta va fi treaba mea, acum insa trebuie sa inchid ca vorbesti pe banii mei! OK?" si inchise ea de data asta telefonul. Avea ochii in lacrimi iar merdeneaua i se umezise din cauza zapezii marunte. Ce saptamina de cosmar... "si inca nu s-a terminat..." isi spuse urcind in lift.

Dupa ce o buna parte din noapte si-o petrecu scriind pentru a doua zi, sau rasfoind teancurile de Strict Secret de pe sifonier cautind ceva, poate o idee de articol, sau doar privind caseta tehnica si modificarile suferite in timp in cadrul redactiei, Sonia incepu sa se invirta prin camera fara somn. Ajunsese cu deductiile la un singur rezultat. il iubea pe Jimmy. Scurta relatie amoroasa cu el se pierdea pe undeva prin vara anului trecut. in tot acest timp incercase sa-l uite dar mai ales aceste rabufniri de furie ale lui, care psihologic ii spuneau ei ca el ar mai vrea-o inca, dar ca nu se putea, o faceau sa adoarma cu gindul la el. in lipsa de altceva. "Sint o masochista!" isi spuse ea, adormind in sfirsit pe la 3 dimineata.

***

Cladirea in care se mutase tinara era una din cele mai vechi din Bucuresti. Era una in care au trait personalitati ale timpului - scriitori, ministrii de pe vremea inceperii monarhiei. inchiriase aceasta casa din citeva oferte pe care le avusese, pentru ca in urma cu mai multi ani, aflata la Biblioteca Nationala, vazuse citeva fotografii din ziarele vremii. O birfa spunea ca amanta lui Carol, Elena Lupescu avusese un apartament in acel bloc, spatiu secret in care se vedea incognito cu insusi regele. Mai mult aflase despre cest subiect dintr-o intimplare; in urma unui reportaj la un camin de batrini vorbise cu o pensionara care-i spusese mai multe amanunte, dar o rugase sa nu scrie nimic in ziar. Cind s-a dus a doua oara la Azilul de Batrini, Sonia a descoperit patul gol, povestile misterioase din secolul trecut raminind undeva foarte departe.

Mai ales in urma conversatiei cu batrinica din azil, Sonia se hotari sa inchirieze un apartament in blocul caramiziu din Berzei. Din loc in loc, la baza, se puteau vedea o multime de crapaturi. Mai mult, imobilul era pus de oficialitati pe lista neagra a caselor cu cerculet rosu, care nu ar fi rezistat la urmatorul cutremur. Din cind in cind, locatarii mai primeau cite o avertizare de la Comisia de prevenire a seismelor, care amintea chiriasilor ca blocul se putea prabusi la un cutremur mai mare de patru grade Richter, dar nimeni, deocamdata nu se gindea sa se mute in alta parte.
in blocul cu nr. 35 din Berzei, mai stateau o domnisoara studenta foarte pistruiata (Liliana - care era din Caracal si studia la Litere), un fotograf din Galati foarte zgircit caruia ii placea usturoiul si pestele si care cind venea de ai lui evacua jumatate din vecini din cauza mirosului celor doua alimente, un fost puscarias, Dobre, zis Dopo, care dupa ce privise moartea in fata se apucase de hip-hop. Traia cu o doamna foarte vopsita, Mumy (despre care se birfea ca este o fosta patroana de bordel), impresara lui. Pentru citeva sute de mii de lei, un pulover, un parfum, sau uneori, pe ochi frumosi, sau pe varsarea unor birfe despre alte trupe de hip-hop sau dance si rock, Dopo ajungea in paginile ziarelor. Pentru ca era incapatinat si pentru ca ura jurnalistii, nu se ducea nicodata la interviuri. in schimb, Mumy, impresara sa, imbracata intotdeauna in ciorapi plasa cu modele cit mai ciudate, se stia cu toata lumea mondena, prezenta ei la petreceri fiind de la sine inteleasa. intr-un final, Dopo a avut norocul si a stirnit (fara sa vrea) cel mai puternic conflict de opinii din toata lumea muzicala. Fostul puscarias s-a luat la bataie cu Gigi de la Slobozia, un manelist de frunte. Motivul: Gigi il facuse "gaozar". De unde pina unde? Fiind colegi la inchisoare, Gigi stiuse ca Dopo a fost in celula cu Ciocu Chioru, un condamnat pe viata, care "intepa" tot ce prindea, gaina, sobolan sau tinar puscarias. De aici si declaratiile lui denigratoare la adresa hip-hop-erului facute la o emisiune. Dopo a negat totul si a doua zi l-a cautat la Studioul de inregistrare si i-a aplicat un pumn de toata frumusetea "cioroiului pirtar". "Cioroiul" il blestema in tiganeste si isi chema satra - vreo 20 de puradei - sa-l termine "pe micut". Toata scena a fost filmata si fotografiata - gratie lui Mumy care avusese intuitia sa sune cu jumatate de ora inainte de producerea evenimentului, vreo 10 jurnalisti. Care au si venit fiind vorba de o bataie "in direct". Dopo a ajuns pe pagina intii a mai multor ziare, timp de doua saptamini, deveni simbolul luptei "antimanele si muzica turceasca" si a primit chiar sa joace intr-un spot publicitar pentru un deodorant". Ca sa nu mai planeze asupra lui acuzatii de felul celor facute de manelist (adica de gay-ism) Dopo incepu sa se afiseze tot mai des cu Mumy si intr-o zi, dupa ce aceasta isi mai retusa imaginea in urma unor operatii estetice, admise chiar ca este "prietena lui". Cam pe atunci Liana isi dadu seama ca este indragostita de vecinul ei, Dopo.
Dopo statea intr-una din camerele imobilului - camera care de fapt apartinea lui Mumy - aceasta vizitindu-l insa periodic. Ceilalti vecini, Tatulescu - , proprietareasa, o batrinica de 95 de ani surda, fata ei, de curind divortata, fostul sot - Profesorul - un profesor care din cauza betiei fusese dat afara de la Universitate, alatuiau vechea garda.
Atmosfera se mai inveselea in zilele in care se facea friptura si fiecare contribuia cu ceva... Batrinii deobicei se retrageau in camera dupa ce aruncau priviri pofticioase spre carnurile care se frigeau in tigaie. De curind venita, Sonia parea ca se intelege bine cu toata lumea. De fapt, o enervau profesorul si Lili. Profesorul ca bea si ca de multe ori il gasea dimineata tolanit pe hol, de-i venea sa nici nu se mai duca la baie. Iar Lili... Poate pentru ca era mai mica si era un pic prefacuta. Avea stingacii, ris prostesc, era cam lenesa si cam ciudata, avea ochelari cu rame prea mari si-si tirsia picioarele dimineata. Foarte dimineata. Deobicei pe Sonia nu o deranja nici un alt zgomot. Dar daca apuca sa se trezeasca o data cu Lili, nu mai apuca sa adoarma la loc din cauza zgomotelor si scirtiielilor facute de ea. Nu stia sa aiba un prieten. O vazuse de citeva ori cu diversi baieti, care de care mai neterminati, de care insa nu parea foarte indragostita. O data, la un pahar de visinata, Lili ii marturisise ca este indragostita de doi barbati. "Dar ai fost cu cineva pina acum, adica ai avut vreun iubit?" "Nu, doar poate Teo, a fost un fel de iubit." ii povesti Soniei ca in liceu, la Caracal a fost sarutata si mingiiata de un baiat de la seral cu care nu a mai vorbit niciodata, pe nume Teo. "Atit?" "ihi!" "Vrei sa-ti zic cine sint cei doi de care-mi place?" "Da, spune-mi." "Hi, hi, hi! Nu-ti zic!" "Sa nu-ti vina sa o bati?", gindi Sonia.

Dupa doua saptamini, dupa ce Dom Profesor dadu de baut - implinea 60 de ani si rudele de la tara venisera cu mai multe sticle cu vin alb de tara, cam acrisor - Lili, care bause si ea, ii marturisi mai multe Soniei. si anume ca este indragostita "de Dopo si de..." "si de mai cine, intreba exasperata Sonia, haide acum, spune-mi!" "imi promiti ca nu o sa-i spui, dar ca o sa incerci sa ma ajuti sa-l cuceresc??" "Eu?" se mira Sonia. "Da, da! E cineva pe care tu il cunosti!" "Nu stiu." "E seful tau, Jimmy."
Jurnalista incepu sa rida si privind-o pe Lili realiza ca lumea este cumplit de ciudata.

Cel mai rau era cind batrinul Profesor o oprea si o intreba pentru a suta oara - "Dar tu care ai terminat Facultatea, sti ca eu am fost profesor universitar?" sau ii cerea bani cu imprumut sau ziare Strict Secret, sau sapunuri Secret, pentru ca aflase ca le produce aceeasi firma.

intr-o zi cu soare, Lili intra in camera Soniei si ii spuse : "Sonia, m-am decis ce vreau sa devin! Vreau sa ma fac jurnalista, ca tine! Ma ajuti sa lucrez la Strict Secret?"


CAPITOLUL 4

NEDUMERIRI

Jimmy a venit tirziu de la serviciuu pe la ora 1 noaptea. Obosit, a trecut insa sa manance ceva la bucatarie. Tanti Anisoara, maica-sa, ii pregatise placinta cu brinza. Jimmy isi lua o bere din frigider apoi inchise geamul din bucatarie pentru ca era foarte frig. isi aprinse o tigara si dupa prima imbucatura din mincare, abandona furculita. Era prea obosit. ii venea sa-si desurubeze capul de pe umeri, sa-l odihneasa separat de trup. Cu toate astea mintea ii zbura la Sonia. La momentul in care ii spusese ca va trebui sa faca o alta ancheta si nu intr-o saptamina cit ii trebuise sa o pregateasca pe aceea cu Banca Agricola, ci intr-o ora, atita cit mai era pina la inchiderea editiei. O ancheta cu un grup de ONG-uri dar in 3 ore. tipase la ea pentru ca de fapt pe il apucase disperarea. Cineva "de sus" recomandase, mai bine zis santajase pe detinatorii publicatiei Strict Secret, ca acel material sa nu apara. Telefonul - care sunase de foarte multe ori in acea zi de la citiva finantatori ai ziarului, care amenintau sa rupa contractul de sponsorizare daca apare ceva neagtiv legat de firmele lor - ii disperase pe amindoi. "Dra Nicolauuuuuu!!" tipase el, "Fa bine te rog si fa o alta ancheta! in orice caz, trebuia din capul locului sa te gindesti ca aceasta cioranie o sa ne puna toti mafiotii in cap! Ce te-a apucat de ai pus rahatul pe ventilator in problema asta? Te rog UITa acel subiect, sterge-l din calculator si de pe printul acela si gindeste-te la altul! Ai insa grija ce scrii si vezi ca nu ai decit o ora! Repede, sa nu vad ca o zgudui la o tigara!" O vazuse apoi dind multe telefoane invirtindu-se. Rezultatul. Dupa o ora, aproape nimic. il apucasera iarasi nervii: "Vad ca vrei sa ma muiesti! Ce dracu'! NU inteleg ce o freci atita de pomana pe banii firmei!? intr-un sfert de ora sa ai ceva palpabil! Atit iti zic! Trebuie sa le spun ceva oamenilor astora!" Mai era un sfert de ora si Strict Secret trebuia sa intre la tipografie. Pina la urma Sonia rezolvase problema. Concepuse o ancheta aproape perfecta, care se referea la un subiect atemporal cu copiii strazii. O incropise dintr-un material pe care-l pastrase in folderul ei si care ramasese de la un articol nepublicat. Nu era de mare amploare, dar se plia bine pe specificul paginii economico-sociale.
Lui Jimmy ii paruse rau ca o jignise, in definitiv nu fusese vina ei. Aceleasi presiuni "de sus". Se putea spune "vina profesiei"? in contextul altei tari, ar fi fost vorba de altceva. Seara ii venise sa o cheme in biroul lui. Dar ea tocmai atunci isi lua "la revedere" de la colege. Jimmy se furisase afara si astepta pina ce fata ajunse la colt ca sa urce in masina. O urmarea de la 20 de metri. Era pregatit cu o scuza daca ea l-ar fi vazut: "Ma duc sa o iau pe Mary-Jeanne de la serviciu."
"Nu e manechin, dar de la departare aduce. ii place sa tipe si are cu siguranta insusiri de lider. Este incapatinata si cam agresiva. Are rabufniri de personalitate si o limba ascutita. Iar numele, « Sonia- sonata» zau ca i se potriveste."
Se gindea cam des in ultima vreme la ea. Era ca o apa de care mereu ti-e sete... Ciudat, parca mai citise asta undeva. Preda? Era obosit. Adormi cu capul pe masa de la bucatarie.

***
A doua zi.

- Dar ce face dl vostru manager? intreba Dara, o fosta colega de la Strict, venita in vizita in redactie.
- Pai lucreaza, e alaturi! ii raspunse Sonia.
- Ohhh! isi da viata pentru ziar zi si noapte! replica Dara.
- Mda, admise Sonia gindindu-se daca ar fi exagerata parerea ca nu numai pentru ziar vine si sta seful ei atit de mult timp in redactia lor in loc sa stea si in luxosul birou situat in Primaverii, locul celor de la management si publicitate.

***
Tenul lui Jimmy era alb, sidefiu, dar ceea ce te atragea la el erau ochii verzi, migdalati, asemanatori cu cei ai unei vipere. Mult timp, Jimmy avusese parul lung, dar cum unii clienti aveau maniere conservatoare, trebuia sa le faca pe plac si sa le acorde mai multa incredere prin look-ul lui. Asadar, la 25 de ani se tunsese a la Hugh Grant. Uneori se purta ca orice mitocan si umbla neingrijit, neras, si cu hainele cu care se imbracase in ziua precedenta. Unii spuneau despre el ca este homosexual, pentru ca toata luma stia ca nevasta-sa sta despartita de el, iar el nu era vazut cu nici o femeie. Dar nu-l puteai banui atita timp cit el era uneori extrem de misogin si nesimtitor. Or', gay-ii sint extem de fiini si ingrijiti. Jimmy nu fusese vazut in costum, pina la lansarea unei alte sucursale a Secreta-Sapunuri cind fuse invitat tot guvernul. Atunci isi cumparase vreo zece costume de la unul din cei mai mari creatori de moda. si de atunci nu se mai dezlipise de sacouri. La petreceri fuma trabuc si avea niste ochelari verzi, Channel. Mirosea frumos, avea o voce cu inflexiuni de curva masculina. Dar parul era totusi esenta lui Jimmy. Lucios si negru.

- Dar de ce ai fata asta, draga? se auzi o voce de domnisoara de pe coridor.
- Cum asa? (era Jimmy)
- Esti ca Ben Laden dupa ce l-au impuscat! completa Mary-Jeanne, Mary-Jeanne, nevasta lui Jimmy, care venise sa-l ia acasa.
- He he he, se auzi, risul un pic nedumerit al acestuia. Ca Ben Laden! He he he.

Dupa plecarea sefului insotit de sotia sa (blonda, seful spusese in multe rinduri ca are o slabiciune la blondele plinute a la Marlyn Monroe), Sonia nu mai gasi nici un motiv palpabil de stat la redactie. Drept pentru care, suna la prima companie de taxi-uri si ceru o masina.


CAPITOLUL 5

Viata in portocaliu

intr-o zi, la insistentele vecinei sale pistruiate Liliana, Sonia il convinse pe seful ei ca le-ar prinde bine un specialist in limbi straine si le-o prezenta sefilor pe micuta si sfioasa sa vecina de apartament. A fost o zi in care micuta cu par portocaliu nu a facut altceva decit sa priveasca agitatia din redactie si sa se simta de parca ar fi inghitit un obiect contondent care o facea sa nu se poata misca fara greutate. Desi angoasele stirnite in acea zi ar fi facut pe multi oameni sa nu mai vrea sa repete asa o experienta niciodata, Pistruila se hotari sa reziste. Asa ca, dupe alte trei luni, Lili devenise pentru toata lumea Pistruila si ramase una din prezentele obisnuite ale redactiei Strict Secret.


Jurnalul unei pistruiate)

(daca va mai ziceam ca e si satena v-ati fi facut o cu totul alta impresie, nu-i asa?)
"O vecina de bloc care intre timp a ajuns una din cele mai bune prietene m-a dus la ziar. stiam de Strict Secret, dar nu-l citeam. Toata povestea cu ziaristica a inceput pentru mine dupa revolutie, cind inca din primele zile in casa noastra au inceput sa se cumpere teancuri de ziare.

Mergeam cu Sonia spre Strict Secret. Muream de frica dar eram si foarte curioasa. Ce mai, chiar vroiam sa fiu actrita. Vazusem filme, citisem carti despre jurnalisti. Adevarul e pe la mijloc, pentru ca uneori jurnalistica e o meserie super-intersanta, iar alteori - cum zice Mutu - "zaristul e ca un strungar, trebuie sa stea zi de zi la intreprindere".
Am urcat dupa Sonia treptele cenusii si crapate din cladirea de linga Muzeul Satului. Apoi am intrat intr-un birou strimt si calduros, in care te usturau ochii de la fum. seful - stiam ca e sef dar nu stiam nici cum il cheama, nici ce fel de sef este - , barbos si fioros, dar destul de mic de inaltime, avea niste ochelari mari si se incrunta des si nu prea intelegeam nimic din ce spune. Cascam ochii la el si priveam atenta barba, doar de voi prinde vreun cuvint. Spunea ceva cam asa: "O cloaca, meseria asta e ultima cloaca, de unde stii ca o sa rezisti?" Mi-a enumerat apoi "pericolele" : "avem de-a face cu evazionisti, criminali, nebuni, violatori..."
"Pot sa ma descurc, stati linistit, la mine in oras mereu bintuie criminalii linga noi! De aia m-am si mutat in Bucuresti, ca sa scap de ei!" am minti eu.
Cei din incapere au inceput sa rida.
"Ia auzi!" se minuna barbosul sef. "Pai ti-o fi dor de criminali, de vreme ce vrei sa lucrezi la un cotidian de investigatie!? Du-te cu Leon la sectia Tribunale. Leon, sa-mi zici cum se descurca! Hai, drum bun! cum ziceai ca te cheama?"
"Liliana" ...
"Mai bine ii zicem Pistruici, ia uitati-va ce de pistrui are! Deruteaza criminalu', zau asa! Pistruila mai bine!"

***
Asa era firea lui Mutu. Unul din cei trei redactori-sefi pe care i-am prins de cind am ajus la acest ziar. Un tip, depre care multi ziceau ca nu e sanatos, ca e "cel mai timpit" dar de care le era probabil frica. Dupa ce intrevederea a luat sfirsit, cind m-am uitat in jur Sonia disparuse si ceilalti, inclusiv barbosul Mutu si-au intors privirile de la mine. Asa ca m-am luat dupa un domn mai in virsta, Leonte - zis Leon - si asa am ajuns in actualul meu birou, Sectie Tribunale. Leonte era unul dintre ultimii dinozauri ai presei post-belice. Fuma BT, isi suna de doua ori pe zi familia si la prinz isi desfacea pe masa un ditamai pachetul cu sandwichuri la care asorta apa goala in sticle de doi litri de cola. Dupa doua saptamini - dupa ce am inceput sa descifrez tainele ziarului - am descoperit ca Nea' Leon era trecut in caseta tehnica sef sectie Tribunale ca Leonte Taunu.

***
Era groaznica senzatia sa stai intr-un colt, sa fi tinta privirilor oamenilor alora, atit de agitati si iscoditori, care se parea ca fac in fiecare clipa un lucru de o deosebita importanta. Am luat un ziar si am inceput sa-l citesc! Mai incolo am aflat ca asta era chiar lucrul pe care trebuia sa-l fac.

- Un ziarist trebuie sa citeasca de dimineata ziarele, mai ales ziarul la care lucreaza si apoi sa se apuce de treaba, spunea dom' Leonte Brindusei si Marianei, doua fete cu ifose de doamne, care nu aveau niciodata - sau mi se parea? - nimic de facut. Beau cola, mincau strudele de jos de la colt, isi cumparau ciorapi sau bluze - sau ma trimiteau pe mine sa le cumpar - sau stateau la povesti cu tipii din redactie. Cind am venit, absolut toti de acolo mi se pareu teribil de importanti. ii admiram ca scriu asa de repede intr-o algoritmica necunoscuta. Cum de puneau atit de siguri si de repede titlul? Cum stiau sa umble la calculator, la jocuri mai ales?

***

Romy era un tip masliniu parfumat, foarte ingrijit, cu geaca si sapca din piele maro si fuma Camel. Puteai sa-l asemeni cu un arab - nu am zis tigan - desi multi ziceau despre el ca ar fi tigan. in primele zile m-a fermecat foarte tare, mai ales ca era dragut cu mine. Sonia mi-a zis sa nu am incredere in el, dar nu am inteles de ce.
Pina la urma m-am prins. El a fost unul din barbatii care m-a lamurit pe deplin asupra structurii extrem de simple a intelectului sau organului situat in cutia craniana a majoritatii barbatilor. S-a luat de mine dupa citeva zile si sub pretextul ca ma ajuta la un articol m-a chemat in toaleta unui Club. M-a sarutat, mai mult cu forta, apoi cind a vrut sa-si bage miinile sub tricolul meu am fugit. Mi-a zis sa nu mai spun la nimeni daca vreau sa mai lucrez in presa.
Nici Sonia nu stie.
Desi credeam ca o cunosc de "acasa", Sonia a ramas un mister mai ales de cind am inceput sa lucrez in aceeasi cladire cu ea. Sonia Nicolau este o tipa care face intr-adevar reportaje tari - dar desi ei i se pareau asa toate, probabil ca foarte multa lume habar nu avea nici de existenta ei, nici de a reportajelor ei. Sonia pare inalta dar poarta mereu toc; eu stiu ca ea nu are mai mult de 1.60. Are parul rosu-inchisa, are nasul ascutit, buzele nu foarte groase si eu zic ca seamana destul de bine cu o vulpe. isi face multi dusmani. Eu cred ca a devenit prietena mea mai ales dupa ce i-am dat cadou niste papuci mari in forma de iepurasi, de ziua ei."


CAPITOLUL 6

Naivul provincial

In timp ce incerca sa-si amorteasca creierul stresat de atitea interviuri, dezmintiri declaratii cu un sirop de carte si
asculta ritmuri latino la calculatorul MAC mare de pe biroul de lemn, undeva la parterul blocului unde locuia cu chirie, Tom incepu sa se gindeasca la tam-tam-ul plecarii fostului sef de Sectie, Mutu. Omul cel mai potrivit pentru publicatia Strict Secret, poate cel mai bun din toata redactia, plecase. Totul din cauza unui mic scandal. Fire boema, Tom nu se preocupase sa afle cheia. stia numai ca pe undeva, redactorul-sef fusese luxat pe la spate de cineva si ca in acelasi timp fusese amestecata si o femeie. Singura la care se gindea era Sonia, dar asta si din cauza faptului ca era foarte gelos pe ea. Se implinea un an de cind venise in trustul Strict Secret si sase luni de cind avusese prima noapte de dragoste cu ea. Aveau o relatie libera, la serviciu aproape nu-si vorbeau; dar se intelegeau foarte bine si scoteau reportaje senzationale lucrind impreuna. Din cind in cind se intilneau in garsoniera lui si faceau dragoste. O singura data Tom dormise la ea dar gasca ei stranie de vecini ii taie pofta sa o mai viziteze si alta data pe terenul lor. Avusese senzatia ca sint toti obsedati. Tom si Sonia au fost deranjati de patru ori in aceeasi noapte, ba de batrinul pensionar betiv, ba de studenta care colabora la Strict Secret, ba de bataia dintre punk-eri si spre dimineata de tipetele batrinei proprietarese care-l gasise pe profesorul pensionar dormind la usa ei. "Cum de rezisti, suflete, la nebunia asta?" "Ma distreza, sint simpatici! si nu fac rau."
"Ok! Dar de acum ne vedem numai la mine!" "E o plictiseala la tine, cred ca nici gindaci n-ai!"

incepuse sa zimbeasca gindindu-se la remarca ei. Dar isi aminti de ciudata plecare a lui Mutu si iar, gindurile si banuielile incepura. Era sau nu gelos pe Mutu? Fusese Sonia amanta lui? Ca sa-si calmeze mintea, se ridica din pat si porni calculatorul. Apoi incepu sa scrie in jurnal.

"imi place si nu-mi place de acest personaj mic ca un tir dar coleric, afemeiat, perfectionist din nastere si in acelasi timp extrem de romantic. Sau ma insel in a-l descrie pe Mutu? Ne-a spus, jignindu-ne intr-un fel - ca va scrie cartea vietii lui despre perioada cit a lucrat la Strict Secret. I-am spus odata ca daca va pleca el voi pleca si eu de la ziar. in orice caz, era singurul care scria bine. Fata de el, odata, ma lega o prietenie sincera, o admiratie si o recunostinta destul de mari, dar nu mi-am putut onora promisiunea de a parasi redactia alaturi de el. De fapt, el nu mi-o ceruse, ma oferisem singur.
Nu pot pleca din cauza ei si acest lucru ma roade aproape la fel de tare ca primul. Mai ales ca aceasta ea, este cineva de care ma simt atras dar extrem de departat. Nu reusesc sa ajung la sufletul Soniei, care pare ba rece, ba provocatoare, ba sensibila, ba proasta, ba placuta sau inteligenta... Am banuiala ca a fost iubita lui Mutu si ca de un timp mai are un amant. Cred ca ar putea fi Romy sau Jimmy. Banuielile mi le-a confirmat femeia de serviciuu. Anana - cea vesnic plinsa, bolnava, care daca facea curat trintea lucrurile din jur si ofta din toti rarunchii, care zice ca e machedoanca si se lauda ca e matusa indepartata a Marilenei lui Hagi. Minciuni, pe pariu. Dar are si lucruri bune femeia asta. Face o cafea fenomenala. si ghiceste viitorul, avind ca toti din neamul ei simtul acela de a descoperi ce se intimpla intre oameni."

Tom isi dadu seama de acest lucru cind Anana i-a spus intr-o zi: "Auzi mai taca, dar tu o sa ai o mare bucurie azi, sa nu-ti fie de deochi!' Nu i se intampla nimic pana seara. Pe la opt, cind sa iasa pe usa redactiei, Sonia i-a zis prima data ca-i place de el si in acea noapte au facut dragoste. Ea ii spusese "mor dupa tine, ma vrei azi? " si izbucnise in ris.
Dar Anana ii ghicise saptamina trecuta in zatul de la cafea ca va suferi o mare suparare din dragoste. "Vezi sa nu te insele, taca' femeia asta la care ti tu acum. Ea nu te iubeste; parca esti presu' de jos pentru ea! Da cine e mama' fata asta? Nu ne-o arati si noua? Da mai bine i-ai spune "fugi ispita" asteia pina nu-ti rupe tot sufletu'!"


CAPITOLUL 7

Vedeta si crocodilul

Diana Poganescu era o superba prezentatoare de stiri. Lucra de cativa ani intr-una din televiziunile comerciale, care luasera fiinta dupa revolutie. Era o persoana inconjurata de mister. De cateva luni bune, mai multe echipe de paparazii incercasera sa afle cate ceva despre ea, dar nu reusisera mai nimic. Au reusit sa surprinda doar ipostaze cuminti cu ea, poze parca aranjate, la shopping, la sala sau la cuafor si cateva altele, intrand intr-un hotelul unde ea statea. Se mai spunea ca nu este din Bucuresti. in ciuda unor speculatii, de fapt, nu se stia nimic sigur despre Diana. Iar patronii televiziunii erau multumiti cu aceasta stare de fapt. Misterul Dianei creea rating si ratingul le aducea bani. Erau niste patroni inteligenti.
Totusi, Diana avea, se pare, un singur motiv de suparare. O deranja faptul ca un anume ziarist stia despre relatia ei cu patronul Bancii Egiptene. Cum nelinistea ei devenise obsesiva, iubitul acesteia il suna pe jurnalist si-i propuse o discutie, "ca intre barbati". Cei doi ajunsera la o intelegere mai mult materialista decit barbateasca, care o ferea pe frumoasa vedeta a ecranului de orice scandal, intrucit Jimmy, se angajase sa nu publice nimic despre acel subiect delicat in cotidianul respectiv. Lucrurile au decurs normal, pina intr-o zi cand, Diana Poganescu ajunse acasa obosita de la Televiziue si se puse intr-un fotoliu...

Se facea ca ea era mica, era la o virsta cind alerga dezbracata prin fata invitatilor la masa ai parintilor ei si sub pat descoperise un pui de crocodil. Un crocodil de cululoare verzui-gri ai carui ochi mari, galbeni, o fixau si parca ii spuneau: "Nu trebuie sa furi barbatul alteia! tine minte, este una dintre porunci? Daca nu te cumintesti o sa te inhat de picior ori de cite ori va fi vorba de o stire despre luptele din Palestina, de exemplu."
Tonul animalutului era serios si Diana ar fi putut sa izbucneasca in ris mai ales ca, la drept vorbind toate acestea veneau din partea unei reptile verzi care sisiia anumite cuvinte intr-un mod destul de comic.


CAPITOLUL 8

Afaceri si afaceristi

Chiar inainte ca Ghita Mutulean sa demisioneze de la Strict Secret, alti cinci redactori fusesera dati afara de la Strict Secret cu mare scandal: li se reprosa faptul ca mai multe alte periodice si in citeva emisiuni de televiziune si radio, se dadusera pe fata afacerile firmei care detinea Strict Secret-ul.
La barul Mottor's, noul loc de munca al lui Ghita, acesta impreuna cu alti trei prieteni forfecau stirea zilei: Jimmy a divortat in sfirsit de Mary-Jeanne. De ce? Pentru cine, cand frantuzita de nevasta-sa arata splendid si avea un puhoi de bani? Pana una alta, cei patru fosti angajati ai Strict Secret erau foarte suparati ca se trezisera cu niste citatii de la tribunal, prin care erau dati in judecata, ca nu-si platisera mare parte din impozitele la cartea de munca. Peste 145 de milioane la fiecare. Situatia le scapa de sub control, mai ales cind de la tribunal le sosi o alta citatie prin care conducerea Strict Secret ii dadea in judecata pentru stricarea imaginii firmei si le cerea 100 de mii de dolari.

- Sa o luam metodic! De fapt sint trei firme implicate!
- Stai, mai bine incepi prin a spune avocatului ca o parte din banii de pe reclama erau spalati intr-una din firme si ca dupa toata multitudinea de articole publicitare, redactorii nu luau decit salariul minim pe economie. Ca pentru a obtine bani de la anumite firme care efectuau operatii ilicite se comandau articole ancheta. Cind firma dadea banu', se trecea la aticole de bine.
- Asa este dar nu stii totul!
- Hai ba terminati, ca peste tot e a fel! Ce crezi ca aici la bar ai carte de munca, iti plateste careva impozitele?

Explicatia acestei intimplari era: niste zvonuri care ajunsesera in presa - adica in citeva ziare de scandal - pusesera consiliul de administratie al trustului pe jar. Ce se intimpla, cine ciripeste? Dupa montarea unor microfoane in birouri, vinovatii - adica vechii angajati care stiau povestile si pe care uneori ii scapa gura pe dinafara fusesera gasiti si se proceda la desfacerea contractelor lor de munca. La primirea cartilor de munca, cei cinci observara ca impozitele si asigurarile la stat nu fusesra platite de peste 5 ani si ca pentru a-si trece cartile de munca la o alta firma, trebuiau sa plateasca fiecare din ei milioane bune.
Cum problema incepuse sa fi discutata in cadru mai larg, "multumita" logoreii celor citiva expulzati, bancul zilei era "si daca nu vi s-au platit impozitele la cartea de munca?"

Nu mai surprinse pe nimeni un articol dintr-un alt cotidan central in care Jimmy, mana dreapta a patronului Dumsa, care era si persoana publica datorita fostei sale sotii Mary-Jeanne, fosta vedeta tv, sa fie facut cu ou si cu otet. Dimineata, toata lumea din redactie era adunata intr-un birou si citea respectivul articol. Jimmy nu a trecut in acea zi la birou, ci abia a doua zi, cand a procedat ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Sonia cumpara abia seara, cind se intoarse acasa, ziarul, ca sa-l citeasca in liniste.

articol din ACUZATORUL

"Dl Jimmy, hotul de la Secret

Merita dus la Crematoriu

Florin Apatrasioaiei

Acest incapabil manager a dus firma Strict Secret de ripa. Conform martorilor nostri - in faximil se afla marturia unei foste secretare - va atragem atentia dragi oameni cu bani, ca acest individ vrea sa va jupoaie! Daca va veni sa va propuna vreo afacere, sa nu-l credeti! Clar ca pe undeva cineva va avea de tras si in nici un caz, dumnealui! Mai trebuie sa spunem ca alti martori, surse, ne-au adus la cunostinta implicarea dumnealui in ultimele falimente ale unor banci: BST, SBT, RBBBT, SFB. Jimmy se pare ca era informat despre aceste falimente, dar nu a anuntat opinia publica si nici pe unii clienti ai reclamelor publicitare cu care avusese contract! El a preferat sa le ia banii si abia dupa aceea sa anunte ca respectivele banci au murit si ca respectivul client (care-i platise miile de dolari pentru publicitate) nu mai are nici cit sa traiasca decent! Dvs puteti spune: riscurile meseriei, dar ce se intimpla cind pagubitii sint printre dvs. si sint oameni sarmani?
Un alt defect major al acestui constipat manager este modul in care tipa si invectivele folosite cu subordonatii lui! Se spune ca acest oribil urangutan este obsedat sexual, caci la doua cuvinte respectivul mamut mai foloseste cuvintul acela din povestea povestilor... Ce mai, despre faradelegile si nerusinarile acestui personaj, care culmea-culmilor, am auzit noi ca ar vrea sa intre in politica, in numarul vitor. Pina atunci va las sa admirati o fotogarfie
(cu aceasta ciuperca umana, un virus pe care multa lume ar vrea sa-l stirpeasca) credem noi destul de compromitatoare de la ultimul bairam unde s-a dus sa-si cheltuie paralele. Party dat la barul pe care - am uitat sa va spunem - il detine si la care nu ne-a invitat, asa cum ne si asteptam. Paparazzi-ul nostru ascuns intr-un boschete afara, le-a facut lui si doamnei din imagine aceasta fotografie. Aceasta poza este martorul nostru: cupiditatea si spiritul de gigolo al acestui pulifrici este de neconceput. Mai ales ca doamna pe care incearca sa o vrajeasca este a unui lider al unui partid din opozitie. Asa o vrea dl acesta sa ajunga in Camera Deputatilor! Votati pe site-ul nostru la aceasta intrebare."


CAPITOLUL 9

Alb sau rosu ?

Era joi dimineata si ajunul Craciunului si ea trebuia sa munceasca.
Pentru Jimmy nutrea sentimente amestecate: ura sau dragoste, dezgust sau admiratie, indiferenta, atractie... Sonia se gasea singura cuc intr-un apartament din centrul capitalei, avea o multime de treburi de facut, iubea un barbat care nici nu se gindea sa-si sacrifice relatia cu noua lui partenera pentru o legatura cu ea. in acelasi timp isi blestema pornirile care o facusera sa devina pentru scurt timp iubita altuia.
in timpul liber incercase sa faca niste afaceri, dar persoana cu care vorbise se dovedise a fi neserioasa iar ea isi pusese la bataie niste relatii si prietenii si acum ii parea rau. fata cu care pornise asa-zisa afacere paruse o prospera femeie de afaceri. Acum Dna Virlan disparuse de tot. Firma pe care incercase sa o faca nici nu existase legal, o lasase pe "asociata" sa se ocupe de inscrierea actelor. Alte necazuri? Urma sa vina impozitul pe venit neplatit de anul trecut, impozit la care nici nu vroia sa se gindeasca iar nota de telefon era imensa.

Ceilalti o vedeau ca pe o domnisoara serioasa, cu o situatie materiala buna, poate un pic cam nervoasa. Eleganta, putin cam extravaganta, avea parul de culoarea prunei si niste suvite albastre. ii purta parul mai mult prins in coc.
Era inalta, intotdeauna cu pantofi cu toc, avea niste cercei mari de forma dreptunghiulara. Fuma numai cu filtru si cu port-tigaret si-i placea jazz-ul.
Dupa ce-si dadu jos pantofii si-si "defrisa" stratul gros de fond de ten, pudra, rimel, fard de obraz din oglinda privea o fetisoara de copil palid si speriat. Emotionindu-se de imaginea ei dar si de gindul la datoriile pe care musai trebuia sa le plateasca fara ajutorul nimanui incepu sa plinga si dadu radioul mai tare ca vecinii de palier sa nu-i auda hohotele.

Fumase aproape doua pachete de tigari.
Scria la computerul din redactie cu lumina inchisa, deoarece ii stinsesese becul, din gluma, colegul Galiman, reporterul de « speciale ». Lucra in paralel la doua articole, un material pe care trebuia sa-l corecteze - era raspunzator de numar - si un proiect personal pe care-l scria cu placere dar fara sa-si faca multe iluzii data fiind mafia din domeniu. Asculta o emisiune de jazz la radio si astepta sa mai vina vreo pagina de la corectura. Mai erau trei zile pina la Anul Nou si iarasi, ca anul trecut era de serviciu la ziar. intre timp, evoluase pe mai multe planuri dar ceva tot nu era in regula.
isi reprosa chiar si acum ca nu plecase de la Stict Secret cu o luna inainte. Dupa cearta dinainte de Craciun, mai avusese loc o discutie. Ei singuri in biroul lui. Ea ii spuse ca daca nu ar fi fost el, ea si-ar fi dat demisia. El nu-i spusese nimic. Ea a vrut sa iasa. Jimmy o oprise. Apoi Sonia se aruncase la pieptul lui si se sarutasera si nu se mai vorbi iar de nici o plecare.

Se oprise din corectat si ii mai aprinse o tigara.
Peste citeva zile primi un mesaj de la un cunoscut. Se ajutau reciproc cu informatii din domeniul mass-mediei si al economiei si o data iesisera la un club din regie la o cafea care se prelungise pina la 11 noaptea. (El ii povestise despre cum a plecat dintr-un mare trust de presa, care acum era declarat falimentar, despre severitatea de acolo despre ciudatenia care mergea spre paranoia a unora din oamenii din conducerea respectivei firme; despre motivele care l-au facut sa demisioneze desi salariul lui pe atunci nu era de lepadat. Sonia il aproba din cind in cind, dar se intreba de ce era el asa de sincer, oare ascundea ceva, de ce isi trecea asa de des mina prin par, i se parea ei sau el ii facea cu ochiul din cind im cind si de ce? Oare urmarea vreo reactie din partea ei? Oare vroia sa devina intim cu ea, amic, sau era singurul personaj normal - cu aer occidental, mai pe placul ei - din toti oamenii cu care lucrase? De ce era asa de prietenos fara sa fie agresiv, in ce lume traia el?) Dupa citeva zile tipul ii trimisese un e- mail. Era de fapt un e- mail cu un test de personalitate, zice-se al lui Dalai Lama. Dupa ce raspunse la fiecare din cele zece intrebari care tineau de preferintele culinare si vestimentare trecu la partea mai serioasa a intrebarilor.

"Culori. Pune pentru fiecare din cele cinci culori o persoana apropiata care sa se potriveasca cu fiecare din ele: galben, portocaliu, rosu, alb si verde."
Sonia scrise "Ilina" - se imbraca in galben si are parul cu suvite galbene si un ten galbui - chiar imi sugereaza galbenul, "Liliana", este cea mai apropiata de mine uneori, poate din cauza culorii parului care se apropia de portocaliu, sau a pistruilor cafenii, si Sonia trecu portocaliul in dreptul lui Pistruila.
"Alb?" La inceput scrisese... "tata"... apoi schimba cu "Tom" - imi pare atat de sincer, uneori seamana cu ALBUL - gindi Sonia.
si "Verde"... "matusa-mea"... "Rosu", nu poate sa fie altcineva decit "Jimmy". Desi nu-l vazuse decit o data cu un tricou rosu, nu putea asocia parul lui negru si tenul alb cu ceva mai potrivit decit rosu.


Raspunsuri

Galben - cineva pe care nu il vei uita, portocaliu - cel mai bun prieten, verde, cineva pe care nu-l vei uita niciodata, alb - sufletul pereche si rosu: pe cine iubesti cu adevarat...
Deci chiar il iubea pe Jimmy?



CAPITOLUL 10

Insomnii

Diana se uita in oglinda.
Se gindea ca miine va veni o alta, exact ca in filmul: S-a nascut o stea, cu Bette Davis. Iar ea poate nu va fi in stare sa-si continue cariera fara suportul lui sufletesc. Si material. Uneori, acasa cind se uita in oglinda admitea cu o ciudata placere masochista ca imbatrinea. Ciudat. Se stia de mica si isi stia pielea catifelata. Asa era atunci. Piele simpla, catifelata. Dispretuise tenul matur al celei care era mama ei cind o privea cind se cremuieste noaptea. Fara un motiv anume, decit poate ca tatal ei o numise intotdeauna "printesica mea" crezuse ca este mai presus decit concetatenele sale. Isi iubea mama - ca orice om normal - dar crezuse ca este facuta din "alt aluat" decat ea. indraznise sa spere ca este mai pretioasa, dar acum trebuia sa admita ca pielea ei se increteste ca a oricarui muritor. Oare telespectatorii vor sesiza aceste mici si groaznice schimbari ? Porii se iveau parca acum - in mintea ei - ca niste cratere, cearcanele trebuia sa le acopere cu o groaza de fond de ten si cind zimbea fata i se umplea de cute. De departe tot tenul alb, frumos, stralucitor, il avea. De la tenul ei, gindul o purta la asemanarea cu pielea lui lui Jimmy, la chipul lui; el era principalul actor al deselor ei fantasme erotice. Din pacate nu isi putea stapini sentimentele si acum era indragostita de doi barbati.
Dar cea mai recenta pasiune era Jimmy, unul dintre actionarii trustului Strict Secret si era sigura ca daca si-ar pune mintea cu el l-ar cuceri.

***

Din pacate crocodilul care ii aparea in somn devenise o prezenta constanta. intr-o alta noape, crocodilul devenise urias si o purta in spate. "Diana, tu esti indragostita de doi barbati in acelasi timp?"
- Da. raspunse prezentatoarea. (Pentru prima data recunosc, isi dadu ea seama.)
- Totusi, nu e moral, si apoi, draga mea, unul nu te iubeste. Te vede ca pe o curiozitate, ca pe o eventuala prima pagina. Si apoi, tu ii esti superioara. Te desparte sticla televizorului de bietii muritori. Iar celalalt, nu cred ca-l mai iubesti de fapt...
- Ce tot spui, il iubesc, vreau sa ne casatorim!
- Vrei tu sau el, de ce ti-e teama, ca nu o sa mai gasesti un tip bogat care sa te si vrea? Credeam ca fetele cu bani si frumoase nu traiesc asemenea frustrari..
- Am 27 de ani!
- Esti tinara!
- Pe dracu!
- Esti cam rasfatata! Nu-ti place sa pierzi!
- Cred sie eu!
- Ce vrei de fapt? Sa te minti? Crezi in dragoste?
- DA! Ce sa fac atunci?
- Fa ceea ce TREBUIE!"

***

"Domnisoara Diana, trebuie sa te trezesti, ai o transmisiune speciala peste jumatate de ora. Urgent imbracarea! Masina te asteapta jos!" urla producatorul la telefon. Diana, care avea ochi inca inchisi, arunca receptorul cit mai departe.
Diana se intreba zece minute mai tirziu, in timp ce ii venea sa vomite din cauza pastei verzi de dinti care-i umpuse gura, ce visase de se simtea atit de prost.


CAPITOLUL 11

Oaia si bioenergeticianul

Cand Sonia intra in firma si se apropie de ei, unul dintre colegii de la ziar incepu :

- Sa va zic bancul ala cu studentul... Cica un student la sociologie isi da doctoratul. Ca sa se documenteze, trebuie sa locuiasca timp de 2 luni la o stina si sa observe obiceiurile ciobanilor. La inceputul primei luni observa ca ciobanii isi satisfac poftele sexuale cu oile. Ride el ce ride de ei, dar la sfirsitul lunii nu mai poate rabda nici el "celibatul". Ciobanii il surprind intr-o seara regulind o mioara. Si dai ris. - De ce rideti? Doar si voi o facurati cu oile? zice studentul. - Da ma, da nu cu curva aia.
Hohote de ras...
- Vine Sonia, pazea...! incepu sa strige unul din baietii de la Social.
Alte hohote de ras. O urau pentru ca banuiau relatia ei cu « seful» si mai presus pentru ca le refuzase avansurile tuturor.

Ea mima indiferenta, era chiar dispretuitoare cu restul lumii, ba chiar rautacioasa uneori. Unora nu le convenea atitudinea ei si din cauza asta incercau sa o neutralizeze.
Sonia era deja nervoasa. isi incepuse ziua cu o gafa, aceea de a nu o recunoaste pe sotia patronului, doamna Nelly Dumsa si de a nu o servi cu nimic cit timp isi asteptase sotul la o conferinta de presa. Dupa ce primise de la Jimmy direct mustrarea, se simti extrem de nenorocita si-si jura - in timp ce statea cu ochii inchisi in toaleta, rezemata de usa - sa se schimbe. Dar cam greu, pentru ca asta credea ea despre ea ca era o tipa senzuala, inteligenta si ironica. Dar era oare asa?
Cand era mica, mult mai firava si mai nesemnificativa, se inchipuia dansind in fata colegilor de clasa. Nu apucase sa o faca niciodata. Din pacate doar cei mai buni prieteni o vazusera cum danseaza. Prefera sa stea in cochilia ei cind era cate o petrecere. Nu ii era teama de ridicol, dar stia ce se putea intimpla: barbatii s-ar fi indragostit de ea, iar fetelor le putea deveni de-a dreptul insuportabila. Psihologic, Sonia le intelegea prea bine. stia ca era vina ei ca nu reusea sa se impuna mai mult decit acum, dar simtea ca peste un timp, cind va acumula destula experienta, tupeu si furie, lucrurile vor veni de la sine.

***
Chiar atunci intra pe usa redactiei un personaj soios. Ca orice personaj soios si strain a fost tratat de catre colegii ei cu rautate. Pina la urma unul dintre redactori isi aduse aminte ca acesta era un bioenergetician care venise tocmai din Focsani. Motivul? Dupa o scrisoare primita de la acest domn ii descoperise redactorului care se ocupa cu probleme paranormale o afectiune la inima de care nu avuse habar si care chiar exista. Speriat si convins domnul Manolache, se hotari sa-l sune si-l convinse sa vina la Bucuresti pe bioenergetician. Dupa ce-l prezenta colegilor, cei mai multi acceptara, mai in gluma mai in serios, sa fie testati de catre acesta. Personajul o testa si pe Sonia si-i descoperi o "mare cantitate de energie acumulata dar si multa tristete; exprima-te, ai curaj si fa ceea ce simti, daca nu risti, nu castigi!" ii spuse omul.


CAPITOLUL 12

E-mail-uri

- Iar scrii iubitilor, Sonia! Asa de dimineata?
- Scriu, vreo problema care te framinta dra secretara? Sonia se ridicase de la pupitru si o tintuia cu privirea pe secratara firmei care dorise sa faca un spirit.
- Nu draga, hai ca te las in pace ca altfel imi strici si mie ziua nu numai tie, replica secretara, inchizind usa din biroul Soniei.

Mesaj de la dana_verdescu@yahoo.com catre sonia_m@yahoo.com
20 mai


Mesaj de la sonia_m@yahoo.com catre dana_verdescu@yahoo.com
22 mai



Mesaj de la erika_jolie@yahoo.com catre sonia_m@yahoo.com
25 mai
Mai, draga Sonia, mai,
Mai traiesti si tu? Mai esti vie? Ce-i drept, te tot citesc pe internet in ziar, dar nu era suficient.



Altfel, toate bune pe-aici... Australia parca s-a mai linistit dupa razboiul civil si nu mai e asa terorizata de ceea ce s-a intimplat si de ceea ce ar putea sa se intimple...Totul a reintrat in normal... Noutati nu prea sint sau poate nu-mi trec mie acum prin minte...Sau poate nu m-am trezit prea bine, avind in vedere ca aici, acum, e inca dimineata... Dar tinem legatura.

Te pup si astept vesti noi.
Erika>

Seara cind ajunse acasa se simtea foarte obosita. Dupa ce facu un
dus si isi pregati o gustare se aseza la computer. Nu avusese timp sa raspunda unor prieteni si se bucura ca vecinul din Braila ii instalase si internet la calculatorul de acasa asa ca isi deschise adresa de e-mail.

Primul mesaj era de la Dana, o fosta colega care era acum asistent de regie la o casa de Filme. Dana plecase de ceva vreme de la Stict Secret. Desi lumea zicea ca unde plecase Dana salariile erau ca in America, partenerii si finatatorii find din SUA, aceasta ii explica Soniei mai degraba, contrariul.


Mesaj de la dana_verdescu@yahoo.com catre sonia_m@yahoo.com
26 mai

S



Capitolul 13

Cineva umbla pe balcon. Se facuse deja intuneric si afara se auzeau tare ciudat fosnetele, chiar linga geamul Soniei. "Cine e acolo?" striga ea, gindindu-se cu groaza ca poate o fi fost batrinul profesor care de buna seama ca o fi privit-o si in timp ce se schimbase de haine cu o ora mai devreme. inchise ochii pina o durura si in timp ce auzea o mie de zgomote in minte, incepind cu o piesa frantuzeasca de la televizor, la fosnetul agasant al persoanei care se misca pe balcon, iar acum in timp ce-si stringea pleoapele pina la durere auzea si tiriitul mobilului; care sunet cu siguranta ca i se parea ca-l aude pentru ca il inchisese fara doar si poate cind intrase pe usa. intrezarea cu ochii inchisi o lumina care lua diferite forme. isi inchisese ochii la nervi si acum ii strivea de podul palmelor. in timp ce forma luminoasa din mintea ei se schimba neincetat din tigaie in fluture si din fluture in litera R incepu sa se calmeze. s

Primise de la amicul ei (pe care-l cunoscuse pe chat acum vreun an) de dimineta un mesaj in care ecesta ii spunea ca fusese concediat.

Mesaj de la zorg 666 catre sonia_m@yahoo.com
29 mai

z

Acum Zorg ii mai scrisese
Mesaj de la zorg 666 catre sonia_m@yahoo.com
1 iunie


Sonia ii raspunse:

Mesaj de la sonia_m@yahoo.com catre zorg666@yahoo.com
2 iunie



Mesaj de la botik69@yahoo.com catre sonia_m@yahoo.com
3 iunie
Iata si un mesaj de la Botic. Botic era sursa ei in ceea ce priveste prezentatoarea de televiziune Diana, cu care era vecin de bloc.

iti raspund pe fuga, trebuie sa ma duc la examen. Se spune pisi draga (si pentru asta te astept sa ma scoti in oras la restaurantul chinezesc, ca nu-ti mai dau de acum informatii pe gratis - GLUMEAM pisi scump!) ca Diana Poganescu ar vrea sa faca un copil cu un patron egiptean (SIC!) vecinii nostrii mi-au zis ca desi el o implora mereu(se aude tare de alaturi!), gagica nu vrea! Pesemne ca de fapt nu-l iubeste asa de tare! Se pare ca vrea sa aiba o situatie materiala si mai buna -lumea zice ca ai ei parinti sint foarte bine dotati din acest p.d.v., tatal ei a fost consul in nu stiu ce tara, au vile la munte si la mare, dar nu stiu, poate ca vrea doar o pozitie sau poate ca (aici e o speculatie) il iubeste dar mai iubeste si pe altcineva! aici trebuie sa pui osul la treaba si sa investighezi si tu cu cine, ce, cine e(daca e). sincer, am auzit niste zvonuri, dar nu cred ca poti publica si nu e nimic sigur. cum ora mea de internet s-a terminat si dl acela urit cu bube pe fata si imbracaminte de bodyguard ma cam fixeaza - si nu cred ca sint genul lui - cred ca tre' sa-ti zic "pupici" si ne mai vorbarim alta data.
ps. s-ar putea sa ne vedem chiar miine, caci azi s-ar putea sa mai aflu ceva. Poop u.>


Mesaj de la sonia_m@yahoo.com catre botik69@yahoo.com
10 iunie

Sonia ii raspunse:
< dragul meu ce sa-ti spun, banuiam eu ca ceva e putred in Danemarca. cred si eu ca mai are un iubit, dar cine sa fie, m-ai lasat in coada de peste cu raspunsul tau de azi! si unde ai fost, caci am vrut sa te sun si nu te gaseam niciunde? sa nu-mi zici ca ai fost in vizita la ea, ca lesin!? dar stiu ca tu esti in stare de asa ceva, zau, nici acum nu pot sa cred ce mi-ai povestit, cind mi-ai spus intr-o zi senin: "draga mea, ia ghici cu cine m-am intilnit azi cind duceam gunoiul! Cu Diana Poganescu! Cica de jumatate de an e la noi in bloc si nu stiam" mi-a venit sa te omor atunci! nu puteai sa casti ochii mai devreme la ce vecini ai! ia vezi, or mai fi personalitati pe acolo. in fine, acum, concentreaza-te la ce se intimpla in viata domnisoarei caci am nevoie de o bomba! m-am saturat de interviuri cu primari si reportaje sociale in piete si comentariile analistilor bancari! dra poganescu este exact ce imi trebuie ca sa i-au o prima cu care sa ma duc in concediu! si iti promit ca te duc la restaurantul chinezesc! te kiss, Sonia>

Mesaj de la sonia_m@yahoo.com catre tom_tom@yahoo.com
23 iunie



CAPITOLUL 14

Singur printre bastani


Mama, verisoarele si sora ei din Caracal nu se deosebeau de niste bibliotecare sau profesoare de romana de clasa a treia. Dar o puneau la punct de fiecare data cind se contrazicea cu ele. Dupa ce o perioada de lucru la ziar, intr-o zi se felicitase deoarece iesise onorabil dintr-o discutie cu familia. isi dadea seama ca familia sa se invirtea in jurul acelorasi concepte, pareri si ca acestea se bazau pe niste principii destul de solide, dar cam vechi si oarecum rurale. Nu stia daca sa creada de acum incolo ca ele greseau si ca ea descoperise si o alta fata a realitatii sau daca ea se indepartase din cauza "Capitalei" de radacinile familie si gindirii acesteia. Totusi ajunsa inapoi acasa in camera sa. Lili se simtea mai bine. Victorioasa chiar dindu-si seama ca pentru prima data in viata zimbetele ironice si comentariile aluzive ale familie ei se pierdusera intr-o tacere prelunga. Nici nu mai stia de ce se contrazisera! Ah, verisoarele in frunte cu mama ei in timp ce-si dadeau in carti urmarind cu coada ochiului pe Diana Poganescu la televizor incepusera cu niste presupuneri despre viata acesteia. Bineinteles, stiind cum statea treaba cu vedeta in cauza Lili le explica ce stia ea despre vedeta. Simtea ca a evoluat si era mai bine-dispusa.

Sonia si-a serbat ziua de nastere la o discoteca. Printre invitati au fost Minodora, Botic si Lili. Pe Lili o cuprindea o senzatie stranie de placere si de senzualitate ori de cite ori auzea ritmurile de "drum", basii si frecarile discurilor celebrului DJ Lamix. Sonia si celelelate fete dansau pierdute in multime, iar ea le urmarea dintr-un colt. isi privea din cind in cind piciorusele usor plinute si bluza alba. Prea decenta pentru o seara colosala la discoteca. Simtea ca vrea sa danseze dar daca baietii ar fi observat ca este prea scunda si prea plinuta, daca va dansa aiurea? Se hotarise atunci sa se lipseasca si sa se ridice de pe canapeau argintie. intr-un tirziu, cuprinsa de o stare euforica, pe la 3 dimineata, cind doar citeva persoane mai dansau obosite pe un remix al lui Kyle Minogue se hotari sa danseze.

*** Dupa ce se intoarse in apartamentul de 2 camere din blocul 35 medita la cele intimplate...asadar o noua generatie se nascuse, o generatie din care ea trebuise sa faca parte dar ea habar nu avea despre asta. ai ei(rudele), sub pretextul unei bune educatii o indepartasera de tot ce era omenesc, normal, salbatic. ce-i pasa ei ca stia fanceza si spaniola la perfectie (multumita banilor parintilor si
a oribilei, antipaticei, cocosatei si probabil lesbianei profesoare din liceu care o meditase pina mai anul trecut)? observase ca unele fete pe care le cunoscuse in Bucuresti vorbeau franceza si italiana la perfectie... Iar Sonia cel putin nu-i spusese de vreun meditator si nu credea ca stie mai putine conjugari ale verbului « manger »...

*** Jurnal Lili
"Ce as putea face, un baiat imi spunea ca nu a reusit nimic pina la capat in viata lui pentru ca i-a fost teama ca daca o sa inceapa ceva important nu va putea duce pina la capat. Eu i-am zis ca si eu am facut asta pina atunci, (era acum un doi si mai bine). Acuma nu mai vreau sa fiu asa. Trebuie sa fiu buna de la cap la coada. As putea sa fiu. ii admir pe gay, pe prietenii Soniei. mai precis m-am imprietenit cu unul din trei baieti cu asemenea apucaturi.

Sint o fire ciudata, fara metoda, lenesa, inteligenta, rautacioasa, simpatica, vesela, capricioasa... Nu sint razbunatoare, nu prea perseverenta, am memorie si sint irascibila; nu prea rabdatoare.
Oarea cum ma vad ceilalti?
Stind asa lucrurile m-am hotarit sa fac un pic de circ ca sa impresionez o pereche de diavoli nesimtitori...doi vecini ai mei care ma tachinau. Pina la urma, stind si cugetind, faptul ca mi-am iesit un pic din fire nu a fost neaparat in favoarea mea. Mi-e un pic rau. intotdeauna, dupa ce maninc carne de orice fel, seara, mi-e rau. A fost sunca si s-a terminat si ce-a de-a 9 zi de regim. Mai am cinci. Am slabit 5 kg. in sensul ca aveam peste 64, poate chiar peste 66 la 1, 67. si acum am cam 57. Doar ultimele zile am facut ceva gimnastica, imi provoca greata acest cuvint, de fapt m-am miscat ca sa ma dezmortesc ca ma simteam ca un gindac tinut la cuptor. bleo..."

***
Dupa trei luni de la venirea la Strict Secret se simtea tot destul de marginalizata. Stresul, nervii, antipatia colegelor, misto-urile care i se pareau condamnari la moarte o facusera sa tresara noaptea in somn si sa plinga in baia de la redactie cam de doua ori pe zi.

*** Jurnal Lili(continuare)
" Am ajuns la vorba Ilenei, o prietena de-a mea, sa cred ca mintea vine dupa 22 de ani. dar vine?? Azi m-am intilnit cu Diana, celebra frumoasa prezentatoare. Se spune ca are un salariu de 6000 de $ pe luna. A fost draguta, prea draguta. Am intrebat-o si de prietenul ei dar a evitat raspunsul si a spus ca "sti bine ca nu-mi place sa vorbesc despre asta, si Jimmy stie" cu asta mi-a pus capac. Of, rau e sa fi, vorba unui coleg, un mic negrisor.
***Florin Marcel este prosper om de afaceri care mi-a dat o carte de vizita usor deochiata: Directorul reprezentantei Chanell in tara noastra, Marcel era, culmea coincidentei, iubitul unei noi si stilate colege de breasla de la un alt cotidian.
Dar sa spun si marea mea problema, neliniste de azi?
Uite poate si din cauza efectului unui pahar de bere de la un cocteil din seara asta, acum ca sa marturisesc, mi-a mai trecut prin cap, si zau imi pare rau, dar am avut senzatia ca incep sa ma indragostesc de Jimmy. Sonia cred ca s-a suparat pe mine chiar daca a ris.
Abia acum imi dau seama ca am mincat prea mult. Miine ma voi rade pe picioare voi purta o rochie lunga si pantofii maro. Voi avea o dispozitie de salam umplut. Am inceput sa ies in lume si e frumos.

Oare de ce vedetele nu se uita la tine cind vorbesti. Nu sint sincere?
Dar asta este, nu ai ce le face. si revenind, oare a fost doar o stare trecatoare privirea lui? Oare ce a fost cu mine si Jimmy, de fapt am simtit ceva mai mult. Este exact genul meu de barbat care-mi place mie. peste 30, aratos, sexi, usor betiv, cu bani, elegant... Singurul inconvenient major este ca are o sotie si o amanta, care intimplator este colega mea si de care si mai grav, imi place. (de asta si i-am dat mai apoi cadourile Soniei mai ales pentru ca ma simteam vinovata ca m-am uitat la omul ei si mi-am inchipuit porcarele) De fapt, astea sint cele mai mari atractii. dar e o mirsavie din partea mea sa ma gindesc el. E o nerusinare, ... o sa incerc sa nu mai fac asta.''

***

Lili se simtea uneori folosita de diferiti oameni despre care trebuia sa scrie articole care-i spunea tot felul de bazaconii dar care ascundeau lucruri mai grave. Asa era bunaoara cu celebra prezentatoare Diana care era amanta directorul bancii egipte, Hallmun Gaftarich. Aflase ca sint impreuna, pricepuse abia tirziu de ce de fiecare data cind aducea vorba despre asta, cind sefii o certau pentru ca nu a avea destule stiri, era intimpinata cu un refuz categoric. Purtarea ei copilareasca o facusera sa fie tratata cam prost de ceilalti colegi. Singura care o apara era Sonia dar nici ea nu era pe o pozitie foarte tare. Nu se stia ca este iubita lu' sefu', iar daca s-a fi stiut ar fi fost cu mult mai rau pentru ea. Sonia facea pe sefa dar era trecuta in caseta tehnica doar sef de sectie si nu redactor-sef-adjunct.
Sonia nu ii spunea prin ce trece dar probabil ca suferea. Din cind in cind, Liliana auzea muzica data la maxim in baie. intr-o seara trecuse sa ia ceva d-lui in bucatarie si usa era deschisa la baia care era comuna. Asa ca o vazu pe Sonia prabusita in cada in ritmuri de Nirvana si hohotind ingrozitor. Spatele alb, subtire, curbura sinilor si parul erau foarte senzuale. isi spuse, retragindu-se tiptil.

***


De trei zile (aproape) ma chinuie un dor ciudat. L-am cunoscut de aproape pe actorul si cintaretul meu preferat, pe Love Boy. Am vorbi cu el. pentru un interviu si i-am cerut un autograf. mi l-a dat, (m-a intrebat cum ma cheama). a fost superb si concertul imi place muzica lui dar nu am ascultat-o pentru ca ma gindeam la el. Love Boy m-a dat pe spate...sint topita. As face orice nebunie daca mi-ar cere-o. Cred, de fapt, cred ca el e barbatul vietii mele. e superb, superb, superb. si miroase, culmea, ca orice derbedeu. Are parul foarte frumos si arata bine, mai tinar decit este (si-s super-extra-foarte-ingrozitor de - nemaipomenit- obsdedant - de indragostita de el.) Am mai luat ceva kilograme de emotie. am si mincat mai mult (ciudat) zilele astea. Desi m-am miscat mai mult e si fffoarte cald. e de fapt 10 mai, mai sint 5 zile pina la un decont. Oare de ce lumea imi zice "pistruiata"?

am zis ce oribil am cazut in timp ce ma furisam prin intuneric prin spatele Bibliotecii Nationale ca sa intru in culise la concert la Love Boy? Am rezistat eroic pina acasa. Acolo am vazut ca mi s-a umflat piciorul cit un pepene. ma simt ciudat. azi am fost la serviciu incaltata cu pantofi si cu ciorapi albastri cam prea grosi. am fost dimineata prin bucuresti pe la Unirea mai exact sa iau si sa duc cuiva un dosar. ma rugase aseara sa faca treaba asta si a zis (personajul respectiv)ca o sa-mi ramina dator.
fata de aceste aberatii, ma confrunt si cu probleme serioase - deocamdata sint insa optimista. »

CAPITOLUL 15


- Draga mea, trezeste-te sa vorbim ceva. Este vorba de Hallmun. Cum merge relatia voastra?
- Mai lasa-ma cu sfaturile tale idioate de pui de crocodil ce esti. Pui mic si scarbos...
- Ma jignesti! De ce faci asta? sti ca sint de partea ta! Dar daca o sa continui sa ma tratezi asa, si daca o sa continui sa iei pastile de somn, pentru ca eu ma simt extrem de obosit cind tu inghiti nenorocitele astea de pastile de somn. Eu fac parte din visul tau si daca vei continua sa inghiti prea multe s-ar putea sa dispar. ti-ar placea sa patesc asta?
- Termina-te si lasa-ma sa dorm... Ce vrei in fond sa faci? Sa ma
convingi sa ma despart de Hallmun? Nu pot, nu vreau!
- Asculta-ma o data! Nu-ti cer nimic, doar sa judeci cu inima!
- NU VREAU!
- Sau nu poti?
- Nu te pot lasa fara sa nu-ti spun! Daca nu te desparti de el, peste 8 luni veti avea un accident. Cel putin asa scrie in astre, ca perechea ta va avea un accident. Semnalmentele astrale se potrivesc cu profilul lui!
- Taci, taci ca sa nu zic ca aberezi.
- Desparte-te de el. Uita-l pe egiptean. Sotia lui ii va lua toata averea iar tu vei fi uitata.
Diana izbucnii in plins.
- Nu vreau sa aud, de ce imi spui asta, nu vreau sa mai stiu nimic!
- Vreau sa te ajut... Nu-mi place sa recunosc pentru ca acest om nu este pe gustul meu, dar este scris ca tu tebueia sa traiesti. Desparte-te de Hallmun!

Diana se trezi tanspirata. Era abia trei noapte. Noroc ca urma o zi de miercuri in care nu trebuia sa prezinte decit jurnalul de seara. isi lua o tigara cu dublu-filtru din pachetul de pe noptiera si-l privi pe barbatul de linga ea. Avea 46 de ani. Arata bine pentru virsta lui, alerga, facea sport. ii privi figura cam aspra. Nu il iubea pe Hallmun. Avea nevoie de puterea lui insa ca sa isi duca mai departe planul. Micul crocodil parca ii chitaia in minte.
Diana se duse pe balcon sa fumeze o tigara si sa se gindeasca.


CAPITOLUL 16

Avantaje politice

Se grabea spre facultate unde avea intilnire cu unul dintre profesorii lui, cel cu care vroia sa pregateasca lucrarea de diploma cind se auzi strigat. Se opri o limuzina chiar linga el. Dinauntrul se vedeau doua persoane. O femeie mai plinuta, cu parul cret se incurca in geam si pina la urma reusi sa-l deschida. Dupa un efort al memoriei o recunoscu pe fosta ei colega de la ziarul la care lucrase in urma cu trei ani. Era Camelia Pivniceru-Olteni. Barbatul din spate avea o figura severa. Memoria functiona bine si intelese de ce, intuitiv, barbatul de linga ea, sotul acesteia, nu fusese bucuros de revedere. Dlui acela, ajuns acum ministru, care se plimba intr-o limuzina extrem de scump cu femeia din limuzina, una din gagicile de la gazeta cu care se... - ii spuse "Salut, ce mai faci? se auzi el.
- Bine... ne grabim la o Palatul Justitiei ii raspunsese burtosul fonfanit. Tu?
- Ma... ma duc ... la un interviu, mintii Tom, gindind ca oricum dupa Facultate ave in program o intilnire cu un amic pe care o putea considera interviu.
- Bine, la reveder’... masina trecu pe linga el si ca intr-un film cu Raj Capor, ii colora blugii cu o pala de noroi. Se simtea un ratat.


CAPITOLUL 17

Din jurnalul Soniei

"Nu am dat niciodata cu adevarat. Ar fi timpul sa o fac.
dragostea vietii mele mi-a zimbit intelegator si mi-a mai dat un dosar de conspectat. Asta se intimpla intr-o duminica, intimplator de ziua mea. sint la redactia unui ziar de tiraj mic, cu mari probleme financiare, interne si de tot felul, Strict secret. aici am invatat sa privesc lumea in fata. canaliile mai ales. nu ca toata lumae ar fi de acest tip. dar foarte multi sint. Pina atunci treceam pe linga ele cu un zimbet firav in coltul buzelor. Aici am invatat cu timpul sa le zgindar si sa nu-mi fie frica de ele. si ce daca nu am mijloacele sa le neutralizez? Macar sa le fac sa creada ca as putea. Dar asta inseamna sa fac o cacealma, nu? e si periculos. Acum nu-mi mai e frica. Am o viata personala care nu mai valoreaza nimic.
Revin la momentul dosarelor. Nu ma deranjeaza prea tare ca ma de lucru dar gestul lui Jimmy m-a secat un pic la inima. Simt uneori ca insemn pentru EL doar un obiect nesemnificativ, un pion, ca sa-mi citez o colega.
Dimineata as vrea suc de fructe dar apoi mi se face foame si vreau ombleta. Cam asa e si cu viata mea. Dar am senzatia ca dupa ce maninci rahat sau mai degraba, totusi metaforic, te arunca altii in groapa cu metaforice excremente, ajungi (intr-un final, vrind-nevrind) sa-ti controlezi afurisitele de porniri. Ceea ce nu se poate spune si despre calugarita violata care se duce a doua zi la maica superiora si-i marturiseste pacatul. intreaba fata. ii spune stareta...

Unul din lucrurile care imi place cel mai tare este sa cint. De fapt, placindu-mi conceptele lui Freud ma gindesc ca toate lucrurile care au legatura cu simbolul microfonului, bananei imi plac. Ma mai gindesc, in urma analizelor bunicii mele care sutine des ca: "...nu ai voce, am ascultat pe atitea fete la casa de cultura - a fost directoare la o casa de cultura in timpul lui Ceasca - care aveau voce si tot nu au ajus nimic... potoleste-te o data cu prostiile..." da, are dreptate, sa ma potolesc si sa-mi i-au un barbat...necazul e ca sint pretentioasa. >

***Au stat amindoi la povesti intr-un colt al Resturantului Phoenix, gazda Manifestarii din acel an. Cintaretii, politicienii, actorii se buluceau fara jena la masa in cerc plina cu platouri cu mincare. Sonia se simtea prost. in acea zi, presedintele unei Banci despre care facuse in trecut un material investigativ se impuscase. Nu din cauza ei dar tot avea renuscari si vedea in orice bucatica de mincare stropi de singe. Tom o vazuse ca se simte rau si ii aduse un pahar de portocale. Baiatul acela - cu care se iubea uneori - era foarte dragut. "Pacat ca e prea naiv."

Tom se gindea fara sa vrea cum ar fi sa-i sarute buzele senzuale si sa-i mingiie obrazul... Nu era insa intoteauna draguta cu el. uneori mai glumea, ridea putin de miciile lui stereotipii sau defecte.

Se asezase pe o canapea in holul restaurantului. isi aducea perfect aminte de ultima declaratie a celui care se impuscase. Artificile de interior, zimbetele largi umflate de ruj ale doamnelor, fata plina de cosuri a unui coleg, zimbetele rautacioase ale celor doi colegi gemeni se ivirteau ca intr-un caleidoscop. si culmea isi aducea aminte tocmai azi de dizgratioasa intimplare de acum doi ani din metrou cind un barbat umpluse toata podeaua cu voma. Fugi la baie.
Cind se intoarse dupa vreo 1/2 de ora, invitatii, vip-urile si presa plecasera. in sala mare a localului ramasese Jimmy care statea de vorba cu doi politicieni. Era tirziu si Tom disparuse si el. "Mai bine; si asa nu mai vroiam sa-l mai vad in sear asta." Nu stia ce sa faca, i se parea o seara neterminata. Ar fi vrut sa si-o petreaca cu Jimmy, dar acesta nu dadea semne ca ar fi vrut sa intrerupa conversatia cu cei doi demnitari.
in timp ce iesise afara se ciocni de una din colegele ei de la o televiziune particulara. Fata mergea la o petrecerea travestitilor la un alt club situat insa in partea cealalta a orasului.

CAPITOLUL 18

De cealalta parte a realitatii

La Satelitt, una din cele mai scumpe discoteci din oras au venit in seara aceea foarte multi gay, bisexuali, travestiti dar si curiosi. La ora 12 a urmat parada travestitilor la care participau nume celebre ale show-biz-ului mioritic. Cele mai cunoscute vedete gay se fereau insa sa apara in locurile publice. acestia nu si-ar fi stricat reputatia. Sonia cobori holul care daedea inspre bar cu un tequila orange pe care-l primise la intrare. Fetele primeau un tequila in acea seara. in spatele barului se vedeau, dupa niste draperii "fetele" care se schimba pentru spectacol. Era o sala mare, cu fotolii, oglinzi si paravane, care era de fapt camera unde se schimbau stripteuzele care dansau in restul saptaminii la Satelitt. Acum era rindul fetelor cu penis sa-si probeze rochiile cu pene si paiete si sa-si potriveasca cit mai artistic perucile si sinii din cauciuc. Pentru unii dintre ei transformarea era groteasca. Dintr-un barbat cu trasaturi ascutie sau prea gras sa faci o femeie, nu prea era ceva placut la vedere. pentru unii insa transformarea era benefica, trasaturile nesemnificative, palide sau subtirimea membrelor ii ajutau sa fie mai gratiosi.
Sonia il regasi intr-un colt la masa cu alti doi baieti si cu un cuplu ciudat, pe Botic. Foarte sexi imbracat, amicul ei Botic era chiar frumos in acea seara. Sonia il stia insa de copil si intelegea drama prin care prietenul din copilarie trecea. Deja el imbatrinise si sesiza stratul de grasime care i se asezase pe coapse. Zimbetul nu mai era asa de dulce ca acum un an, doi si nu mai era nici asa de sigur pe el. il saruta si li se alatura la masa pentru ca tocmai se dadea drumul la spectacol.

Dupa parada celor 15 manechini-femei, incepu discoteca. Toata seara ii atrasese atentia cuplul ciudat de la masa lor. Un el, slabut, mic de statura si brunet cu un zimbet tare smecheresc si o ea foarte subtire, imbracata in pantaloni si tunsa foarte scurt, cu alura de baietel. Ea parea ca viseaza in timp ce vorbea sau se saruta cu iubitul ei. Poate ca era hy (drogata). el, in timp ce-i punea ei posesiv mina pe gitul osos si-i mingiia parul scurt, il atingea usor, fara gesturi precise dar cu acceptiunea lui, pe Botic. Sonia se uita la prietenul ei incercind sa-i prinda privirea. dar el nu vroia ca ea sa le stie jocul. Asa ca i-a lasat in scurt timp singuri.

CAPITOLUL 19

Vipere

La sedinta din acea dimineata Tom se gindea ca el nu facuse nimanui rau. Nici ceilalti nu-i facusera. Nu-l privea de ce se faceau atitea misto-uri. tintele erau Ghita (chiar si dupa plecare lui acesta era un subiect stufos de disecat si de glumit), Minodora, Madam Nineta. Acum restul colegilor il facusera "posta" pe Claudiu Isaia, cel mai nou in firma care trebuia sa ocupe postul de redactor sef dupa plecarea lui Ghita. Jimmy il pusese deocamdata sef-peste departamentul investigatii - cel mai bine platit si cel mai important al ziarului. pentru inceput Claudiu realizase un superb reportaj cu gay, cu ajutorul Soniei si al lui Botic care-i daduse citeva cluu-uri; adica pe unde poate sa gaseasca adevaratii gay, lesbiene si transexuali ai Bucurestilor. Dupa aparitia articolului, redactia zbirnii de telefoane de la gay din alte tari care vroiau sa-i multumeasca pentru modul in care relatase realitatea.
Avu loc si un miting la guvern in care se ceru legalizarea casatoriei intre 2 persoane de acelasi sex, asa cum in alte state ale Europei, bunaoara in Olanda si Danemarca era acest lucru posibil inca de zeci de ani. Claudiu ajunse in presa si la televizor ca unul dintre cei mai buni reporteri si chiar primi un premiu la Radio All.
A treia zi redactia era in clocot. Claudiu care statuse toata noaptea la o bauta, avea ochii vineti.
(Claudiu )isi dadu seama ca se intimpla ceva cind vazu mutrele indignate ale barbatilor si zimbetele rautacioase a tipelor din redactie. Cei care pusesera paie pe foc fusesera cei doi frati gemeni Eugenia si Eugen. Mititei, dolofani cu mutrite ca de papusi chinezesti cei doi de fapt aveau o mare ura pe ceilalti muritori si ii sapau la sefi inventind sau exagerind o serie de lucruri. Erau prefacuti, intriganti, mincinosi, razbunatori. Cei doi faceau diverse serviciui Patronului Editurii cit si lui Jimmy asa ca cei mai importanti oameni din firma nu aveau ce sa le reproseze. Amindoi fratii ajunsesera sefi de departamente desi pregatirea lor era mult inferioara marii majoritati a celor din redactie. Aveau insa un stil perfid de a se impune. Recenta promovare a unuia care scria despre "homalai si pirtari", cum li se spunea uneori gay-lor, nu-i convenea deloc. Drept pentru care Eugen si Eugenia se apucara si strinsera semnaturi impotriva lui Claudiu. I-au convins pe ceilalti redactori ca desi noul venit se da mare si tare nu face mai nimic. "Uite, noi am scos ziarul, iar el sta in carciumi si-l doare in cur de munca noastra! Nu vreau sa fiu eu promovat, dar poate vrei tu! in orice caz, o fi facut Ghita Mutulean multe rele dar macar muncea era serios." le spunea tuturor colegilor, aplicind dictonul divide et impera Eugen. "Correct" ii raspundea ririita de sora-sa clatinind din gusite si din sunculite indignata. credea Sonia rulind foile cu proiectul ei intre degete. Secretara, o domnisoara identica cu o secretara dintr-o telenovela, cu pantofi prea inalti, cu fusta prea scurta, cu parul prea lung pe care-l dadea naravas pe spate sau il framinta apreciativ intre degete. Era totusi simpatica. La prima vedere. De fapt, isi facea bine treaba, nimeni nu pleca nervos dupa intilnirea cu ea. Chiar si cei care erau lasati sa astepte 2...3 ore.

Dezamagita ca Carianopol ii aruncase din coltul ochilor o privire si atit iar proiectul ramasese pe masa secretarei, in timp ce alti 5 oameni intrau sa discute si sa rediscute afaceri cu miliardarul, Sonia isi lua ramas bun si parasi firma. "Am fost naiva, are dreptate Jimmy. Cred ca orice se zboara se maninca. Cum sa ma primeasca Dl DL Carianopol? Cum sa-i placa de proiectul meu si sa-l mai si aprobe... Rusinata de proasta inspiratie dar si de faptul ca noaptea trecuta nu dormise deloc si se gindise numai la vorbele pe care vroia sa le spuna in fata lui Carianopol, Sonia ajunse si acasa.
Tresari cind telefonul mobil suna. Poate ca... Alarma falsa, era un oarecare care o invita la discoteca...



CAPITOLUL 21
...

Jimmy reveni la birou cu acelasi chef de munca, ba chiar cu mai mult. Se vazusera in urma cu doua zile. Nu se certasera. stia ca va face o greseala mare rupind relatia cu el. Desi vroia sa dea ea semnalul de finish, se gindi ca acest lucru nu ar fi pofitabil pentru cariera ei. El era inca seful ei si avea o sumedenie de relatii. Putea sa-i faca rau, chiar daca nu o ura. Asa ca alese calea indiferentei sI a amabilitati.

Pe linga faptul ca simtea ca are temperatura si ca-i vine sa urle pina nu mai are voce nu mai vroia nimic. Mai ales sa se pupe cu toti colegii care faceau misto-uri pe diferite teme si trebuia sa intre in jocul lor desi nu avea nici un chef. Ca un facut, rubricile de care raspundea se incapatinau sa nu-i produca nici un subiect de senzatie. De fapt auzise niste birfe, dar nu avea cum sa le verifice. Drept pentru care, cind veni rindul ei sa vorbeasca la sedita se simti tanspirind si cu obrajii in flacari. De scuzat la toaleta era prea tirziu. Sa plece de tot nu putea.
Dumnezeu insa nu avusese altceva mai bun de facut decit sa-i priveasca "drama" . Salvarea veni pe insa cand ncii nu se astepta. }n momentul in care Jimmy isi pironi ochi verzi, pe usa navali Harold, un fost prezentator (anchetat pentru trafic de stupefiante, fusese achitat, era prieten cu baiatul ministrului justitiei si prieten la catarma cu Jimmy). ii sopti ceva din coltul buzelor si Jimmy se ridica de pe scaun mergind cu Harold pina afara pe coridor.

- Frate, tu ai auzit?
- Ce sa aud bre’, nu vezi ca am sedinta, ce s-a intimplat?
- Ma bazam in tine sa facem firma ai ain asociatie cu dl Carianopol. Mi-ai promis! Acum vad ca lucrezi cu altcineva?
- Ce tot vorbesti?
- Mi-ai zis ca numai cu mine faci afacerea si acum vad ca lucrezi cu o gagica!
- Nu inteleg nimic Harold, fi mai explicit altfel te las aici.
-Am auzit ca cineva de la voi are un proiect la DL Carianopol.
- Nu sint eu, ai inebunit!
- Dar am crezut la inceput ca tu esti si nu mi-ai zis, apoi am spus numele tau si sursa mi-a zis ca e o fata. Nu am aflat numele insa.
- Ce vrei sa spui? Ca cineva din firma mea imi cumpara actiunile si ca s-a dus la cel mai tare dintre bastani cu un proiect si ca ala i l-a si acceptat? Nu glumi Harold cu mine, sau mai bine, verifica-ti sursele!
- Nu stiu daca s-a finalizat treaba, dar stiu ca initiative au fost! iti spun de am auzit si pentru ca treaba este foarte inaintata.
- Eu stiam ca ea...
- Ah, deci sti cine e fata!
- Nu ma intrerupe. stim ca vrea sa lucreze in acel domeniu si chiar am incurajat-o.
- Na, uite ca acum se pare ca facut rost de bani, sau l-a convins pe barosan sa ii vinda firma mai ieftin si noi nu am mai ramas decat sa ne lingem pe degete!!!
-NU are cum, fi serios si nu cred ca EA ar avea oarece succes la Carianopol. Anul trecut era gata sa o dea in judecata pentru calomnie. Stai cuminte! Jimmy se opri insa pentru ca isi aduse aminte de citeva cuvinte spuse de amanta sa de acum doua nopti: "Vreau sa urc in meseria asta. Mi-ar placea sa-mi fac propria mea firma, propria TV, Jimmy, ce zici mi s-ar potrivi..?"
- E vorba de fata asta de care ti-am zis...
-Cea cu care ai inselat-o pe Mary-Jeanne?
-Da. Ai de comentat?
- Nu... Dar intrebarea mea este simpla? Ce vrei sa-i faci?
- Nu pot sa i-au nici o decizie acum!
-Sa nu zici...
-Ce ?
-Ca ti s-a pus pata!
-Fi mai clar...
-sti foarte bine Jimmye. Te intreb daca nu cumva te-ai indragostit!?
- Nu stiu. Tu, ce ai face?
- As...mai arde-o de citeva ori pina as descoperi ca e o proasta interesata si ca ma calca pe nervi apoi i-as da papucii! Cit despre oferta de cumparare, ai grija cine stie de unde a facut rost de bani sau daca nu la- imbirligat pe tip sa i-o vinda mai repede!
- OK. Lasa-ma acum, ne vedem mai miine seara la petrecere. Ciau.

Pentru cei care nu au inteles nimic din aceasta interesanta discutie, este vorba despre Sonia care ca si seful ei Jimmy a depus o oferta de cumparare a licentei si spatiului de emisie pentru o noua televiziune.


EPILOG

Cin’ sa fie?

Jimmy realiza mica bufnitura si clipa descojita de normal care i-a urmat. « Delicat si din senin simt ca ma acopar cu fulgi albi-albastrii si parca e mai frig. Nu-i nimic, si asa era prea cald in masina. Mie mi-a fost intotdeauna rau in masina. Abia acum vad ca ne-am oprit. Ea a disparut, ca si geamul din fata mea; vedeam prea clar, foarte clar nametii de pe marginea autostrazii si brazii acoperiti cu alb. Ma ustura fruntea, genunchiul drept si buzele. Pe mina a inceput sa curga ceva cald. Ma uit. Nu era apa, era ceva negru-rosu, era singele care imi picura de pe frunte...”

- Ati chemat salvarea? un politist cu geaca fosforescenta isi indesa mai tare cascheta pe cap. ii punea intrebari omului in a carui curte intrase Mercedesul auriu al Jimmy. Unde este accidentatul?
- in casa, l-am dus noi. Eu si fi-miu, preciza taranul.
- Mda, s-a notat. Mai era cineva in masina?
- Cind am ajuns noi, nu, dar...
- Dar?
- Nu stiu cum de ar fi putut 'mnealui sa conduca si in acelas timp sa fie si pe locul mortului? Nu credeti?
- Sigur ca da, tre' sa investigam! Auzi, dom Costica, tu observasi, ningea cind s-a lovit?
- Nu ningea, 'dom politist! De vro ora si jumatate, dupa ce v-am chemat pe dumneavoastra, a inceput. Slab, iar acum uitati ce fulgi! Nu se mai vede nici o urma!
- No, pai de asta intrebasem!
- Da...
- Pai, asa fiind lucrurile, o sa anunt la Bucuresti pe cei de acolo si in 24 de ore o sa vina un echipaj. Pina atunci s-ar putea sa vina si rudele victimei.
- Am chemat eu si doctorul!
- Bine ia facut!
- Daca mi-o cere ceva?
- Ce anume?
- Bani, stiu eu, cum e cazul?
- Pai ii spui ca platesc rudele!
- Bine sefu’! Ba zic sa vina la circa nota de plata, asa sa sti, replica taranul, cind politistul se urcase deja in Dacia sa.
- Drum bun! facu taranul!
- Sanatate! raspunse politistul.
- Vummmmm, vummmmm! facu si Dacia politistului. Apoi dupa vreo doua minute porni.
- Hm, dar de fapt cine o fi condus masina? se intreba taranul frecindu-se la nas de ger.


Partea a treia – Mona

Capitolul 1

Marturisirea


“Domnul Inspector Petrache, la sarsitul acestei scrisori o sa aflati multe lucruri interesante, dar decat sa o cititi in graba, decat sa ma judecati superficial, va rog sa cititi aceasta epistola in liniste, cu toata atentia. Dar cititi-o totusi repede, pentru ca marturia mea este gandita in asa fel incat sa ajunga numai la dumneavostra.

Ma cheama Mona. Securisti au venit in seara aceea din 1979 si m-au smuls de langa mama si de langa taticul meu. Pe taticul meu l-au dus la inchisoare si mamei i-au interzis sa ia legatura cu el sau cu noi.
intr-un tarziu am aflat ca parintii la care tineam atat de mult nu erau rudele mele de sange, erau parinti adoptivi. Ei mi-a spus pe la 17 ani ca nu mai am frati sau surori dar eu am aflat la ce spital m-am nascut si am inceput sa fac o investigatie. La spital am gasit o asistenta batrana care mi-a spus adevarul. Ca am fost trei fetite. Ilina, Sonia si eu. Ilina a ramas cu mama, pe Sonia a luat-o tata, apoi cand el a decis sa plece din tara, i-a pasat-o unei matusi careia i-a spus ca ar putea sa moara otravita de securistii de pe atunci daca ii va spune adevarul despre noi, iar pe mine au ales sa ma dea la casa de copii. Li s-a interzis sa se impace si sa ne reuneasca. Tata a murit de cancer, acum un an, in SUA. O blamez pe mama ca nu a avut dorinta sau puterea sa ne caute, dar in final, am iertat-o.

E uimitor ce pot face cateva grame de ser injectat in buze - m-a costat 300 de euro – plus doua lentile de contact de culoare gri si peruca blonda. Sunt frumoasa, dar am fost si fara artificiile astea. Insa nu trebuia sa seman cu surorile mele. Dupa ce l-am vazut la televizor pe ziaristul ala, Jimmy Sarbu, care a declarat intr-un show tv ca ii place de Angelina Jolie, am luat aceasta decizie, sa imi fac niste schimbari care sa ma deosebeasca de surorile mele si sa ma apropii de imaginea Angelinei. Nu stiu cum naiba dobitocul nu si-a dat seama ca toate suntem surori. Ca sa vedeti domnule Petrache cat de superficiali, ca sa nu zic, idioti sunt barbatii. Persoanele de fata se exclud. si culmea, chiar l-am iubit, si eu, ca si surorile mele pe Jimmy...

Cat despre jobul meu la TV... Poate te intrebi cum am ajuns eu, o fetita crescuta de niste parinti adoptivi, relativ saraci, vedeta tv.
Eu, Mona, adica Diana Poganescu, mi-am cumparat locul pe sticla. Recunosc ca m-a ajutat Hallmun ca sa devin celebra si sa am onoarea sa citesc in fiecare seara stirile la unul dintre posturile cele mai tari din Romania.
Nu le-am spus parintilor adoptivi ce fac eu, si nici de unde am banii cu care mi-am cumparat postul; adica din show-uri de striptease si de la amantul meu de aproape 50 de ani. Mama crede ca inca ma mai duc la facultate ca sa devin profesoara. Nu prea se uita ea la televizor, doar la cateva telenovele. Nici tatal meu adoptiv nu are habar de nimic. Nici unul nu si-a dat seama ca eu sunt celebra Diana Poganescu, care le zambeste tuturor de pe afise mari cat un camion, lipite pe cladirile mari din capitala.
Dorinta mea a fost sa ma razbun pe cei care m-au despartit de surorile mele dar si pe cei care si-au batut joc de ele. Asta te include si pe tine, Petrache, dar si pe Jimmy.
Pe timpul lui Ceausescu erai un agent foarte simpatic, un securist numai zahar si miere, bun de pus la rana, dar din cauza caruia parintii mei au intrat in vizorul politiei secrete. Trebuie sa te dezamagesc, ai gresit. Faptul ca ai redactat acele declaratii cum ca tata ar unelti imptriva sigurantei statului, a fost o cretinitate. Tata scria doar mici poezii in care o ironiza pe Elena Ceausescu. Atat.
Cred ca toti trebuie sa plateasca odata si odata pentru ce au facut. Iar tu inspectore, mi-e teama ca trebuie sa platesti acum.
Cat despre Jimmy, cel din cauza carora surorile mele au luat-o razna, toata politia stie ca e copilul tau din flori. Acum citeste ultimele mele cuvinte pentru tine: o sa mori! Uite-te in sus. Pe geam. Da. Sunt eu, vizavi de balconul tau, fata cu sapca neagra si pantaloni de piele care are in mana un pistol si care se pregateste sa traga in tine. Adio!”





sfarsit