Vreau si eu...

Am avut sus pe blog o vorba a lui Eminescu, pe care am scos-o recent, caci ma plictisesc repede, si de oameni, si de zicale, si de haine, si de tot:)) Si de mine! Adica nu ca ma plictisesc de tot, dar vreau sa le schimb, sa le reinventez, chiar daca ele mie imi plac de fapt. Sau ei imi plac. Revenind la acea vorba, cititorii mei fideli stiu: era despre faptul ca unii oameni cauta toata viata si spun ca nu gasesc si sunt nefericiti, iar altii au tot ca sa fie fericiti, dar nu isi dau seama de asta, si sunt nefericiti. Eu am si eu destule ca sa fiu foarte fericita. Si in 90% din timp chiar sunt. Radiez de fericire! Sigur, imi lipseste si mie ceva, si stiti, mi-e dor de prietenul meu, desi vorbim zilnic de 100 de ori pe zi.. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul ca vreau si eu un .... un baietel. Sa semene cu baiatul asta daca se poate, daca nu, sa fie sanatos. Cred ca asa as putea sa spun ca sunt 100% fericita... :P