marți, 7 noiembrie 2017

Despre licheni

Orice fiinta e empatica. Empatizam asa pana ajungem sa fim cotropiti de sentimentele unui corp strain. Din varii motive stam totusi langa anumite persoane si chiar ajungem sa le copiem obiceiurile, gusturile, chiar daca acestea ne enervau sau ne enerveaza. Poate e dorinta de a ne depasi limitele si de a il incaleca dracului pe asta de se crede el mai bun ca mine in vreo privinta?! Poate. Apoi realizam (deobicei dupa ce am pierdut f multi ani) cand ne uitam in oglinda ca nu suntem cei de la inceput. Ca masca noastra de fericire este putreda. Este plina de praf si de panze de paianjen. Stati! Nu vorbesc de mine! Este un fenomen care se intampla la foarte multe cupluri. Fie ele vedete de iau Oscarul si au cateva insule in Caraibe, fie oameni de la capatul lumii care traiesc intr-un iglu si mananca zi de zi pesti, fie la cupluri de la tara de la noi, unde femeile, din pacate, s-au obisnuit sa fie batute (preventiv) cu sticla de tuica in cap, si apoi cu parul, asta pentru ca s-a spart sticla in "capul lor nenorocit". Si femeia romanca rabda, ca nu stie ca poate sa fuga in alta parte. Ca nici nu a incercat. Si oricum "barbatii e toti porci". 


* Uneori lumea confunda filmul si romanele cu realitatea. Unii cred ca daca il vad pe nu stiu care mare actor intr-un rol de betiv ordinar dar totusi scriitor, pai asa o sa fie si ei! "Pai cum naiba, ca eu sunt destept! Ca sunt facut din sperma de fost telectual. Ce puii mei! Si ma fac eu daca vreau mare scriitor si vedet cu bani pa deasupra! Pai logic! Pai nu? Mancami-ati pula de prosti! Hau!"

* Ce trebuie sa faca el e ca "decat" sa fumeze vreo 5 pachete de tigari "pa" zi si sa crape cu capul de bar si gata. A, si eventual sa faca remarce tendentioase despre femei, cum facea Charles Bukowski ala, parca asa il chema, hmm, sau nu?! Da, parca asa, in cartea aia de i-a dat-o cadou iubita (printre multe altele 100)... A, pai daca asa, betivul ala de ajunge mare scriitor fumeaza in film si in carte 10 pachete pe zi si doarme in bar, apai asa o sa fie si el, mare actor si scriitor pe deasupra daca respecta perfect scenariul! Pai cum nu?! 


* Deobicei daca ajungi sa te culci si visezi sa iti doresti sa zbori spre alte locuri si sa faci ce ti-ai dorit candva... atunci, "imi pare de sorry de pardon": aia nu mai e iubire ce traiesti tu acum cu ala de langa tine. In povesti de Craciun de pe Diva si la alienati cica ar fi dragostea aia, cum ca pui protezele in borcan in forma de inima si sforai basindu-te cu drag mare la 90 de ani dupa 60 de ani de realtie. Nu fratii mei. Nu e adevarat! Mai curand ori mai tarziu, unuia din echipa i se umple paharul. Se satura. Ca te saturi si de a prea mult tort, si de la prea multa verdeatza. NU conteaza. te sufoci. Sau preferi sa stai mai departe sa nu mai simti cum urca pe tine lichenii amortelii. Sau vrei sa mai zbori un pic ca sa recuperezi un vis din trecut, ingroat de multi ani, nici tu nu stii pe unde. Oricum ar fi sa fie, daca vrei sa zbori, zbori, iar ala de te ameninta si nu te lasa sa zbori, ala e bolnav, nu tu!
foto by me.

Niciun comentariu: